Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Unele aspecte psihologice privind etiologia alcoolismului si personalitatea alcoolistului

Despre lucrare

lucrare-licenta-unele-aspecte-psihologice-privind-etiologia-alcoolismului-si-personalitatea-alcoolistului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-unele-aspecte-psihologice-privind-etiologia-alcoolismului-si-personalitatea-alcoolistului


Cuprins

CUPRINS
CAP.I. PREMISE TEORETICE PRIVIND ALCOOLUL SI ALCOOLISMUL........pag.10
1.1.Alcoolismul in lume.........pag.10
1.2. Precizari terminologice....pag.12
1.3.Factori psiho-sociali determinanti ai alcoolismului....pag.24
1.3.1.Factori psiho-sociali..pag.25
1.3.2.Factori socio-culturali...pag.27
1.3.3.Aspecte genetice ale alcoolismuluipag.32
1. 4. Intersectarea alcoolismului cu bolile psihice........pag.37
1.5.Alcoolismul si tulburarile de personalitate............pag.39
CAP.II.METODOLOGIA CERCETARII.pag.43
2.1.Obiectivele si ipotezele cercetarii........pag.44
2.2.Metode si procedee utilizate..............pag.44
2.2.1.Analiza documentelor si chestionarul.........pag.44
2.2.2.Chestionarul de tendinte psihonevrotice Woodworth - Matheus............pag.44
2.3.Prezentarea subiectilor investigati....pag.46
CAP.III.PREZENTAREA, ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR........pag.48
.Analizarea psiho-sociala a celor trei grupe de alcoolici ............pag.48
CONCLUZII.......pag.72
BIBLIOGRAFIE.pag.73
INDICE DE NUMEpag.76
ANEXE.............pag.77

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

PREMISE TEORETICE PRIVIND ALCOOLUL SI ALCOOLISMUL

1.1.Alcoolismul in lume

Aplicarea metodelor din domeniul antropologiei si arheologiei, care sunt din ce in ce mai perfectionate, a condus la strangerea unor informatii care dateaza de acum trei milioane de ani, date nespecifice, de altfel intregii suprafete a globului. Omul paleolitic sau omul pesterilor care traia numai din vanatoare sau pescuit, a inceput sa construiasca adaposturi si sa lucreze lutul pentru a-si face vase. Este probabil ca el sa fi cunoscut in acelasi timp alcoolul si betia, din intamplare, band suc de fructe pe care l-a lasat pentru mai mult timp intr-un vas. Omul preistoric va deveni cu timpul pastor, agricultor, va descoperi astfel si samanta si fermentatia. În neolitic va consuma bauturi alcoolice fabricate din bauturi din cereale fermentate.

Numeroase documente arheologice atesta cunoasterea si folosirea acestor bauturi. Astfel, in Danemarca, la Skydtsrup, au fost descoperite doua vase de baut din corn de animale, unul continand bere, iar celalalt o bautura din apa si miere. În Antalia, a fost descoperit un recipient folosit la fabricarea berii.

Din intamplare band suc fermentat, omul s-a imbatat si apoi a avut o revelatie divina: „Noe a plantat vita de vie si a cunoscut betia” (Geneza IX 20).

Pentru oamenii primitivi, calitatile bauturii nu puteau fi decat de origine divina si cativa dintre producatorii bauturii au fost transformati in divinitati autohtone. Nectarul, ambrozia, vinul produc betia sacra care permite intrarea in contact cu divinitatea oferindu-le celor care le consuma, nemurirea.

Consumul habitual a cunoscut o decadere rapida, dar pentru putin timp, ca apoi sa fie rezervata preotilor, sefilor si folosita pentru ritualurile religioase. Oamenii incep sa foloseasca bautura pentru nevoile lor psihice, fiind intalnita sub denumirea de potiunea magica a preotilor. Acest obicei este cunoscut si astazi in triburile primitive ca pigmeii, triburile Transkei din Africa de Sud, unde in timpul sarbatorii Lunii Noi, bautura magica din banane este rezervata femeilor.

În toate civilizatiile, in textele sacre se distinge importanta acordata vitei de vie si in special a vinului. De asemenea, tot din texte, se observa preocuparea de a se demonstra primordialitatea in cultivarea vitei de vie si producerea vinului in fiecare cultura.

În Egipt, vinul era fabricat pentru anumite ritualuri speciale si consumat de prima dinastie (3.400 inainte erei noastre) in special de clasele sociale instarite. Era folosit in ritualurile de libatie, funerare si la festivitati. Osiris este considerat un Bachus, un Dumnezeu al vinului, fiind primul care a sadit vita de vie.

Grecia Antica dezvolta cultura si arta vitei de vie. Platon afirma in cartea Legi: „Grecii au avut vita de vie, deci nu au adus-o de la fenicieni”. Alti scriitori fac referire in scrierile lor la existenta, folosirea si binefacerile vinului. Demostene spune: „spuneti-mi alte efecte mai minunate decat cele ale vinului”. Un om baut este mai bogat, totul ii reuseste. În Grecia Antica, Dionisie era zeul vinului si i se aduceau ofrande in cadrul mai multor sarbatori.

Din studierea culturii italiene reiese universalitatea bauturilor alcoolizate, considerate o nevoie fundamentala. Consumul alcoolului era rezervat preotilor pentru a le permite sa comunice cu Cel de Sus. Se bea de asemenea la sarbatorile religioase, la intalnirile importante unde se mai practicau si jocuri si concursuri cu scopul de a fi dovedite forta si virilitatea.

Spre sfarsitul secolului V i.Hr.grecii aduc la Marsilia prima plantatie viticola. Cultura se va dezvolta si va capata repede o importanta considerabila, astfel ca, in primul secol era noastra, devin celebre vinurile din Allobroges, de pe Rhone si cel din Bordeaux. Înca din secolul I era noastra, Franta incepe sa exporte vinurile sale in Italia si in Olanda. Francezii foloseau vinul in ocazii speciale ca: funeralii, casatorii, sarbatorile culesului, dar tot atat de bine il foloseau ca leac. Parcurgand aceste civilizatii nu putem decat sa recunoastem universalitatea consumului de bauturi alcoolice si miturile legate de ele. Prejudecatile legate de vin sunt puternic inradacinate in mentalitatea noastra. Daca vinul a pierdut din valoarea sa sacra, s-a conservat din plin valoarea sociala si nu si-a pierdut simbolul.

Toate actele sociale sunt marcate de festin si de ciocnirea unei cupe.

De la inceputul erei noastre, vinul a devenit o cerere comerciala, o sursa de profit, datorita extinderii crestinismului. În acelasi timp, efectele negative nu s-au lasat asteptate, consumarea bauturilor alcoolice a capatat o semnificatie individuala, artistii gasind in bauturile alcoolice o sursa de inspiratie, dar riturile sociale sunt conservate.

1.2.Precizari terminologice

”Folosirea drogurilor sub forma substantelor psihoactive este veche de cand lumea. Le regasim tot timpul sub diverse forme din ce in ce mai variate, mult timp ritualizate iar in zilele noastre din ce in ce mai banalizate. Putem afirma, tinand cont de particularitatile fiecarei culturi, societati, fiecarui individ: un drog pentru fiecare. Atata timp cat o ceasca de cafea modifica psihismul nostru, nu va fi nici o greseala daca sustinem acest lucru” [1 J. Godard – L’Alcoolisme dans le monde – Aspects Actuels; Alcoologie - Dominique Barrucand pagina 16, Riom Laboratoires – Cerm,184].

În ceea ce priveste lumea crestina, stim ca drogul traditional, cunoscut inca din antichitate, este alcoolul sub forma sucului de struguri fermentat sau a berii. Bauturile distilate s-au raspandit foarte tarziu, acum doua, trei secole.

Progresul societatii umane inseamna si industrializarea domeniilor de activitate printre care si a productiei viticole pomicole si agricole precum si a prelucrarii acestora, toate acestea avand ca rezultat cresterea cantitatilor bauturilor precum si diversificarea lor, fapt ce are ca urmare cresterea progresiva a consumului de alcool.

În 1984 OMS dadea exemplu productia Europei intre 1950 – 1972 care a crescut cu 9,6” la vin, 66% la bere, iar la spirtoase cu 97,4%. În prezent, ca intalnirea dintre alcool si persoana sa aiba loc nu este necesara decat dorinta si un venit minim. Cresterea productiei de alcool atrage dupa sine cresterea numarului persoanelor consumatoare de bauturi alcoolice. În anul 1985 in USA 10 milioane de adulti si 3 milioane de minori erau consumatori in mod abuziv de alcool.

În ultimele decenii ale mileniului doi consumul de alcool a crescut alarmant, Romania aflandu-se pe “locurile fruntase” din Europa. Aceasta situatie alarmanta a impus efectuarea a numeroase studii si demararea programelor specifice de evitare a nocivitatii consumului cu participarea factorilor de decizie, societati civile precum si a specialistilor in mod deosebit a psihiatrilor, psihologilor si sociologilor.

Romancierii secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au facut legatura dintre alcool si scandaluri, drame care conduceau la spitalizare si inchisoare.

Folosirea drogurilor si in special a alcoolului este un fenomen foarte complex, punand in joc mai multi factori atat din plan personal, cat si din plan social.

În antichitate, consumul indelungat de alcool era denuntat. Hipocrate descrie neintelegerile provocate de alcool.

De-a lungul anilor au fost date mai multe definitii alcoolismului si alcoolicului. Benjamin Rush, care a semnat Declaratia de Independenta a Statelor Unite ale Americii in 1812 considera consumul abuziv de bauturi alcoolice ca fiind precursorul conceptului medical al nebuniei: „Consumarea necontrolata a bauturilor alcoolice este o boala a vointei si revine corpului medical sa se ocupe de ea” [2 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classification; pagina 117, Riom Laboratoires – Cerm , 1984]. Dupa el, toate remediile religioase, morale si psihice trebuie sa actioneze in acelasi timp pentru vindecarea completa si radicala a acestei boli.

Termenul de alcoolism a fost utilizat pentru prima data de Magnus Huss in 1849 pentru a desemna neintelegerile provocate de abuzul de alcool. El se refera”numai la acele manifestari de boala, care fara nici o legatura directa cu modificarile organice ale sistemului nervos, iau o forma cronica la persoane care, pentru o lunga perioada de timp, au consumat mari cantitati de bauturi spirtoase” [3Radu Vrasti – Alcoolismul – detectie, diagnostic si evaluare; pagina 7, Editura Timisoara 2001. În unele carti anul in care a fost „inventat” termenul alcoolism difera, spre exemplu in Alcoologie a lui Dominique Barrucand anul este 1852].

Areteus de Capodochia sustinea ca „vinul provoaca inflamatia stomacului, paralizia, nebunia sau apoplexia” [4 Aretee de Cappadace - pagina 117, Alcoologie, Dominique Barrucand, Riom Laboratoires – Cerm 1984]. Pana in secolul al XVIII-lea, consumarea de alcool in cantitati mari era considerata ca un viciu de familie, ereditar si iremediabil.

În 1939, datorital lucrarilor lui Jellineck a aparut conceptul de alcoolism ca boala; astfel „alcoolismul corespunde tuturor consumatorilor de bauturi alcoolice care au efecte negative asupra individului, a societatii sau a ambelor” [5 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classification; pagina 117, Riom Laboratoires – Cerm , 1984

]. A trebuit sa treaca aproape un secol pentru ca aceasta notiune sa devina oficiala.

Alcoolismul, ca boala, a fost recunoscut in 1933 de Asociatia Medicala Americana si de Asociatia Psihiatrica Americana fiind ulterior recunoscuta de OMS si trecuta in clasificarea standard a bolilor.

Alcoolismul, initial a fost considerata o boala psihiatrica caracterizata prin perturbare a modelului relational si afiliata nevrozei. Un anumit numar de definitii de acest gen raman restrictive si limitate la anumite aspecte psihopatologice ale alcoolismului.

În 1955, Keller si Efron afirmau ca: „Alcoolismul este o boala cronica, psihica, somatica sau psiho – somatica, care se manifesta ca o deficienta de comportament. Este caracterizata prin consumul repetat de bauturi alcoolice intr-o masura care depaseste consumul normal, impotriva normelor sociale ale comunitatii si care interfereaza cu sanatatea bautorului, dar si cu conduita lui socio – economica” [6 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984]. Din punctul de vedere a lui Chafetz alcoolismul este o tulburare cronica de comportament manifesta, prin pierderea controlului cand consumul a inceput si printr-o atitudine de autodistrugere in relatiile personale si in fata situatiilor vitale [7 Chafety M. Alcoholism and alcoholic psychoses În “Comprehensive textbook of psychiatry”ed a IIa Preluat de V. Predescu, St. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu – Urgente an psihiatrie, Ed Medicala, B 1983pg 153].

OMS definea, in 1951, consumul excesiv de alcool ca fiind “orice forma de absorbtie de alcool care depaseste consumul alimentar traditional si curent” [8 8 V. Predescu, St. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu – Urgente an psihiatrie, Ed Medicala, B 1983pg 153]. OMS in 1952, caracteriza conceptul de alcoolism ca fiind caracterizat prin cuprinderea a numai o parte dintre consumatorii excesivi si anume pe aceia care “prezinta manifestari care afecteaza sanatatea lor fizica si mintala, relatiile lor cu alte persoane si comportamentul lor social si economic”.

Tot OMS defineste alcoolismul ca starea prezentata de un subiect care “consuma alcool in detrimentul sanatatii sau activitatii sociale pe timpul unei perioade determinate”. Astfel, alcoolismul, in sens larg, corespunde ansamblului de dezechilibrari cauzate de consumul alcoolului, atat pe plan social, economic cat si pe plan personal. Alcoolismul poate fi privit si ca un raspuns individual/general la un comportament social al alcoolizarii pentru ca existe diferente ale modelelor culturale, situatiilor personale sau familiale, ale mediului, ale personalitatii, ale organismelor, toate acestea reprezentand factori care intervin in geneza alcoolismului. Studile pe populatiile izolate din ultimul deceniu al mileniului trecut au constatat o puternica corelare, la aceste populatii, a consumului de alcool cu suicidul si cu comportamentul antisocial si heteroagresiv.

Din punctul de vedere al Dictionarului de Psihologie, alcoolismul reprezinta “ansamblul de tulburari fizice si mentale cauzate de consumul de bauturi alcoolice” [9 Larousse – Dictionar de Psihologie , Editura Univers Enciclopedic, Norbert Sillamy1996].

O serie de definitii au fost date si alcoolicilor. Definitia cantitativa a lui Simonin: „Alcoolicul este cel care bea in fiecare zi o cantitate de alcool superioara fata de ceea de trei sferturi de litru de vin la 10 grade pentru un individ de 70 de kilograme” [10 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984].

Este imposibil sa fixezi o limita pentru cantitatea de alcool bauta, datorita pragului de toleranta al fiecarui individ, prag care variaza in timp la fiecare individ si datorita formelor pe care le imbraca alcoolismul. În 1952, Fouquet scria: „Este alcoolic cel care a pierdut libertatea de a se abtine de la alcool” [11 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984]. Aceasta definitie este centrata pe notiune de dependenta alcoolica si autorul insista asupra caracterului alienat al acestei maladii. Este vorba despre o dependenta psihologica care deseori ajunge a fi o dependenta fizica.

Definitiile generale care privesc alcoolici sunt numeroase si imprecise. Mai multe definitii sunt date de O.M.S. intre 1954 – 1974.

„Alcoolicii sunt bautori excesivi a caror dependenta este cea care prezinta fie tulburari mentale, fie manifestari care afecteaza sanatatea fizica si mentala, relatiile altruiste, conduita socio–economica. Ei trebuie sa fie supusi unui tratament” [12 M. F. Delorme – Alcoolisme – Definition et Classication; pagina 118, Riom Laboratoires – Cerm,1984

].

Alcoolica este persoana care datorita abuzului de bauturi alcoolice isi face rau siesi si persoanelor din jurul lui. Alcoolismul este definit ca o stare de dependenta psihologica sau corporala, somatica fata de bauturile alcoolice si se deosebeste de consumul de alcool, unde subiectul nu sufera daca intrerupe. Din cele prezentate mai sus se poate face diferenta intre betii si alcoolism, betiile nu sunt legate automat de alcoolismul cronic, dar pot tine de el in sensul ca se diferentiaza starea de sevraj al alcoolicului sau tulburarea organica a alcoolicului de betia respectivului alcoolic precum si starea de betie la persoana nealcoolica.

Exista mai multe tipuri de betii:

Betia simpla sau acuta, comuna, vulgara este de doua feluri vesela sau trista; sau cu doua faze la inceput betia este caracterizata prin veselie ca mai apoi sa se caracterizez prin tristete. S-a constata ca la noi in tara aproape 60% din actele antisociale sunt comise in cadrul acestor betii. Conform legislatiei in vigoare actele antisociale comise in stare de betie voluntara sunt pedepsite in functie de gravitatea faptei.

Betia profunda conduce la intrarea in coma alcoolica cu o alcoolemie medie de peste 2-4g. la mie, in functie de particularitatile individuale, adesea avand un final tragic. Astfel de betii sunt rare.