Pagina documente » Drept » Terorismul international. Organisme internationale in lupta impotriva terorismului

Despre lucrare

lucrare-licenta-terorismul-international.-organisme-internationale-in-lupta-impotriva-terorismului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-terorismul-international.-organisme-internationale-in-lupta-impotriva-terorismului


Cuprins

CUPRINS
Introducere
Capitolul I
Aprecieri introductive priviind terorismul
1.Definirea conceptului de terorism
2.Schimbarile de sens ale termenului ,,terorism
Capitolul al II-lea
Terorismul-un fenomen in continua schimbare
1.Antecedente istorice ale terorismului contemporan
1.1.Terorismul in antichitate
1.2.Manifestari teroriste in evul mediu
2.Terorismul-modalitate de atingere a unor obiective
politice
Capitolul al III-lea
Actele teroriste
1.Notiune si trasaturi
2.Clasificarea actelor teroriste
3.Scopul actelor teroriste si obiectivele
urmarite prioritar
Capitolul al IV-lea
Organizatiile teroriste
1.Structura organizatiilor teroriste
2.Organizatii teroriste si liderii lor
Capitolul al V-lea
Organisme internationale in lupta ?mpotriva
terorismului
1.Liga Natiunilor
2.Organizatia Natiunilor Unite
3.Consiliul Europei
4.Organizatia pentru Securitate si
cooperare in Europa (OSCE)
5.Uniunea Europeana
6.Interpol

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Introducere

Evenimentele din 11 septembrie au provocat nu numai o transformare profunda a mediului de securitate si o redefinire a conceptelor teoretice cu car analizam acest mediu,dar au modificat chiar si modul in care percepem pacea lumii, libertatile individuale,viata de zi cu zi a semenilor nostri.

Comunitatea internationala se lupta cu un inamic clar identificat:tero

rismul international.Prin imprevizibilitatea sa, prin sfidarea virulenta a normelor vietii civilizate si a oricarei ratiuni,acest agresor care se ascunde sub o mie de fete este un dusman deosebit de periculos.El actioneaza din umbra,dispune de vaste retele raspandite in multe state si de un imperiu financiar,Nu are o capitala,un punct central de comanda,o armata,o aviatie,o marina,sau obiective economice,militare usor de identificat.Terorismul este un inamic imposibil,pentru a carui riposta trebuie create instrumente noi si diverse,diferite de cele clasice.

Civilizatia occidentala este martora unui fenomen provocat tocmai de procesul de modernizare pe care ea l-a sustinut.Occidentul a incercat vreme de decenii sa isi exporte propriul model si sistemul de valori pe tot mapamondul, alimentand un cosmopolitism bine-intentionat,dar pentru foarte multi abstract si lipsit de consistenta.Traim intr-o lume formata dintr-o pluralitate de civilizatii care mentin o pace instabila,o convietuire competitiva si o rivalitate intensa. Reafirmarea culturilor ne0occidentale este un paradoxal democratiei,pentru ca adoptarea institutiilor democratice occidentale in anumite zone ale globului stimuleaza si face posibil accesul la putere al unor grupari si miscari politice nationaliste si anti-occidentale.

Un exemplu concret in acest sens il reprezinta islamismul,o civilizatie convinsa de superioritatea sa culturala si obsedata de inferioritatea sa in termeni de putere,ce doreste sa rastoarne relativismul si laicismul occidentului printr-o violenta Noua Reforma Puritana.

Atacurile teroriste asupra Statelor Unite au avut ca efect constienti­zarea necesitatii unor noi forme de solidaritate internationala, care sa dezvolte modalitati adecvate mentinerii stabilitatii si securitatii in lume. Atentatele din 11 septembrie au redat vechilor combatanti si adversari din perioada Razboiului Rece un element strategic major: un adversar. Sub semnul combaterii terorismului si islamismului radical, s-a realizat o noua resolidarizare a lumii, prin stabilirea unor forme de actiune conjugata a tuturor natiunilor care impartasesc interese si valori comune.

Doua materii distincte, istoria si dreptul international, sunt imbi­nate reusit pentru a oferi lamuriri asupra conceptului de terorism si a originilor fenomenului, dar si in ceea ce priveste lupta de prevenire si combatere a acestuia.

Capitolul I

Aprecieri introductive privind terorismul

1.Definirea conceptului de terorism

Putine sunt cuvintele care sa fi intrat pe cai atat de perfide in vocabularul nostru curent cum s-a intam­plat cu ,,terorismul". Inexactitatea poate fi pusa doar partial pe seama mijloacelor de comunicare in masa; in dorinta de a transmite mesaje adeseori complexe intr-un minimum de spatiu de emisie sau de pagini, s-a ajuns sa fie etichetate drept ..terorism1" o serie intreaga de actiuni violente. Este suficient sa deschidem televizorul sau sa ne aruncam privirea pe paginile unui ziar, chiar in decursul aceleiasi emisiuni sau pe aceeasi pagina, si vom avea surpriza sa vedem ca actiuni precum aten­tatul cu bomba asupra unei cladiri, asasinarea unui sef de stat, masacrarea unor civili de o unitate militara, infestarea cu sub­stante toxice a unor produse vandute in supermarkcturi sau con­taminarea deliberata a medicamentelor vandute la farmacie sunt etichetate drept actiuni teroriste, intr-adevar, actele de extrema vio­lenta indreptate impotriva societatii, indiferent ca sunt implicati disidenti sau chiar membri ai guvernului, organizatii criminale sau persoane rauvoitoare, multimi revoltate ori protestatari, psi­hopati ori santajisti, toate sunt cel mai adesea numite „terorism".

Nici definitiile de dictionar nu ne prea ajuta. O autoritate in materia limbii engleze, mult veneratul Oxford English Dictionary (OED), dezamageste prin interpretarea prea literara si prea istorica pentru a ne mai fi de vreun folos astazi:

„Terorism: sistem al terorii.1. Guvernare bazata pe intimi­dare, controlata de partidul aflat la putere in Franta in timpul revolutiei din 1789-1794; sistemul „Terorii". 2. Politica menita sa semene teroarea in randurile celor impotriva carora este adop­tata; folosirea metodelor de intimidare; actiunea de a teroriza sau situatia de a fi terorizat."

Aceste definitii sunt complet nesatisfacatoare.In loc sa aflam ce este terorismul, gasim, in cazul primei definitii si raportat la folosirea moderna a termenului, o descriere istorica si nefolosi­toare prin anacronismul ei. A doua definitie este ceva mai de aju­tor. Ea transmite caracteristica terorismului - aceea de a induce frica - dar intr-un mod atat de general incat acopera toate actiu­nile care ne infricoseaza si ne terorizeaza. Desi este parte integranta a „terorismului", aceasta definitie nu serveste pe deplin si scopului definirii cu precizie a fenomenului numit azi „terorism".

O definitie ceva mai clara este cea a faptuitorului. Astfel, conform OED,termenul „terorist" insemna:

I. Termen politic: a. aplicat Iacobinilor, agentilor si parti­zanilor lor din timpul Revolutiei Franceze, mai ales celor care au legatura cu tribunalele revolutionare din timpul „Domniei terorii"; b. oricine incearca sa isi impuna opinia printr-un sis­tem de intimidare coercitiva;se aplica mem­brilor uneia dintre organizatiile revolutionare extremiste din Rusia.

Aceasta definitie este mult mai utila, in primul rand, ea pre­zinta conceptul de terorism din punct de vedere politic. Dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza, aceasta trasatura-cheie a terorismului are o importanta covarsitoare pentru intelegerea obiectivelor, motivatiilor si telurilor, fiind de mare ajutor in momentul in care dorim sa o distingem de alte tipuri de violenta.

?n sensul cel mai larg, terorismul este un concept fundamental si inerent politic. El tine inevitabil de putere: dobandirea si uti­lizarea puterii pentru a opera o schimbare politica. Astfel, teroris­mul este violenta-amenintare cu violenta-folosita si indreptata catre sau pusa in slujba unui obiectiv politic. O data ce ne este clara aceasta perspectiva, putem aprecia semnificatia definitiei suplimentare oferite de OED:„Oricine incearca sa isi impuna opinia printr-un sistem de intimidare coercitiva". Aceasta definitie subliniaza clar si cealalta trasatura fundamentala a terorismului, si anume ca este o actiune planificata, calculata si sistematica.

Dictionarul Explicativ al Limbii Romane deriva termenul din francezul ,,terrorisme’’ si ?l explica prin ,,totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de un regim reactionar sau prin atitudine,manifestare terorista’’.Actiunea teroristilor se bazeaza pe teroare (lat.terror, terroris; fr. terreur),realitate definita prin ,,groaza,spaima,frica provocata intentionat prin amenintari sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare’’.Mai plastic si mai simplu,Xavier Raufer stigmatizeaza fenomenul terorist drept ,,arma celui slab indreptata impotriva celui puternic’’.

Dupa aceasta clarificare, ar ramane totusi intrebarea de ce este atat de dificil sa definim terorismul. Motivul cel mai plauzi­bil este acela ca sensul termenului s-a modificat de nenumarate ori in ultimii 200 de ani.

2.Schimbarile de sens ale termenului ,,terorism’’

Prima utilizare a cuvantului dateaza din timpul Revolutiei Franceze. Spre deosebire de zilele noastre, pe atunci era conotat pozitiv. Sistemul sau regimul terorii dintre 1793-1794 a fost adoptat ca metoda de stabilire a ordinii in perioada de tulburari anarhice si de revolte de dupa 1789, asa cum s-a intamplat si dupa multe alte revolutii. Spre deosebire de acceptiunea de azi, potrivit careia organizatii nonstatale sau din sanul unei natiuni intreprind activitati revolutionare sau antistatale, regimul terorii a reprezentat un instrument de guvernare al proaspatului, pe atunci, stat revolutionar. El avea ca scop consolidarea puterii noului guvern prin descurajarea contrarevolutionarilor, a ele­mentelor subversive si a tuturor disidentilor pe care noul regim ii considera „dusmani ai poporului". Comitetul Sigurantei Generale si Tribunalul Revolutionar au fost investite cu puteri ample de arestare si judecare, condamnandu-i la moarte prin ghilotinare pe cei invinuiti de tradare, adica de atitudine reactionara.?n acest fel, se dadea o lectie clara tuturor celor care s-ar ii opus revolutiei ori s-ar fi dovedit nostalgici dupa vechiul regim.

Ironia face ca terorismul, in acceptiunea lui initiala, sa fie asociat cu idealuri de virtute si democratie. Revolutionarul Maximilien Robespierre credea cu tarie ca virtutea decurgea din guvernarea populara in timp de pace, dar ca, in timpul revolutiei,ea trebuia impletita cu teroarea pentru ca democratia sa triumfe.El facea apel la „virtute, fara de care teroarea este un rau, si la teroare, fara de care virtutea este neputincioasa" si proclama: „Teroarea inseamna dreptate: ea este prompta, severa si inflexi­bila, prin urmare ea deriva din virtute."