Pagina documente » Recente » Uniunea Europeana si rolul ei in afirmarea culturala a statelor membre

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1: CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FENEOMENUL CULTURAL 1
1.1. Definitia culturii 1
1.2. Cultura ca forma de identificare 2
1.2.1. Dimensiunile culturii 3
1.2.2. Abordarea lui Kluckhohn ?i Strodbeck 3
1.2.3. Abordarea lui Geert Hofstede 4
1.3. Rolul culturii in existenta unui stat 7
CAPITOLUL 2: CULTURA STATELOR MEMBRE IN CONTEXTUL APARTENENTEI LA UNIUNEA EUROPEANA 10
2.1. Cultura si integrarea europeana 10
2.2. Promovarea parimoniului cultural al Europei 16
2.3. Diversitatea lingvistic? 19
2.4. Programele culturale ale Uniunii Europene 20
CAPITOLUL 3: ROLUL UNIUNII EUROPENE IN AFIRMAREA CULTURALA A STATELOR 29
3.1. Cultura in toate formele sale 29
3.2. Formarea unei culturi europene 30
3.3. Relansarea culturilor statelor membre sub egida U.E. 40
CONCLUZII 46
BIBLIOGRAFIE 48

EXTRAS DIN DOCUMENT

• ansamblul aspectelor intelectuale ale unei civilizatii;

• ansamblul de forme de comportament insusite de comunitatile umane.

Au fost identificate in timp patru tipuri de fenomene culturale in raport cu organizatiile:

a) influenta culturii nationale si a culturii locale realizata prin intermediul membrilor organizatiei;

b) influenta comunitatii profesionale (prin statut social, relatii, mod de gandire etc.);

c) cultura grupului din organizatie (preocupari, norme, categorii socio- profesionale, mod de gandire etc.), care adesea determina aparitia subculturilor;

d) cultura organizatiei caracterizata prin ansamblul de comportamente si elemente ce dau o coerenta interna, precum si anumite practici ce nu sunt intamplatoare.

Fiecare tara sau regiune a unei tari are un sistem de valori comune, experiente asemanatoare sau perceptii comune despre lume pe care le accepta. Aceste puncte comune formeaza cultura unei regiuni, tari sau societati. Astfel s-ar putea afirma ca exista o cultura regionala, dar si o cultura nationala.

În literatura de specialitate exista diferite puncte de vedere referitoare la conceptul de „cultura nationala”. [1 Hofstede, Geert (1996). Managementul structurilor multiculturale, Editura Economica, Bucuresti]

Geert Hofstede, profesor la Universitatea din Limburg si directorul Institutului de Cercetare a Cooperarii Interculturale IRIC, a formulat una dintre cele mai recunoscute definitii ale culturii. Astfel, cultura este „programarea colectiva a gandirii care distinge un membru al unui grup de altul”. Aceasta exprimare metaforica ne obliga sa descoperim sensul mai larg pe care autorul ei l-a formulat asupra culturii. În lucrarea Managementul structurilor multiculturale, in care Geert Hofstede a explicat conceptul de cultura, se mentioneaza faptul ca un individ are o abilitate nativa de „a devia” de la programele lui mentale si de a reactiona in moduri diferite care sunt noi, creative, distructive sau neasteptate. Programele mentale individuale provin din mediile sociale in care cineva a crescut si a dobandit experienta de viata, respectiv din familie, mediu si din educatie.

1.2. Cultura ca forma de identificare

Pe masura ce o persoana evolueaza, ea trebuie sa renunte la unele deprinderi de gandire, simtire sau manifestari intiparite in mintea sa, pentru a adopta noi atitudini si a se adapta la noul mediu. Aceasta acomodare se realizeaza mai usor daca se iau in considerare caracteristicile de baza ale culturii, care in acceptiunea lui Mary Ellen Guffey sunt:

1. Cultura se invata. Regulile, valorile si atitudinile nu sunt intrinseci. Ele se invata si sunt transmise de la generatie la generatie. Regulile sociale de comportament se invata de la familie si societate si sunt conditionate din cea mai timpurie faza a copilariei. [2 Lungescu, Dan (1998). „Negocierea si nationalismul de grup" in Studii si cercetari economice, Vol. XXVIII, Editura Universitatii "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca]

2. Cultura are o logica intrinseca. Regulile fiecarei culturi au avut ca punct de plecare accentuarea valorilor si credintelor fiecarei culturi. Drept urmare ele actioneaza ca forta normativa. În Japonia de exemplu, papusa Barbie nu s-a bucurat de success datorita zambetului ei larg. Cultura japoneza dezavueaza expunerea dintilor, gest considerat ca fiind agresiv, afirma Andrew Pollacj in lucrarea „Barbie’s Journey in Japan”. Recunoasterea logicii intrinseci a unei culturi este extreme de importanta cand este necesar a se invata acceptarea unor comportamente culturale diferite.

3. Cultura reprezinta baza identitatii si apartenentei la o comunitate. Cultura reprezinta baza pornind de la care fiecare individ poate exprima cine este si care-i sunt credintele. Oamenii isi construiesc identitatile prin suprapunerea diferitelor straturi culturale peste cultura lor primara. Fiecare individ ia decizii in ceea ce priveste educatia, cariera, locul de munca, partenerul de viata, insa fiecare dintre aceste decizii este insotita de un set de reguli, metode, ceremonii, credinte, limba si valori. Acestea se adauga la profilul general al culturii fiecarui individ si reprezinta expresia identitatii personale.

4. Cultura combina vizibilul cu invizibilul. Pentru cei din exterior, modul de comportament al unui individ reprezinta partile vizibile ale culturii respectivului. Aceste practici sunt simboluri vizibile ale unor valori profunde, invizibile care determina modul de gandire si comportament al indivizilor.

1.2.1. Dimensiunile culturii

Cu cat se cunosc mai multe aspecte despre cultura in general si despre propria cultura, in particular, cu atat mai facil este procesul de adaptare la o perspectiva multiculturala. Întrucat problematica referitoare la cultura este un subiect foarte amplu, in continuare sunt schitate dimensiunile cheie ale culturii analizate din diferite perspective.

Totusi in literatura de specialitate se disting cateva abordari atat prin dimensiunile cercetarilor, cat si prin originalitatea rezultatelor.

1.2.2. Abordarea lui Kluckhohn si Strodbeck

În a doua jumatate a secolului trecut, mai exact in 1961, Kluckhohn1 si Strodbeck au intreprins o serie de cercetari asupra a cinci mici comunitati care traiau la mica distanta una de cealalta, in sud-vestul SUA. Este vorba despre o comunitate spaniola, una mormona, una texana, una de indieni zuni si, in fine, una de indieni navajo. Determinarea dimensiunilor culturale s-a facut pornind de la trei premise: [3 Mereuta, Cezar (coord.) (1998). Culturi organizationale in spatiul romanesc. FIMAN, Bucuresti]

? Existenta unui numar limitat de probleme umane comune, la care toti oamenii din toate timpurile trebuie sa gaseasca solutii.

? Existenta unei variatii de solutii gasite, care nu este nici limitata, nici aleatoare, ci se inscrie intr-un numar limitat de solutii posibile.

? Prezenta tuturor solutiilor in toate societatile, dar cu intensitati diferite.

Problemele gasite de cei doi cercetatori ca fiind comune tuturor societatilor in toate timpurile sunt legate de:

• caracterul naturii umane – orientarea asupra naturii umane,

• relatia omului cu natura,

• orientarea temporala a vietii,

• modul de activitate umana,

• tipul de relatie intre oameni.

1.2.3. Abordarea lui Geert Hofstede

Se considera ca cercetarea intreprinsa de specialistul olandez Geert Hofstede in anii ’70, finalizata in anii ’80 si publicata prima oara in 1984 este unul dintre cele mai complete si complexe studii care s-au elaborat pana in acea perioada.

Cercetarea s-a realizat in toate tarile in care compania multinationala IBM avea filiale si a permis conturarea a cinci dimensiuni, descrise ca parametri, care au facut posibila compararea culturilor din tarile investigate. [4 *** Geert Hofstede, Cultural Dimensions, http://www.geert-hofstede.com]

A. Distanta fata de putere

Prima dimensiune indica masura in care o societate accepta faptul ca puterea in institutii este distribuita inegal. În acelasi timp reprezinta masura in care indivizii au asteptari privind o structura ierarhica care sa sublinieze diferentele dintre subordonati si superiori.

Capacitatea fizica si intelectuala, puterea, bogatia si pozitia sociala pot sau nu sa mearga impreuna. În unele tari politicienii se pot bucura de privilegiul social si de putere sociala fara a fi bogati, dupa cum oamenii de afaceri care sunt bogati si au putere nu au statut social corespunzator. Unele societati incearca sa concilieze aceasta situatie, in altele ea pare normala.

Distanta fata de putere este vizibila in familii, la scoala si la locul de munca.

La locul de munca, atunci cand distanta fata de putere este mare, managerii si subordonatii se considera reciproc ca inegali existential, inegalitate pe care se bazeaza sistemul ierarhic. Este de asteptat ca subordonatilor sa li se spuna ce sa faca, sistemele salariale sa arate o discrepanta mare intre managerii de la nivelul superior si cel de baza al organizatiei. Este de asteptat ca seful sa isi arate puterea si autoritatea prin simboluri: este destul de posibil ca un subordonat sa se simta mandru daca el poate sa-i spuna vecinului ca seful sau conduce o masina mai scumpa decat cea a sefului vecinului. În situatia unei distante mici fata de putere subordonatii si managerii se considera unii pe altii ca egali existential, ierarhia e doar o inegalitate a rolurilor stabilita conventional. Organizatiile sunt descentralizate, cu un numar redus de niveluri ierarhice si un numar redus de personal de supraveghere.

Simbolurile cu privire la statutul social sunt suspecte si subordonatii probabil ca vor face comentarii negative cu vecinii daca seful lor cheltuie banii companiei pentru a-si procura o masina costisitoare.

Prin calcul statistic, distanta fata de putere a mai prezentat corelatii cu:

? latitudinea geografica a tarii, o latitudine superioara cu o distanta fata de putere mica;

? numarul de locuitori, daca acesta este mare se asociaza cu distanta mare fata de putere;

? veniturile, tarile bogate fiind asociate cu distanta mica fata de putere.

B. Individualism ? colectivism

Dimensiunea individualism ? colectivism reprezinta gradul in care o societate pretuieste obiectivele personale, autonomia, intimitatea, angajamentul fata de normele de grup, implicarea in activitati colective, coeziune sociala si socializare intensa.

Aceasta dimensiune apare si la Hofstede dupa ce, asa cum s-a aratat, ea este prezenta si in celelalte doua abordari descrise deja. Hofstede defineste individualismul ca apartinand societatilor in care legaturile dintre indivizi sunt haotice si se asteapta ca fiecare sa isi poarte singur de grija.