Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Capitolul I
1.1 Scurt istoric al administratiei publice, ?n Rom?nia
1.1.1 Aparitia statului rom?n
1.1.2 Statul geto-dac
1.1.3 Statul in Dacia Romana (106 - 271 d. Hr.)
1.1.4 Organizarea prestatala in perioada sec. III-XIV
1.1.5 Formarea statelor feudale rom?nesti
1.1.6 Organizarea de stat a Transilvaniei ?n epoca Voievodatului
1.1.7 Organizarea de stat a Tarii Rom?nesti si Moldovei ?n perioada feudalismului dezvoltat
1.1.8 Oraganizarea de stat a principatului Transilvaniei ?n sec. XIV-XIX
1.1.9 Organizarea de stat ?n Tara Rom?neasca si Moldova ?n perioada 1821- 1859
1.1.10 Statul in perioada anilor 1866-1918
1.1.11 Statul ?n perioada anilor 1918-1938
1.2 Prezentarea generala a sistemului administratiei publice din Rom?nia
1.2.1 Clarificari terminologice
1.2.2 Autoritatile administratiei publice
1.2.3 Administratia publica de stat
1.2.4 Autoritatile administrative autonome
1.2.5 Administratia publica locala
1.2.6 Personal contractual
Capitolul II
2.1 Administratia publica de specialitate
2.1.1 Notiuni generale privin administratia publica
2.1.2 Organizarea administratiei publice din epoca contemporana p?na azi
2.1.3 Administratia publica ministeriala
Capitolul III
3.1Elemente de drept comparat cu tari din Uniunea
Europeana
3.1.1 Uniunea Europeana si dreptul administrativ
Capitolul III
3.1Elemente de drept comparat cu tari din Uniunea
Europeana
3.1.1 Uniunea Europeana si dreptul administrativ
3.1.2 Sisteme europene de administratie publica ?n Italia
CONCLUZII

Alte date

? Capitolul I

1.1 Scurt istoric al administratiei publice, in Romania

1.1.1 Aparitia statului roman

Unul din aspectele cele mai deprimante ale scrisului istoric contemporan este felul in care politica manipuleaza trecutul.Vechii nostrii cronicari, reluand o idee veche de cand istoriografia, aratau ca istoria ar trebui cunoscuta pentru a sluji drept exemplu si calauza viitorului.

Nasterea unei populatii daco-romane reprezinta prima etapa in lungul proces de formare a poporului roman; el nu s-a oprit insa la anul 275, continuand pana la inceputul secolului al VI-lea, adica atat timp cat imperiul, puternic la Dunare si Dobrogea,si-a exercitat influenta romanizatoare asupra teritoriului de la nordul fluviului, influenta facilitata desigur si de permanenta circulatie de oameni si de bunuri dintre cele doua maluri.

Începand cu secolul al VI-lea intram in cea de a doua etapa a formarii poporului roman impactul civilizator al imperiului inceteaza, atat datorita intreruperii masei slave intre el si protoromani, cat si datorita transformarilor interne care-l vor transforma din imperiu roman in imperiu grecesc. Influentele romanizatoare nu s-au putut exercita decat pana la aceasta data, de acum inainte nu mai avem de-a face cu un proces de romanizare,ci unul de mentinere a ei si de asimilare a populatiilor slave asezate in mijlocul protoromanilor.Desi ultimii slavi vor fi asimilati, romanizati abia in secolul al XII-lea, putem socoti ca incepand cu secolele IX-X se poate vorbi de un popor roman definitiv constituit.În tot acest rastimp,teritoriul viitoarelor principate ale Moldovei si Tarii Romanesti fusese scena unor mari prefaceri economice si sociale. Cercetarile de teren arata o rapida inmultire a asezarilor in secolele XII-XIII.Moldova,regiunea de campie din dreapta Siretului, era locuita de barladnici,suficient de puternici pentru a ajuta Haliciul impotriva Kievului(1159), in timp ce sudul apartinea brodnicilor si bolohovenilor.În Muntenia cele mai multe asezari se gasesc pe cursurile inferioare ale Buzaului, Argesului precum si pe linia Dunarii iar Oltenia ele se grupeaza cu precadere pe valea Jiului.Cercetarile de teren infirma prin aceste descoperiri o veche si frecvent invocata teorie care sutine retragerea populatiei la munte si parasirea zonei de campie.Dimpotriva, pana la invazia tatara din anul 1241, zonele cele mai dens populate se afla la campie, in lungul cursurilor de apa,zone puternic impadurite, care ofereau sufucienta protectie in caz de primejdie.

1.1.2 Statul geto-dac

Actuala realitate juridica din tara noastra constituie obiectul de studiu al unor multiple discipline juridice, corespunzatoare ramurilor dreptului.Pe langa acestea mai exista si alte stiinte speciale ale dreptului care nu se incadreaza intr-o anumita ramura,asa cum este Istoria Statului si Dreptului romanesc.Ea studiaza institutiile politico-juridice romanesti din punct de vedere istoric,in dinamica si devenirea lor de la origini pana in prezent,spre a explica de ce ele au configuratia si continutul de acum.

Radacinile daco-romane ale statului

Stramosii poporului roman-dacii si romanii care au determinat etnogeneza sa,i-au trimis totodata si anumite elemente fundamentale ale organizarii politice si ale institutiilor juridice.

Geto-dacii fac parte din grupul etnic al tracilor care, potrivit marturiei parintelui istoriei Herodot, era cel mai numeros, dupa cel al indienilor.În sanul etniei trace, geto-dacii constituie cea mai importanta ramura, caci au avut o cultura materiala si spirituala, precum si o organizare politica pe care nici una din celelate ramuri nu le-au putut atinge.Prezenta statornica a geto-dacilor pe teritoriul patriei noastre este mentionata de catre izvoarle istorice inca din prima jumatate a mileniului I i.en.Este de retinut faptul ca stramosii nostri erau numiti geti de catre istoricii greci si daci de catre istoricii romani.Pe de alta parte, unele izvoare mentioneaza ca dacii traiau in arcul Carpatilor,pe cand getii se aflau in zona extracarpatica.Dar, potrivit lui Strabo, getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor.Iata ratiunea pentru care istoriografia moderna ii denumeste pe stramosii nostri geto-daci.

Organizarea statului geto-dac