Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
1.
Consideratii generale privind fundamentele procesului fotografic
11
2.
Generalitati despre lumina. Marimi si unitati fotometrice
13

2.1.
Generalitati despre lumina
13

2.2
Marimi si unitati fotometrice
14
3.
Procesul de formare al imaginii optice prin lentile
16
4.
Formarea imaginii prin obiectivul aparatului de fotografiat mecanic
19

4.1.
Elementele constructive ale aparatului de fotografiat
19


4.1.1.
Distanta focala
21


4.1.2.
Luminozitatea obiectivului. Diafragma
21


4.1.3.
Puterea de separare
24

4.2.
Formarea imaginii prin obiectivul aparatului de fotografiat mecanic (cu film)
24
5.
Fotoreproducerea
25

5.1.
Aparate de fotroreproducere. Generalitati si clasificare
25

5.2.
Aparate de marit
28
6.
Surse de lumina
29

6.1.
Iluminarea obiectului in timpul fotografierii
30

6.2.
Elementele luminii formate in timpul iluminarii obiectului
32
7.
Materiale fotografice
33

7.1.
Clasificarea materialelor fotografice
33

7.2.
Materiale fotografice utilizate in poligrafie



7.2.1.
Hirtia fotografica
35


7.2.2.
Placile cu colodiu
38
8.
Structura filmelor fototehnice utilizate in domeniul poligrafic
39

8.1.
Structura filmelor fototehnice utilizate in domeniul poligrafic
39

8.2.
Obtinerea imaginilor colore pe materiale cu straturi suprapuse. Structura materialului fotografic cu straturi suprapuse de emulsii
45

8.3.
Caracteristicile sensitometrice ale filmelor in culori
47
9.
Mecanismul formarii imaginii latente
49

9.1.
Notiuni de fotochimie
49

9.2.
Mecanismul formarii imaginii latente
50
10.
Obtinerea imaginii fotografice
53

10.1.
Developarea imaginii fotografice
53


10.1.1.
Compozitia revelatorilor
55


10.1.2.
Factori care influienteaza viteza de developare
58

10.2.
Fixarea imaginii fotografice
59


10.2.1.
Compozitia solutiilor de fixare
60

10.3.
Recuperarea argintului din solutiile de fixare
61

10.4.
Spalarea si uscarea materialelor fotografice
62
11.
Notiuni de sensitometrie. Efectul fotografic al luminii
63

11.1.
Trasarea curbei caracteristice
65

11.2.
Principalele proprietati ale materialelor fotografice (marimi deduse din curba caracteristica)
68
12.
Originale pentru fotoreproducere
73

12.1.
Clasificarea originalelor pentru fotoreproducere
73

12.2.
Fotoreproducerea originalelor monocrome liniare
75

12.3.
Fotoreproducerea originalelor monocrome, in semitonuri
75

12.4.
Fotoreproducerea originalelor policrome
76
13.
Punctele de raster. Notiuni generale
76

13.1.
Rasterul de proiectie
76

13.2.
Rasterul de contact
77
14.
Fotografia digitala
84

14.1.
Aparate digitale de fotografiat
86

14.2.
Procesul de expunere digital
87

14.3.
Sisteme de stocare a imaginii la aparatele digitale de fotografiat
89

14.4.
Compresia imaginilor digitale
91

14.5.
Particularitati specifice ale aparatelor de fotografiat digitale si celor mecanice
92

Alte date

?

Din Istoria Fotografiei

„ Fotografia reusita rezulta din interventia fotografului asupra elementelor compozitiei – lumina, culoare..., pana la realizarea armoniei. Arta fotografica poate fi deprinsa lucrand, studiind, imitand, examinand critic, daca se poate impreuna cu cineva cu experienta. Formarea gustului prin educatie artistica va accelera procesul. Astfel regulile si principiile estetice ale fotografiei se vor fixa destul de repede.”

[ Julie Adair King]

Nu prezinta ceva nou pentru noi toti faptul ca, din cele mai vechi timpuri omenirea incerca sa transmita printr-o modalitate sau alta ideile, gandurile generatiilor viitoare. La inceput „tainele” dobandirii focului si a hranei se transmiteau verbal din tata in fiu. Mai tarziu, informatia avea sa se transmita prin intermediul figurilor rupestre de pe peretii pesterilor ? prin imaginile expuse pe cojile copacilor ? pe tablitele din lut ? pe papirus, etc.

Obiectivul tinand de tendinta spre perfectiune, cea ce a generat aparitia descoperirilor si elaborarea solutiilor noi. Cum se produc descoperirile? Cu referinta catre aceasta, au fost inaintate mai multe ipoteze, cea mai raspandita bazandu-se pe ideia conform careia majoritatea descoperirilor au la baza elementul intamplarii – Newton si marul cazator, Arhimede si cada cu apa si altele. Multe din descoperiri erau cunoscute cu mult inainte de demonstrarea si confirmarea lor teoretica.

Odata cu extragerea minereurilor oamenii au si inceput sa-si faureasca unelte de munca ce erau mesterite din minereu „crud” si nu demonstrau durabilitate.

Însa odata... sa ne imaginam o poiana inconjurata de paduri. Doua legiuni se intalnesc pe campul de lupta. Dueleaza doi ostasi. Dupa cateva incrucisari de sabie arma unuia se rupe, iar a altuia se incovoaie. Lupta se opreste si ostasul cu palosul rupt merge la un ferar pentru a-si face a noua arma. Ferarul ia de pe nicovala un palos inrosit si-l inmana ostasului in asteptare. Dar timpul nu asteapta si ostasul alearga la rau pentru a raci metalul. Palosul in apa nu numai ca se raceste dar si se inegreste.

Palosul nou s-a dovedit a fi mai rezistent, si minune, luptatorul invinge lupta, alearga apoi la ferar sa-l multumeasca. Ferarul intelege atunci, ca metalul la racire in apa se caleste.

Desigur, aceasta istorioara nu este altceva decat o scena imaginara si se pot alcatui o multitudine de astfel de istorioare, atribuindu-le diferitor descoperiri.

Acum sa urmarim imaginabil calea evaluarii proceselor fotografice ceea ce este mai facil – sursele bibliografice vechi detin astfel de date [9].

Filozoful Aristotel in anul 350 i.e.n. a descris urmatorul fenomen: intr-o zi insorita razele solare strecurandu-se prin orificiile perdelei deseneaza pe peretele camerei conturul obiectelor din fata ferestrei. Cu cat mai mare este distanta de la fereastra la perete cu atat conturul obiectului este mai mare [1].

Acest fenomen a fost observat si de un sir de cercetatori si pictori care utilizau/experimentau procedeul dat in desen. Mai tirziu acest principiu a fost descris de Leonardo da Vinci prin intermediul camerei obscure – camera intunecoasa, fiind utilizata la obtinerea schitelor pentru viitoarele sale tablouri.

Pana la aparitia fotografiei insa au fost efectuate siruri de cercetari pentru identificarea substantelor capabile se fixeze imaginea primita prin intermediul luminii.

Printre primele elemente sensibile la actiunea luminii au fost descoperite sarurile de argint in sec.XVIII. În anul 1727 germanul Schulze a descoperit, ca in procesul saturatiei cretei cu solutie de argint in acid azotic, se obtine o consistenta care la actiunea luminii solare isi schimba culoarea. Drept prerogativa a fotografiei a servit seria de incercari experimentale ale lui Thomas Wedgood. În anul 1802, el a reusit sa obtina o imagine pe un strat de AgNo3, nu reuseste insa sa o mentina. Continuand incercarile, el obtine imagini pe hartie si piele datorita acoperirii acestora cu un strat de nitrat de argint.

Într-un sir de tari cum ar fi Franta, Marea Mritanie, Rusia se elaborau metode si se faceau incercari pentru a obtine imagine fixata.

Primul succes de reproducere a imaginilor dateaza cu lunile iunie/iulie ale anului 1827 de catre Joseph Nicephore Niepce – un fizician dintr-o provincie franceza. Aceasta fotografie a rezultat din necesitatea unei expunere de opt ore.

La 4 ianuarie Niepce accepta acordul de parteneriat propus de Luis Daguerre in promovarea si continuarea incercarilor pentru perfectionarea lor. Niepce moare la numai patru ani dupa incheerea acestui parteneriat, urmand ca Daguerre sa continuie incercarile demarate. Curand el descopera o noua modalitate de evolutie a fotografiei, reducand timpul necesar expunerii de la opt ore la doar jumatate de ora.

Amanunte ale acestui proces au fost facute publice la 19 august 1839 la Academia din Paris, unde Daguerre a prezentat metoda mecanica de obtinere a imaginii fotografice numind aceasta fotografie „daguerreotype”, iar procedeul fiind numit „daguerrotipie”. Aceasta data devenind oficiala in inventia fotografiei, iar Statul francez respectiv devenind proprietar.

Procesul presupunea urmatoarele implicatii: o placa argintata era plasata pe un suport deasupra unui vas cu iod. În procesul de evaporare, iodul reactiona cu argintul, formand pe suprafata placii un strat din halogenura de argint (iodura de argint). În etapa urmatoare, placa se plasa in interiorul camerei-obscure actionandu-se cateva minute cu raze reflectate de pe obiecte. Imaginea primita era slaba, intensificandu-se cu ajutorul vaporilor de mercur. Pentru a fixa imaginea Daguerre a utilizat sarea de bucatarie.

Unele etape ale daguerrotipiei au fost descoperite de Niepce. În anul 1822, Niepce elaboreaza procedeul „Heliografic” – in ulei de lavanda se dilua o cantitate de asfalt apoi se repartiza pe placa. Desenul pregatit anterior pe un suport semitransparent se plasa deasupra, expunandu-se timp indelungat la soare. Portiunile expuse la lumina se intareau, iar cele neexpuse se inlaturau in uleiul de lavanda.

Cel mai vechi negativ cunoscut purta numele de „Calotype” si a fost inventat de William Henry Fox Talbot (fig. 1) in august 1835.

Acesta initial era mic si de calitate foarte joasa (fig. 2), urmand ulterior a fi supus imbunatatirii pana in anul 1840. În anul 1844 s-a reusit realizarea unei fotografii numite „Condeiul naturii”. Marele avantaj al metodei Talbot consta in faptul, ca putea fi realizat un numar foarte mare de fotografii, drept suport servind hartia un material usor de gasit si prelucrat. Dezavantajul tinea de imperfectiunile hartiei pe care se imprimau fotografiile. Cert este faptul, ca principiul de obtinere a fotografiilor este aplicat si astazi cu toate modificarile impuse de perfectiunile tehnice, materiale si intelectuale.

În anul 1851 o noua era in fotografie era marcata de catre Frederik Scot Archer, care a venit cu un nou proces, numit „Collodion”. Prin intermediul acestuia se redeucea timpul de expunere a fotografiilor la numai doua sau trei secunde, ceea ce a semnificat un mare pas inainte in domeniul fotografiei.

O noua etapa in evolutia fotografiei este consemnata de catre Dr. Richard Maddox in anul 1871, ce a utilizat gelatina (inventata cu numai cativa ani in urma) in realizarea fotografiilor.

În timp fotografia a evoluat foarte mult, astfel ascensiunea ei fiind determinata de urmatoarele tendinte:

? reducerea duratei de pozare/sensibilitate;

? asigurarea stabilitatii imprimarii;

? simplificarea utilizarii, datorita aparitiei:

o aparatelor foto de dimensiuni tot mai mici, performante si accesibile;

o preparari stabile, evitand prelucrarea chimica.

Ideea de fotografie color se lanseaza prin anii 1800. Primele incercari in culoare nu au avut succes. Prima fotografie in culoare permanenta este realizata in anul 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell. Primele filme color „autochrome” apar doar in anul 1907 si se bazeaza pe puncte vopsite in amidon de cartof. Primele filme color moderne „kodachrome” apar in anul 1935 si se bazau pe emulsii tricolore. În mare parte filmele fotografice color moderne, cu exceptia celor „kodachrome”, se bazeaza pe o tehnologie dezvoltata de „Agfacolor” in anul 1936. Filmul instant color este lansat in utilizare de „Polaroid” in anul 1963.

Fotografierea traditionala a fost o povara pentru fotografii ce activau in terenuri indepartate (cum ar fi corespondentii de presa), fara a avea acces la facilitati de procesare. Pentru a echilibra popularitatea crescanda a televiziunii in raport cu cea a ziarelor ca mijloc de informare, asupra corespondentilor de presa s-au exercitat anumite presiuni in vederea trimiterii imaginilor lor la ziar in termeni cat mai redusi. Foto-jurnalistii trimisi in localitati distante trebuiau sa isi ia cu ei un mini-laborator foto si o linie de transmitere a imaginilor. În anul 1990, „Kodak” prezenta publicului primul aparat de fotografiat digital – DCS 100. Costul acestuia facea posibila utilizarea lui doar in fotojurnalism si aplicatii profesionale, insa incetul cu incetul ramura digitala a fotografiei s-a extins tot mai mult.