Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
capitolul I - George Topirceanu - antropomorfizarea regnului animal si a lumii gizelor
capitolul II - Vasile Alecsandri-sentimentul naturii
capitolul III - George Cosbuc-optimismul liric
capitolul IV - Octavian Goga - natura umanizata
capitolul V - Tudor Arghezi - poezia jocului, a boabei si a farimei
capitolul VI - Elena Farago - caracterul etic al liricii pentru copii
capitolul VII - Emil Girleanu si lumea celor care nu cuvanta
capitolul VIII - I.Al.Bratescu-Voinesti, un povestitor sentimental
capitolul IX - Mihail Sadoveanu - feericul naturii

Alte date

?PREAMBUL

De-a lungul timpului, in literatura romana, numerosi artisti ai cuvantului si-au indreptat privirea asupra universului fascinant al micilor vietuitoare, oferind micilor cititori poezii, schite si povestiri impresionante prin delicatetea, gingasia si frumusetea lumii evocate.

În capitolul I – George Topirceanu – antropomorfizarea regnului animal si a lumii gazelor, am prezentat un aspect particular al liricii poetului, si anume poezia universului mic, tristetea si bucuria micilor fapturi ale naturii. Poetul se dovedeste un fin observator al naturii inconjuratoare in poezii ca: Rapsodii de primavara, Cantec,Primavara, Martie, Rapsodii de toamna, Balada unui greier mic, Un iepure, Un duel, Acceleratul,Lumina, Cioara .

În capitolul II – Vasile Alecsandri-sentimentul naturii, am expus una dintre particularitatile liricii poetului, corespondenta sentiment-natura, asa cum apare in pastelurile sale despre anotimpuri in care prezinta lupta elementelor naturii pentru supravietuire in timpul iernii sau bucuria renasterii la viata primavara: Iarna, Sfarsitul iernii, Mezul iernii, Bradul, Oaspetii primaverii, Cucoarele, Noaptea, Floriile, Lunca din Mircesti.

În capitolul III – George Cosbuc-optimismul liric, am prezentat optica poetului fata de elementele naturii, ce are ca nota dominanti veselia si voia buna, dispozitia pentru joc, asa cum reiese din poezii ca: Vestitorii primaverii, Concertul primaverii, Nunta in codru- o adevarata feerie.

În capitolul IV – Octavian Goga – natura umanizata, am argumentat viziunea poetului despre natura ca personaj si atmosfera asa cum transpare din pastelurile sale strabatute aproape toate de aceeasi tristete specifica liricii sale: Toamna, Asfintit, Sara, Dimineata.

În capitolul V – Tudor Arghezi – poezia jocului, a boabei si a faramei, am descris fascinatia poetului fata de universul micilor fapturi alcatuit din lumea gazelor, a florilor si a animalelor domestice, carora artistul le-a dedicat creatii lirice impresionante prin delicatete, gingasie si nota de umor.

În capitolul VI – Elena Farago – caracterul etic al liricii pentru copii am prezentat modul in care autoarea explica micilor cititori notiunile de bine si rau cu ajutorul unor intamplari din lumea gazelor, pasarilor si animalelor, in poezii captivante prin muzicalitate si puterea de adaptare la intelegerea copiilor: Gandacelul, Catelusul schiop, Puisorul motat, Licuriciul , Un porumbel.

În capitolul VII – Emil Garleanu si lumea celor care nu cuvanta am surprins imbinarea armonioasa a spiritului de observatie a naturalistului cu o viziune poetica distincta, intr-o aleasa limba literara in cateva din schitele si povestirile sale, ce constituie opera unui miniaturist: Marinimie, Cat un fir de neghina, Saracutul, Vulturul, La moarte, Caprioara, Calul, Frunza, Hoinar, Gindacelul, Grivei, Gaita, Calatoare, Fricosul etc.

În capitolul VIII – I.Al.Bratescu-Voinesti, un povestitor sentimental, am prezentat cateva dintre schitele prozatorului dedicate copiilor, cu substrat etic, in care razbate fiorul vietii:Puiul, Privighetoarea, Moartea lui Castor.

În capitolul IX – Mihail Sadoveanu – feericul naturii am relalat cateva secvente din lumea apelor, a luncii si a padurii prezente in povestirile acestui maestru al descrierilor.

CAP. I

GEORGE TOPÎRCEANU – ANTROPOMORFIZAREA REGNULUI VEGETAL SI A LUMII GÂZELOR

Un aspect cu totul particular al liricii sale este poezia „universului mic”, in care autorul a investit sensibilitate si duiosie. Multe din baladele si rapsodiile sale prezinta diferite aspecte din lumea umanizata a plantelor si a gazelor. Poetul se dovedeste un fin observator al naturii inconjuratoare, incercand sa descopere sentimente si reactii umane in universul evocat si de contemporanii sai, Emil Girleanu si Alexandru Bratescu-Voinesti.

Poetul „antropomorfizeaza regnul vegetal si lumea gazelor” intr-un cadru plin de taine si miracole, in diferite anotimpuri si momente ale zilei .

George Topirceanu, neobosit observator al universului marunt, reuseste sa surprinda intr-un mod exceptional imaginea anotimpurilor cu prefacerile ce au loc in sanul naturii odata cu sosirea lor dar tristetea si bucuria acestei lumi in diferitele lor nuante, sunt surprinse de asemenea de ochiul patrunzator al poetului si aduse in fata cititorului in versuri remarcabile.

Ciclul Baladelor vesele si triste incepe cu poezia Rapsodii de primavara in care privirea poetului cerceteaza revenirea la viata a intregii naturi, de la minusculele gaze pana la „valul subtirel de floare” al zarzarului.

Prima strofa ne transpune parca intr-un taram de basm, magic si stralucitor:

„Sus, prin crangul adormit,

A trecut in taina mare,

De cu noapte risipind

Siruri de margaritare,

În panere de argint,

Stol balai

De ingerasi,

Cu alai

De toporasi.”

Întreaga natura traieste miracolul: furnicile pornesc la drum, gandacii-Domnului ies pe zid, un zarzar inspumat de floare este cuprins de uimire, un nor argintiu strabate razlet cerul de un albastru intens, liliacul este mangaiat de razele soarelui, vazduhul rasuna de glasurile randunicilor, pamantul este presarat de viorele si urzici.

Trecerea alaiului primaverii aduce bucurie universala. Natura este descrisa in culori luminoase si tonuri calde:

„Pogorata pe pamant

În matasuri lungi de vant,

Lasi in urma pe campii,

Galbeni vii

De papadii,

Balti albastre si-nsorite

De omat topit abia,

Si pe dealuri mucezite

Araturi de catifea.”

Pasul usor al primaverii „Lasa urme viorii / De conduri imparatesti / Peste albele stihii…”. Este o frenezie a luminii, a culorii si a miscarii. Natura restituie ingenuitatea copilariei, posibilitatea de a canta fantezist.

Aparitia soarelui risipeste misterul adus de „matasurile” primaverii.

Primavara, carari insorite stralucesc de roua grea, viorelele ies timide de sub frunzele moarte iar vantul adie printre copacii padurii:

„Frumoasa esti padurea mea,