Pagina documente » Stiinte politice » Aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana in 2007, o abordare comparata

Cuprins

lucrare-licenta-aderarea-romaniei-si-bulgariei-la-uniunea-europeana-in-2007-o-abordare-comparata
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aderarea-romaniei-si-bulgariei-la-uniunea-europeana-in-2007-o-abordare-comparata


Extras din document

Cuprins
A. Consideratii introductive
Rezumat (abstract)..........1
Introducere.....6
B. Continutul propriu-zis
CAPITOLUL I - POLITICA DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE
1.1. Metoda unificarii europene - teorii.....10
1.2. Scurt istoric al extinderii europene.....15
1.3. Mecanismul aderarii - modalitatile de integrare si institutiile responsabile de extindere in cadrul Uniunii Europene......23
1.4. Extinderea Uniunii Europene spre tarile din Europa Centrala si de Est......31
1.5. Conditiile si criteriile de aderare a Tarilor din Centrul si Estul Europei la Uniunea Europeana........37
CAPITOLUL II - DERULAREA PROCESULUI DE ADERARE IN CAZUL BULGARIEI SI ROMANIEI
2.1. Aderarea Rominiei si Bulgariei la Uniunea Europeana - debutul acestora ca tari candidate..........49
2.1. Ajutorul din partea Uniunii Europene - fondurile de pre-aderare..............53
2.2. Negocierile de aderare - parcursul integrarii Rominiei si Bulgariei...........56
CAPITOLUL III - METODOLOGIA CERCETARII - ANALIZA DE CONTINUT A RAPOARTELOR ANUALE DE TARA iNTOCMITE DE COMISIA EUROPEANA PENTRU ROMiNIA SI BULGARIA.
3.1. Raportul de tara - delimitari conceptuale75
3.2. Metodologia cercetarii - analiza de continut.........78
3.3. Rezumatul Rapoartelor de tara pentru Rominia - 1998 - 2004...81
Rezumatul Rapoartelor de tara pentru Bulgaria - 1998-2004
3.4. Analiza datelor100
C. Concluzii......107
D. Bibliografie....110
Anexe115

Alte date

?Abstract

Titlul lucrarii, Aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana in 2007 – o abordare comparata, ascunde o tema mult mai cuprinzatoare, ma refer la un subtitlul, care dezvaluie adevaratul subiect al lucrarii, acesta ar fi, Analiza de continut a Rapoartelor anuale de tara ale Comisiei Europene din perioada 1998 – 2004, pentru Romania si Bulgaria, o analiza a tendintelor in contextul pozitiv – negativ, menita sa identifice opinia Comisiei Europene privind evolutia acestor state pe calea aderarii la Uniunea Europeana.

Dupa ce am focalizat aria tematica, aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, mi-am propus ca prim obiectiv, o evaluare succinta a progreselor Romaniei si Bulgariei asa cum reies din Rapoartele de tara ale Comisiei Europene. O trecere in revista a acestor rapoarte poate surprinde atat progresele inregistrate de Romania si Bulgaria, cat si obstacolele ce au persistat in timp in ultimii ani. Tocmai de aceea, analiza de continut este menita sa surprinda sintetic raportarile pozitive – negative ale Comisiei privind evolutiile Romaniei de la primul raport din 1998 pana in anul 2004, pentru a le pune mai usor in contrast cu cele ale Bulgariei. Tinand cont de calendarul comun in vederea aderarii pentru Romania si Bulgaria: incheierea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de aderare in 2005, si fireste, momentul aderarii propriu-zise in 2007; si de analiza de continut a Rapoartelor anuale de tara pentru ambele tari, un alt obiectiv al acestei lucrari este de a realiza o analiza comparativa a evolutiei Romaniei si Bulgariei in vederea aderarii la Uniunea Europeana in 2007.

Din punct de vedere metodologic, analiza s-a efectuat in principal pe continutul parti B a Raportului de tara – Criteriile de aderare - criteriul politic - detaliind cu precadere momente importante din aceasta sectiune si facand pe scurt referiri la criteriul economic – indeplinirea sau nu a economiei de piata functionale, iar partea de implementare a acquis-ului comunitar, este rezumata doar la un calendar al negocierii, ritmul in care au inchis aceste doua tari capitolele de negociere.

Interesul meu pentru acest subiect a aparut ca urmare a informatiilor mediatice, a clasamentului des intocmit intre Romania si Bulgaria, stiri sustinute si antrenate de o serie de declaratii a unor oficiali europeni, care au dus la intrebari, la aparitia unor semnale negative legate de sansele Romaniei de aderare la Uniunea Europeana, in comparatie cu cele ale Bulgaria. Ma refer la declaratiile de data recenta dinaintea votului Parlamentului European, desi intarzierea incheierii negocierilor de catre Romania a starnit un alt val de dezbateri privind decuplarea celor doua tari. De exemplu, Raportorul Parlamentului European pentru Romania, Pierre Moscovici declara inaintea votului Parlamentului ca „Romania trebuie sa intruneasca tot atatea voturi ca si Bulgaria pentru a se evita o decuplare, politica si psihologica a celor doua tari.”

Ipoteza pe care o lansez se refera la posibilitatea decuplarii Romaniei de Bulgaria, pericol pe care Romania nu l-a depasit inca. Evaluarile Comisiei Europeane prin publicarea rapoartelor de tara, ne pot oferi raspunsuri la intrebari care nu au incetat sa desconspire incertitudinea 2007 Are Bulgaria mai multe progrese si Romania mai multe piedici in drumul spre aderare? În ce masura putem vorbi de o decuplare a Romaniei de Bulgaria?

Lucrarea debuteaza cu o trecere in revista a principalelor dezbateri teoretice legate de procesul integrationist al Uniunii Europene – functinonalism, neofunctionalism, aspecte importante pentru a putea evalua evolutia si natura extinderii. Urmeaza un scurt istoric al integrarii europene, sectiune in care sunt prezentate cele cinci valuri de aderare, ultimul spre Tarile din Centrul si Estul Europei fiind mult mai detaliat. Tot aceasta parte contine si o serie de delimitarii conceptuale, un dictionar al integrarii, menit sa explice modalitatea prin care un stat candidat poate deveni stat membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Un alt punct atins in primul capitol descrie criteriile si conditiile in vederea aderarii statelor din Centrul si Estul Europei la Uniunea Europeana, redate cronologic sub forma unor concluzii in urma dezbaterilor din cadrul Consiliile Europene care au avut ca subiect si problema extinderii spre Centrul si Estul Europei.

Partea a doua continua firul tematic al problematicii extinderii, particularizand insa atat cazul Romaniei cat si cel al Bulgariei, etapele pe care cele doua tari le-au parcurs din momentul asocierii si pana la semnarea Tratatului de aderare, pasii parcursi de aceste doua state in relatiile cu Uniunea Europeana, cum au debutat fiecare dintre ele, care a fost startul in cursa integrarii. Urmatoarea parte prezinta secvential un alt pas important, corelat asocierii: ajutorul din partea Uniunii Europene, fondurile de pre-aderare destinate statelor candidate. Iar in finalul acestui capitol urmeaza un parcurs cronologic al negocierilor purtate de catre Romania si Bulgaria. Altfel spus, aceasta secventa a lucrarii puncteaza momentele importante de pe agenda integrarii Romaniei si Bulgariei. Ultima parte este dedicata cercetarii propriu-zise – analiza de continut – analiza tendintelor, pozitiva – negativa, prezenta in Rapoartele anuale de tara intocmite de Comisia Europeana.

Concluziile certifica vointa Uniunii Europene de a tine cele doua state impreuna si de a-si respecta angajamentele privind extinderea, dar posibilitatea decuplarii celor doua state ramane viabila si depinde foarte mult de eforturile pe care le va face Romania si Bulgaria in acest sens in timpul ramas pana la aderare.

Introducere

Tema lucrarii

Tema acestui proiect de cercetare se inscrie in sfera procesului de extindere al Uniunii Europene spre Tarile din Centrul si Estul Europei, aderarea Romaniei si Bulgariei. Subiectul extinderii istorice a Uniunii Europene spre Tarile din Centrul si Estul Europei nu este deloc un demers incheiat, fie ca se vorbeste despre situatia noilor state membre, fie de extinderile viitoare, agenda Uniunii Europene continua sa parcurga etape concrete in acest sens.

Se pare ca „extinderea de la 1 mai 2004 a adus in casa comuna a Europei o multime de necunoscuti, parte din ei cam prea saraci pentru clubul select unde au intrat; iar ideea ca urmatoarele valuri de integrare vor aduce noi membri inca mai saraci si mai necunoscuti a iritat deja spiritele in destule tari ale „vechii Europe” si a starnit polemici politice aprinse.” ( Articol de presa, Minunata Europa noua, Buissines Magazine, ianuarie 2005). Romania si Bulgaria continua sa fie in grafic, desi au intampinat obstacole, calendarul aderarii a fost respectat (incheierea negocierilor, semnarea Tratatului de aderare), insa ultima etapa a integrarii in 2007 continua sa ramana incerta. Si Bulgaria si Romania, nici Romania nici Bulgaria, doar Bulgaria, sunt intrebari posibile tinand cont de conditiile stricte ale Tratatului comun de aderare – clauza de salvgardare.

Interesul pentru acest subiect a aparut ca urmare a stirilor din mass-media, precum si a declaratiilor la nivel inalt a unor oficiali europeni. Spre exemplu, liderul grupului liberal – democratic britanic, Chris Davis, declara ca „intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, inainte ca ea sa-si fi rezolvat problemele, poate fi asemanata cu un mar putred care asezat langa celelalte, le strica pe toate”, iar Comisarul european pentru politici regionale D. Huebuer spunea ca „ depinde foarte mult de Romania daca la 1 ianuarie 2007, vor intra in Uniunea Europeana unul sau doi membrii”. Raportorul Parlamentului European pentru Romania, Pierre Moscovici preciza inaintea votului in Parlamentul European ca „Romania trebuie sa intruneasca tot atatea voturi ca si Bulgaria pentru a se evita o decuplare, politica si psihologica a celor doua tari.”

Presa internationala a comentat votul dat la Bruxelles in favoarea Romaniei si Bulgariei. Revista The Economist observa ca, la mai putin de un an de zile de cand a primit un numar mare de noi membri, Uniunea Europeana se arata dispusa sa absoarba inca doi, Romania si Bulgaria. Dar, observa revista britanica, tarile din Balcani sunt lasate pe dinafara. "Oficialii europeni sufera de oboseala extinderii, precum si de posibilul esec al noii constitutii europene." În Germania, Sueddeutsche Zeitung critica decizia Parlamentului European, indreptand, in mod special, un deget acuzator inspre Romania care ar fi, spune ziarul, "foarte sus pe scala coruptiei, in conditiile in care mita e la fel de prolifica precum in Senagal sau in Republica Dominicana." Romania ar trebui lasata sa adere la Uniunea Europeana atunci cand nu va mai fi o "piatra de moara la gatul Europei". În Austria, Der Standard cauta sa adopte un ton mai echilibrat si citeaza cativa oficiali precum Ursula Stenzel, deputata a Partidului Popular Austriac care spune "Este o decizie importanta pentru Austria fiindca suntem investitori activi in ambele tari", in timp ce Andreas Moelzer de la Partidul Libertatii, formatiune nationalista de dreapta, este citat spunand "trebuie sa fim atenti la exportul de infractionalitate" din cele doua tari.

Justificarea temei alese

Romania si Bulgaria fac parte din valul cinci de integrare, din grupul celor 12 statele candidate din Europa Centrala si de Est – Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria, aflate pe linia de start in 1997, atunci cand Consiliului European de la Luxemburg din decembrie, a declansat procesul propriu-zis de aderare, conform tezei startului comun si a finish-ului diferentiat. Toate statele candidate vor adera la Uniune in baza acelorasi criterii si vor participa cu un statut egal la procesul de aderare, urmand a fi evaluate diferentiat, conform meritelor proprii.

Desi n-au prins din urma primul tren al aderarii la 1 mai 2004, cele doua tari fac totusi parte din acelasi val de aderare, au inaintat cererile de aderare in 1995, odata cu Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania, iar deschiderea oficiala a negocierilor de aderare in 2000 a debutat in acelasi timp cu Malta, Slovacia, Letonia, Lituania; tari care au reusit insa sa adere. Punctul culminant l-a reprezentat insa, Consiliul European de la Laeken, Belgia din 2001, unde s-a hotarat ca in 2004 vor adera 10 tari. Romania si Bulgaria mai asteapta! Bulgaria a primit cu mare reticenta aceasta decizie, continuand sa sustina ca va face tot posibilul sa adere in 2004 impreuna cu cei 10. Lucru care nu s-a petrecut. Totusi, ca o consolare, s-a decis ca celor doua tari sa li se acorde o atentie speciala precum si sprijin sa deschida toate capitolele de negociere in cursul anului 2002, ceea ce s-a dovedit destul de greu de realizat, avand in vedere ca Romania incheiase pana la sfarsitul anului 2001 doar 9 capitole de negocieri.

Consiliul European de la Salonic din iunie 2003 precizeaza ca „Romania si Bulgaria fac parte din acelasi proces cuprinzator si ireversibil de extindere.” Uniunea stabilind ca obiectiv aderarea acestora in 2007. Calendarul aderarii a fost stabilit la Consiliul European din decembrie 2003.

Decupand pasi importanti din calendarul comun al aderarii pentru ambele tari: incheierea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de aderare in 2005, si aderarea in 2007; am remarcat faptul ca inca din prima etapa, a negocierilor, a inceput sa se creeze o distanta intre Romania si Bulgaria, delimitandu-se in timp, odata cu parcurgerea calendarului aderarii, ritmul in care s-au inchis capitolelor de negociere, de exemplu in 2003 Romania incheiase provizoriu 15 capitole, fata de cele 21 de capitole ale Bulgariei. Iar finalizarea negocierilor de catre Romania pe ultima suta de metrii, 17 decembrie 2004, o gaseste din nou in dezavantaj fata de Bulgaria, care reuseste sa incheie negocierile mai devreme cu sase luni, in iunie 2004. Romania a incheiat din punct de vedere tehnic negocierile de aderare la Uniunea Europeana – ultima dintre cele 12 candidate aflate pe linia de start in 1997.

Hopul incheierii negocierilor a fost trecut, Parlamentul European a aprobat aderarea, pentru Romania cu 479 de voturi pentru, iar Bulgaria a obtinut ceva mai multe voturi, 522, ambele tari au avut insa motive sa rasufle usurate. Daca Parlamentul European ar fi amanat votul sau pentru aderarea Romaniei si Bulgariei s-ar fi blocat semnarea Tratatului de aderare. Tratatul de aderare a fost insa semnat la 25 aprilie 2005, tratat care contine o clauza fara precedent – ea prevede ca aderarea poate fi amanata cu un an, pana in 2008, daca se dovedeste ca Bulgaria si mai ales Romania sunt in mod clar nepregatite! Un alt aspect important de care am tinut cont este faptul ca integrarea in Uniunea Europeana se face pe grupuri de tari, singura exceptie, fiind Grecia.

Cadrul conceptual si teoretic

„Fenomen complex, integrarea pare sa se fi oprit din dezvoltarea pe verticala, adancirea integrarii politice, desfasurandu-se mai mult pe axa orizontala a extinderii. Asa cum este ea acum, din punct de vedere al teoriilor internationale, Uniunea Europeana ne apare ca o entitate hibrida: un proces integrationist complex si mult mai controversat acum, decat la inceputul sau in ceea ce priveste forma finala la care trebuie sa ajunga. Exista diferite teorii legate de procesul integrarii europene: federalism, functionalism, neofunctionalism, interguvernamentalism, cooperare multilaterala si amestecul partial al unora dintre ele. Dificultatea de a incadra proiectul european strict in una dintre aceste teorii este data de caracterul neincheiat al procesului intregrationist.” [1 Gusilov, Gina, Neofunctionalismul european, publicat in Revista Sfera Politicii, sursa http://www.sferapoliticii.ro

]

Ipoteza

Daca la intr-o schita preliminara a planului lucrarii, am plecat de la decalajul incheierii negocierilor intre Romania si Bulgaria, pe parcurs au aparut elemente noi, importante; ma refer la momentul votului in Parlamentul European si la continutul Tratatului de aderare, unde din nou Romania este intr-o situatie mult mai fragila decat Bulgaria.

Asadar, ipoteza pe care o lansez se refera la posibilitatea decuplarii Romaniei de Bulgaria, pericol pe care Romania nu l-a depasit inca. Evaluarile Comisiei Europeane prin publicarea rapoartelor de tara, ne pot oferi raspunsuri la intrebari care nu au incetat sa desconspire incertitudinea 2007: Are Bulgaria mai multe progrese si Romania mai multe piedici in drumul spre aderare? În ce masura putem vorbi de o decuplare a Romaniei de Bulgaria?

Metodologie

Rapoartele Comisiei Europene au servit ca un veritabil ghid in ultimii ani pe calea procesului de reforma la nivel politic, economic si legislativ. Comisia Europeana a incercat ca prin aceste instrumente sa incurajeze si sa impulsioneze tarile candidate pentru a accelera procesul de aderare. O trecere in revista a acestor rapoarte poate surprinde atat progresele inregistrate de Romania si Bulgaria, cat si obstacolele ce au persistat in timp in ultimii ani. Tocmai de aceea, analiza de continut este menita sa surprinda sintetic raportarile pozitive – negative ale Comisiei privind evolutiile Romaniei de la primul raport din 1998 pana in anul 2004, pentru a le pune mai usor in contrast cu cele ale Bulgariei. Tinand cont de calendarul comun in vederea aderarii pentru Romania si Bulgaria: incheierea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de aderare in 2005, si fireste, momentul aderarii propriu-zise in 2007; si de analiza de continut a Rapoartelor anuale de tara pentru ambele tari, un alt obiectiv al acestei lucrari este de a realiza o analiza comparativa a evolutiei Romaniei si Bulgariei in vederea aderarii la Uniunea Europeana in 2007.

Din punct de vedere metodologic, analiza s-a efectuat in principal pe continutul parti B a Raportului de tara – Criteriile de aderare - criteriul politic - detaliind cu precadere momente importante din aceasta sectiune si pe scurt referiri la criteriul economic – indeplinirea sau nu a economiei de piata functionale, iar partea de implementare a acquis-ului comunitar, este rezumata doar la un calendar al negocierii, ritmul in care au inchis aceste doua tari capitolele de negociere

CAPITOLUL I – POLITICA DE EXTINDERE A UNIUNII EUROPENE

În acest prim capitol mi-am propus sa expun, printr-o abordare istorica, deruland momente si date importante, problematica extinderii in Uniunea Europeana. Pentru inceput, am ales sa fac o scurta prezentare a principalelor dezbateri teoretice legate de procesul integrationist al Uniunii Europene – functinonalism, neofunctionalism, aspecte importante pentru a putea evalua evolutia si natura extinderii. Urmeaza o sectiune care descrie momentele esentiale din cadrul primelor patru valuri de aderare, ma refer la extinderea catre nord si sud, deoarece extinderea spre Tarile din Centrul si Estul Europei, valul cinci, va fi detaliata intr-un subcapitol urmator. Apoi, in continuare, voi insera informatii despre modalitatea prin care un stat poate ajunge membru al Uniunii Europene, precum si care sunt Institutiile responsabile de integrare in Uniunea Europeana.

Un alt punct atins in acest capitol descrie criteriile si conditiile in vederea aderarii statelor din Centrul si Estul Europei la Uniunea Europeana, redate cronologic sub forma unor concluzii in urma dezbaterilor din cadrul Consiliile Europene care au avut ca subiect si problema extinderii spre Centrul si Estul Europei.

1.1. Metoda unificarii europene – teorii

„Unificarea europeana se „misca“ intre doua concepte, intre doua abordari diferite: cooperare si integrare. Cooperarea dintre statele membre - cooperarea, consta in aceea ca statele nationale sunt dispuse sa lucreze cu alte state pe „deasupra“ frontierelor conservandu-.i, insa, suveranitatea. În consecinta, eforturile de unificare bazate pe acest concept de cooperare nu au ca tel final crearea unui „super-stat“, a unui „stat global“, a unei „entitati post-nationale“ ci se limiteaza la realizarea unei „uniuni de state suverane“ in care „se conserva structurile nationale“, adica realizarea unei „confederatii“. Conceptul de integrare - conceptul de integrare „rupe“ coexistenta traditionala a statelor. Conceptia traditionala potrivit careia suveranitatea statelor este inviolabila si indivizibila se „retrage“ in fata convingerii ca „imperfectiunile convietuirii umane si politice“, „insuficientele sistemului statului-natiune“ si „abuzurile de putere ale unor state asupra altora“ (hegemonia)-atat de numeroase in istoria europeana - ar putea fi depasite doar daca

„suveranitatile nationale ar fuziona intr-o suveranitate comuna“ si daca aceasta „s-ar grupa la un nivel superior, formand o comunitate supra-nationala“. Rezultatul unei asemenea operatiuni ar fi existenta „unui stat european“ in care autoritatile comunitare ar fi cele care, respectand identitatea si particularitatile nationale ale popoarelor grupate in acesta, ar dirija destinul persoanelor si ar asigura viitorul acestora (federatie).” [2 Barbulescu, Iordan Gheorghe, De la Comunitatile Europene la Uniunea Europeana, Editura Trei, Bucuresti, 2001; paginile 30-32. ]

Am vazut care sunt cele doua instrumente importante prin care proiectul european functioneaza: cooperarea si integrarea, urmeaza o trecere in revista a principalelor teorii asupra integrarii, informatii necesare pentru a explica evolutia si natura acestui proces. Ma refer la functionalism (integrare economica) si federalism (integrare politica), pentru ca integrarea economica este deja un fapt implinit, mai ramane disputa intre cooperarea interguvernamentala si federalism. Un articol al Ginei Gusilov, Neofunctionalismul european, publicat in Revista Sfera Politicii, prezinta tocmai aceasta perspectiva legata de functionalism versus neofunctionalism – in calitate de teorie-sinteza a celor doua mijloace opuse intre care a oscilat integrarea europeana de-a lungul timpului, si anume:

- federalismul (abordare politico-constitutionala) care foloseste High Politics pentru crearea Supra-stat-ului