Pagina documente » Stiinte Economice » Analiza financiar contabila. Bilantul contabil-echilibru financiar (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-analiza-financiar-contabila.-bilantul-contabil-echilibru-financiar-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-analiza-financiar-contabila.-bilantul-contabil-echilibru-financiar-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
Introducere.
Capitolul I. Activitatea financiara a intreprinderii si componentele acesteia.
1.1. Prezentarea intreprinderii.
1.1.1. Cadru legal.
1.1.2. Scurt istoric.
1.1.3. Scop. Obiect de activitate.
1.1.4. Capitalul social.
1.2. Structura organizatorica a intreprinderii.
1.3. Principalele atributii ale compartimentului financiar-contabil.
1.4. Veniturile intreprinderii.
1.5. Cheltuielile intreprinderii.
1.6. Profitabilitatea intreprinderii.
Capitolul II. Bilantul contabil.
2.1. Bilantul contabil - generalitati.
2.2. Structura bilantului contabil.
2.3. Principalele corelatii reflectate in bilantul contabil.
2.4. Interpretarea financiara a bilantului contabil.
Capitolul III. Analiza echilibrului financiar.
3.1. Analiza patrimoniului net.
3.2. Analiza corelatiei fondului de rulment cu activele circulante.
3.3. Indicatori privind evolutia fondului de rulment.
3.4. Analiza creantelor si obligatiilor in sistemul echilibrului financiar.
3.5. Analiza lichiditatii.
3.6. Analiza solvabilitatii si a capacitatii de plata.
3.7. Analiza echilibrului economico-financiar.
Capitolul IV. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.
4.1. Cifra de afaceri.
4.1.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri si structurii ei.
4.1.2. Analiza cifrei de afaceri sub aspect factorial.
4.2. Valoarea adaugata.
4.3. Excedentul brut de exploatare.
4.4. Profitul exploatarii.
4.5. Profitul curent si profitul net.
Capitolul V. Riscul financiar.
5.1. Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate.
5.2. Explicarea factoriala a rentabilitatii financiare, pe baza punerii in evidenta a efectului de levier.
5.3. Riscul financiar la S.C. CONFORT S.A.
Capitolul VI. Analiza rentabilitatii.
6.1. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii.
6.2. Pragul de rentabilitate si intervalul de siguranta.
6.3. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate.
Capitolul VII. Concluzii si propuneri.
Bibliografie.
Anexe:
Bilant Contabil,
Contul de profit si pierderi.
Organigrama S.C. CONFORT S.A.

EXTRAS DIN DOCUMENT

?INTRODUCERE

Echilibrul financiar al intreprinderii – componenta a echilibrului economic general.

Problema echilibrului general al economiei ocupa un loc de seama in teoria si practica economica.

Definirea echilibrului variaza de la o teorie la alta, dar asa cum arata laureatul la premiul Nobel pentru economie, francezul E. Malinvaud conceptul de baza ramane acelasi.

Termenul de echilibru a fost introdus si fundamentat in economie din stiintele naturii in cadrul teoriei preturilor si alocarii resurselor. L. Walras i-a acordat un loc proeminent (1874), demonstrand ca atunci cand oferta unui bun este egala cu cererea sa, piata respectiva se afla “intr-o stare stationara” sau in echilibru.

A. Marshall vorbea de “un echilibru temporar”, pentru a insista asupra faptului ca se schimba in timp conditiile egalitatii intre cerere si oferta.

Mai tarziu conceptul a fost utilizat in afara acestui context particular. J. Keynes, in lucrarea Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor si mai ales discipolii sai au studiat modul cum echilibrul ocuparii fortei de munca depindea de politicile financiare si monetare. Progresul economiei matematice a contribuit mult la raspandirea aceluiasi concept abstract in toate ramurile stiintei economice.

Mult timp, termenul de echilibru a fost asociat cu ideea unei ordini economice, care ar satisface cel mai bine nevoile umane. De exemplu A. Marshall s-a referit la “echilibrul dintre dorinta si efort”. O examinare atenta a acestui concept a fost facuta si de F. Machlup in lucrarea “Equilibrium and disequilibrum”. Pornind de la premisa ca modelul sau, ca si echilibrele sale sunt “constructii mentale”, notiunea de echilibru fiind intim legata de modelul in care ea apare, el a definit echilibrul drept “o constelatie, variabile incorelate alese astfel incat sa se adapteze una celeilalte, pentru ca nici o tendinta inerenta spre schimbare sa nu predomine in modelul construit de ele”.

E. Malinvaud in opera “Logic Methodology and Philosophy of Science” formuleaza urmatoarea definitie: “un echilibru este o stare in care actiunile diferitilor agenti sunt reciproc consistente una cu alta si individual compatibile cu comportamentul acestor agenti”.

Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilitatii, a concordantei relative a deciziilor luate de agentii economici producatori si respectiv consumatori, aceasta mentinandu-se intr-o anumita perioada de timp, pana in momentul in care intervin factori perturbatori, cu actiune contrarie.1

În economie actioneaza in permanenta forte contradictorii care tind spre stari de echilibru. În conditiile economiei de piata concurentiala, echilibrul economic se manifesta sub forma unei stari proprii pietei generata de actiunea agentilor economici in calitatea lor de producatori-vanzatori si de cumparatori-consumatori. Agentii economici producatori urmaresc maximizarea profiturilor lor in timp ce agentii economici consumatori, satisfacerea trebuintelor lor.

În functie de continutul proceselor economice si de modul de exprimare a rezultatelor economice, echilibrul economic imbraca urmatoarele forme: materiala, valorica si resursele de munca.

Echilibrul economic material exprima acea stare de concordanta relativa intre volumul, structura si calitatea productiei (oferta globala) pe de o parte si nevoile de consum final si de productie (cerere globala) sub aspect cantitativ, structural si calitativ, pe de alta parte.

Echilibrul economic valoric exprima concordanta relativa intre diferitele structuri valorice ale rezultatelor economice, intre acestea si eforturile depuse. În cadrul acesteia se disting forme speciale cum sunt: echilibrul banesc (monetar), echilibrul financiar, echilibrul bugetar si echilibrul valutar.

Echilibrul financiar este deci o forma de manifestare a echilibrului economic si el reflecta asigurarea resurselor pe de o parte si respectarea obligatiilor de plata ale intreprinderii catre terti pe de alta parte.

Echilibrul economico – financiar al intreprinderii se realizeaza atunci cand se recupereaza integral mijloacele consumate, respectiv cand veniturile sunt egale cu cheltuielile.

Asigurarea echilibrului financiar necesita o sincronizare intre ritmul cheltuielilor de aprovizionare si productie pe de o parte si cel al incasarilor si vanzarii productiei pe de alta parte.

Oferta anului

Reducere 2020