Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Teorii motivationale. Motivatia in sportul de performanta

Despre lucrare

lucrare-licenta-teorii-motivationale.-motivatia-in-sportul-de-performanta
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-teorii-motivationale.-motivatia-in-sportul-de-performanta


Cuprins

CUPRINS
Capitolul I Introducere2
Capitolul II Motivatia - concepte si teorii.........4
2.1. Motivatia - notiune, functii, structura..4
2.1.1. Notiunea de motivatie...........4
2.1.2. Functiile motivatiei..............6
2.1.3. Structura motivatiei6
2.2. Teorii motivationale ........8
2.2.1. Teorii motivationale de continut 9
2.2.2. Teorii motivationale procesuale .............14
2.2.3. Teoriile de intarire (ramforsare) .............17
2.2.4. Teoria fixarii obiectivelor a lui Locke .....19
Capitolul III Motivatia in sport......20
3.1. Motivatia in invatarea motrica..........21
3.2. Motivatia in sportul de performanta....22
3.3. Motivatia in sportul pentru toti..........28
Capitolul IV Aplicatii...30
Capitolul V Concluzii si propuneri..36
Bibliografie38

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

Introducere

Actiunile si comportamentele oamenilor, activitatile lor sunt determinate de anumite motive. Motivele sunt structuri psihice care declansaza, sustin energetic si directioneaza, din interior, o activitate sau un comportament, avand rolul declansator al acestora.

Omul nu actioneaza niciodata determinat de un singur motiv, ci sub influenta unei structuri motivationale. Ansamblul acestor motive care determina actiunile sau comportamentele unei persoane reprezinta motivatia sa.

Din punct de vedere managerial putem privi motivatia in stransa legatura cu o functie esentiala a managementului – leadingul (anternare, motivare). Astfel, motivarea reprezinta procesul de mobilizare a unor membrii ai organizatiei de catre altii, pentru a actiona in vederea atingerilor obiectivelor individuale si organizationale.

În sportul de performanta, motivatia are un rol determinant deoarece sta la baza continuitatii antrenamentului sportiv si efectuarii acestuia la parametrii cat mai aproape de cei optimi. Motivatia in sportul de performanta trebuie privita atat din punct de vedere al sportivului, al anturajului profesional (antrenori, medic, psiholog, manager, etc.), cat si al anturajului social (familie, prieteni, etc.).

În lucrarea de fata vom incerca sa abordam problema motivatiei in sportul de performanta atat din punct de vedere managerial, adica din punctul de vedere al antrenorului si managerului sportivului (echipei, clubului), cat si din punct de vedere al sportivului. Managerii si antrenorii sunt cei care cauta sa motiveze sportivii pentru a trece peste greutatile pe care le implica practicarea unui sport de performanta: antrenamentul sportiv, participarea la competitii, accidentari, stress fizic si psihic, etc.

Antrenorii sunt cei care intra in contact direct cu sportivii, planifica si organizeaza, conduc si controleaza procesul de antrenament a sportivilor. Managerii (sportivilor, echipelor, cluburilor) au contact indirect cu sportivii, implicandu-se mai putin in procesul efectiv de antrenament, fiind raspunzatori de intreaga parte manageriala pe care o implica activitatea de performanta: asigurarea conditiilor de pregatire, organizarea calendarului competitional (impreuna cu antrenorii si sportivii), motivarea sportivilor si a staff-ului care se ocupa de acestia, etc.

Capitolul II

Motivatia – concepte si teorii

2.1. Motivatia – notiune, functii, structura

2.1.1. Notiunea de motivatie

Motivatia este un concept explicat in diferite maniere. Originea cuvantului o constituie latinescul “movere”, adica ceea ce pune in miscare, ceea ce impinge la actiune. În literatura de specialitate abordarea cestei notiuni se centreaza fie asupra individului, fie a individului in relatie cu mediul sau.

Abordarea din perspectiva individului sustine ca forta motivationala este interioara individului si depinde de caracteristici personale ca nevoile, pulsiunile, instinctele, trasaturile de personalitate. În perspectiva situationala (individ + mediul sau), comportamentul depinde si de factori exteriori individului, respectiv mediul sau de lucru, natura muncii, stilul de conducere al superiorilor, etc.

Astfel, autori care se incadreaza in prima categorie (Maslow, Alderfer, McClleland, Freud, etc.), sub influenta psihologiei sau psihanalizei, definesc motivatia ca:

? Forta care permite trecerea organismului din starea de repaos in starea de actiune;

? Ceea ce impinge individul sa actioneze in functie de nevoile sale;

? O stare de tensiune care pune organismul in miscare pana la reducerea tensiunii.

Din acesta perspectiva, a motiva inseamna:

? Pentru psihanalisti: solicitarea pulsiunilor fundamentale;

? Pentru psihologii clasici: a face apel la nevoi fundamentale;

? Pentru psihologii clinicieni: a face apel la certitudini afective cu care copilul a fost impregnat in mediul familial, scolar si social;

? Pentru psihologii behavioristi: stimulii de nivel biologic care declansaza comportamentele instictive si reflexe.

Se observa ca motivatiile ca si motivarea – creearea conditiilor care imping la actiune, sunt gandite in afara grupului si a contextului in care individul actioneaza, ca motivatiile au doar cauze individuale.

Împotriva acestei abordari, cosiderate cu valoare explicativa redusa, se ridica in special sociologii. Astfel, Philippe Bernoux, considera ca “ motivatiile sunt in functie de rolul atribuit individuluide catre societate sau intreprindere si de relatia sa cu contextul social”. În acelasi sens se incadreaza si definitia lui Pinder, dupa care “ motivatia in munca este un ansamblu de forte care provin atat din interiorul fiintei umane cat si din mediul sau, pentru a suscita comportamentul legat de munca si pentru a-i determina forma, directia, intensitatea si durata”.

În aceasta abordare motivatiile si motivarea sunt considerate atat din perspectiva individuala cat si colectiva si contextuala:

Fig. 1 Natura cauzelor motivatiilor

În concluzie, retinand ca motivatiile reprezinta “ceea ce impinge la actiune”, iar comportamentul reflecta actiunile intreprinse in vederea atingerii unor scopuri, putem spune ca motivatiile determina comportamentele individului.

2.1.2. Functiile motivatiei

Functiile motivatiei sunt:

? Functia energetica, de propulsor, activator si dinamizator (desi nu poate declansa direct reactia, motivatia are rol de activare generala sau specifica, generand tensiuni si energii sau reducandu-le);

? Functia de directionare, o conditie a selectivitatii in relatie cu ambianta. Pieron defineste motivul ca factor intern, care alege din deprinderile care le are o persoana, pe cea care va fi actualizata;

? Functia de mediere si reglare a activitatii omului (conditia interna de filtru intre stimul si reactie).

2.1.3. Structura motivatiei

Motivul este factorul intern care declansaza, sustine si orienteaza o activitate si indeplineste doua functii: de activare, mobilizare energetica si de directionare a conduitei.

Motivatia (factor intern) este conditionata de obiectul ei; factorul extern are efect declansator doar in raport cu anumite trebuinte, dorinte, aspiratii.

Gama motivatiilor conduitei umane poate fi descrisa de urmatoarele notiuni: trebuinta, impuls, dorinta, intentie, scop, tendinta, valenta, expectanta, aspiratia, idealul.

? Trebuinta desemneaza anumite stari interne si semnifica adesea o anumita lipsa sau deficit. Trebuintele pot fi primare si secundare. Cele primare sunt biologice, innascute si legate de mentinerea organismului: trebuinta de hrana, odihna, sex, igiena, sau de ordin psihologic: nevoia de securitate, de afectiune, de afiliere. Trebuintele secundare sunt dobandite sub influenta factorilor socio-culturali: trebuinta de comunicare, de succes si performanta, de autorealizare, de aprobare sociala, e.t.c.

? Impulsul consta in aparitia excitabilitatii accentuate a centrilor nervosi corespunzatori (din punct de vedere fiziologic) si o stare de tensiune (din punct de vedere psihologic). Impulsul este aspectul dinamic, procesual al trebuintei. De exemplu un anumit nivel al hormonilor sexuali in sange duce la impulsul sexual.

? Dorinta este o trebuinta constientizata, este o activare emotionala orientata spre obiectul ei. De exemplu dorinta de a castiga un concurs.