Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
INTRODUCERE.2
1. BAZA TEORETICA A CERCETARII 7
1.1. DEFICIENTA MINTALA 7
1.1.1. Definitii ale deficientei mintale 7
1.1.2. Precizari terminologice 8
1.1.3. Etiologia deficientei mintale 9
1.1.4. Clasificari psihometrice ale deficientei mintale 11
1.1.5. Bazele teoretice ale deficientei mintale 14
1.1.5.1. Teoria etiologica 14
1.1.5.2. Teoria simptomatologica 14
1.1.5.3. Teoria sindroamelor specifice 15
1.1.5.4. Teoria psihanalitica si psihosociologica 17
1.1.5.5. Teoria integrata 19
1.2. DEVIERILE COMPORTAMENTALE 20
1.2.1. Notiuni generale 20
1.2.2. Forme ale inadaptarii scolare 21
1.2.3. Tulburarile de conduita 23
1.2.3.1. Criterii de diagnostic 23
1.2.3.2. Subtipuri ale tulburarii de conduita 25
1.2.3.3. Modele conceptuale 26
1.3. ANALIZA FUNCTIONALA A COMPORTAMENTULUI 31
1.3.1. Definirea evaluarii functionale a comportamentului 31
1.3.2. Observarea si masurarea comportamentului 35
1.3.3. ABC-ul comportamentului 37
1.3.4. Metode de inregistrare a comportamentului 38
1.3.5. Cercetari asupra evaluarii functionale a comportamentului 41
2. METODOLOGIA CERCETARII 44
2.1. IPOTEZE EXPERIMENTALE 44
2.2. OBIECTIVELE CERCETARII 47
2.3. DESIGNUL CERCETARII 49
2.4. PREZENTAREA ESANTIOANELOR 49
2.5. PREZENTAREA TEHNICII DE LUCRU 52
2.6. PREZENTAREA INSTRUMENTELOR DE CERCETARE 54
3. PREZENTAREA, ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR EXPERIMENTALE 56
4. CONCLUZII 74
BIBLIOGRAFIE .............67
ANEXE

Alte date

?

INTRODUCERE

Ultimele decenii au cunoscut o reala efervescenta a cercetarii experimentale, a studierii teoretice si practice si a aparitiei multor lucrari valoroase in domeniul psihopedagogiei speciale. Lucrarea de fata cauta sa studieze problematica complexa a uneia dintre ramurile psihopedagogiei speciale, adica a problematicii deficientei mintale in contextul prezentei concomitente si a devierilor comportamentale in mediul scolar.

Deficienta mintala si tulburarile de conduita sunt realitati complexe care necesita o abordare pluridimensionala si interdisciplinara in cautarea formulei dezvoltarii unei personalitati integre si a integrarii sociale, aceasta fiind cerinta fundamentala a societatii contemporane.

În incercarea de a integra cat mai bine in societate copilul deficient mintal cu tulburari de conduita, aceasta lucrare cauta sa realizeze o analiza a comportamentelor perturbatoare care apar cu o frecventa mai mare in randul elevilor care vor fi luati in vedere.

Profesorii care lucreaza cu copii cu cerinte educative speciale se confrunta in munca lor de fiecare zi cu o serie de probleme dificile, in principal in incercarea de a mentine atentia copiilor si de a pastra in clasa o atmosfera propice studiului. Desi toti profesorii, indiferent de tipul de copii cu care lucreaza, trebuie sa faca fata acestor imperative, profesorii din scolile speciale lucreaza cu copii a caror comportament este afectat de multiple deficiente, inclusiv mintala si care, deseori, se afla sub medicatie. Din acest motiv am considerat interesanta studierea comportamentului unor copii din aceste scoli speciale, urmarind persistenta si frecventa unor comportamente deranjante in timpul orelor de studiu si modul in care un anumit mod de abordare a acestor probleme poate ajuta la corectarea acestor comportamente.

Observatiile realizate la clasele de a II-a si a VIII-a ale Scolii cu clasele I – VIII „P.P. Neveanu” din Timisoara, m-au condus la a-mi propune sa urmaresc sistematic comportamente disturbatorii precum: refuzul de a se supune cerintelor profesorului, vorbitul cu voce tare in timpul orei, deranjand astfel profesorul si colegii, necajitul sau tachinatul colegilor si al profesorului, inatentia elevului cu imposibilitatea de a raspunde solicitarilor profesorului si ridicatul din scaun fara permisiunea profesorului.

De ce este necesara o analiza functionala a comportamentelor? Specialistii in domeniu sunt, in general, de acord ca un comportament problema nu are o cauza singulara si unica pentru toti indivizii. Desi topografia unor comportamente (felul in care comportamentul arata si se aude) poate fi similara, in fiecare caz, “cauzele” sau functiile comportamentelor sunt foarte diferite. Identificarea cauzelor care stau la baza comportamentului elevului si a consecintelor pe care aceste comportamente le determina sau altfel spus, ce anume “obtine” sau “evita” elevul prin acel comportament, poate oferi terapeutului informatia diagnostica necesara pentru dezvoltarea strategiilor de interventie menite sa se adreseze comportamentelor care intervin in instruirea academica.

1. BAZA TEORETIC? A CERCET?RII

1.1. DEFICIENTA MINTAL?

1.1.1. Definitii ale deficientei mintale

Numarul mare de definitii, precum si termenii numerosi, variati, determina dificultati de intelegere si delimitare a tipurilor, formelor si gradelor sub care se manifesta deficienta mintala.

Mihai Predescu (1994, p.9) defineste deficienta mintala ca fiind “o stare, o ipostaza in care poate fi plasata o persoana datorita particularitatilor sale psihologice, in raport cu anumite norme – statistice, sociale, valorice – validate de viata si activitatea umana”. Totodata “termenul de deficienta mintala este utilizat ca notiune gen pentru a releva lipsuri, lacune, insuficiente, disfunctii morfologice sau functionale existente la un individ”.

Ioan Drutu (1995) arata ca deficienta mintala reprezinta “o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau o lipsa de achizitie in dezvoltare, determinate de factori etiologici – biologici si/sau de mediu – care actioneaza din momentul conceptiei pana la incheierea maturizarii si care au consecinte asupra comportamentului adaptativ” (Gh. Radu, 2000, p. 13).

Conform ICD-10 ( p.271), “retardarea mentala reprezinta oprirea dezvoltarii mintale sau o dezvoltare mintala incompleta care se caracterizeaza in special prin afectarea facultatilor care contribuie la nivelul global de inteligenta, adica a capacitatilor cognitive, de vorbire, motorii si sociale”.

Gh. Radu (2000, p.13) considera ca “deficienta mintala se refera la fenomenul lezarii organice si/sau al afectarii functionale a sistemului nervos central, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale, al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza”.

Elementul esential al deficientei mintale il constituie “functionarea intelectuala generala semnificativ sub medie(QI sub 70), care este acompaniata de restrictii semnificative in functionarea adaptativa in cel putin doua din urmatoarele domenii de aptitudini: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale sau interpersonale, uz de resursele comunitatii, autoconducere, aptitudini scolare functionale, ocupatie, timp liber, sanatate si securitate. Debutul trebuie sa survina inainte de etatea de 18 ani” (DSM IV, p.33).

1.1.2. Precizari terminologice

Notinea de deficienta mintala cuprinde toate formele clinice stabilite de-a lungul secolelor ingloband forme si tipuri clinice variate, de diverse grade. Termenul acopera terminologia veche de arieratie mintala, incepand cu anul 1905, prin lucrarile lui Sante de Sanctis si Ferrari, Maria Montessori in Italia, W. Stern, D. Lipman, A. Busemann in Germania,, A. Rey in Elvetia, A. Binet, Th. Simon, R. Zazzo in Franta, J. M. Cattell in SUA, A. R. Luria in URSS (C. Paunescu, 1997, p.42).

Termenul a fost introdus ca notiune gen de anglo-saxoni si americani la inceputul secolului al XX-lea iar in Europa a fost substituit de numerosi alti termeni: deficienta intelectuala, slabiciune intelectuala (A. Busemann – 1996) si reluat de Claude Kohler in 1973.

Complexitatea acestei disfunctii psihice este evidenta si in pluralitatea notiunilor utilizate: arieratie mintala (Ed. Seguin), retard mintal (A. R. Luria, Asociatia Americana de Deficienta Mintala), inapoiere mintala sau intarziere mintala (ICD-9, A. Rosca, M. Rosca), deficienta intelectuala (A. Busemann, Cl. Kohler, R Perron), insuficienta mintala (OMS) (C. Paunescu, 1997, p.43).

În general, dezvoltarea se caracterizeaza prin sindromul de inertie mintala (H. Ey), inertie oligofrenica (A. R. Luria), vascozitate genetica (B. Barbel Inhelder), heterocronie (R. Zazzo), rigiditate psihica (K. Lewin), rigiditatea conduitei (J. S. Kounin), deficit de comunicare (B. Castets, Maria de Maistre), heterogenitate (M. Lemay), heterodezvoltare intelectuala (C. Paunescu), disfunctie mintala ca o tulburare de sistem (T. Kulcsar).

De asemenea, prin analogie cu termenii “handicap de auz”, “handicap de vedere”, “handicap de limbaj” etc, Emil Verza foloseste termenul “handicap de intelect” prin care se pune in evidenta tulburarea primara (originara), adica deficitul de intelect, caracteristic deficientei mintale. Pe de alta parte, un termen aproape identic – cel de “handicap intelectual” – este folosit de C. Paunescu si I. Musu (1997) intr-un sens mai restrans, adica cu referire doar la “deficienta mintala de functionalitate”, nu insa si la “deficienta mintala structurala”(Gh. Radu, 2000, p.18).

1.1.3. Etiologia deficientei mintale

Analiza cauzelor care determina si sustin deficienta mintala este importanta din perspectiva teoretica si practic- actionala. Criteriile de clasificare a factorilor etiologici sunt discutabile, avand in vedere marea lor diversitate, momentul de aparitie si perioada in care influenteaza dezvoltarea psihica, forta cu care actioneaza.

Cauzele – endogene si exogene – numite astfel din motive metodologice, produc acelasi efect; in cazul de fata, deficienta mintala. În dezvoltarea psihogenetica, dezvoltarea organica poate fi comparata cu evolutia functiilor cognitive. Este important sa precizam ca mecanismele cognitive se regasesc la doua nivele (M. Predescu, 1994, pag.19-21 apud J. Piaget, 1971):