Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Alte date

?

CAP. I: DELIMITARI SI FUNDAMENTARI TEORETICE PRIVIND REZULTATUL INTREPRINDERII

1.1. Conceptul de rezultat financiar

Conceptul de profit

Etimologic, profitul isi are originea in limba latina, provenind de la verbul “proficere” care inseamna “a progresa”, el dobandind, treptat semnificatia de a da profit. Pe plan national este definit si interpretat in forme variate cum ar fi:

Beneficiul constituie rezultatul sintetic financiar pozitiv al unei activitati productive; este principalul indicator calitativ care exprima eficienta activitatii productive.

In tarile cu economie de piata termenul folosit curent pentru beneficiu este profit. Cu toate acestea, in multe tari se utilizeaza termenul de beneficiu, cum este de exemplu in Franta (benefice) sau in Italia (benefico).

Se poate aprecia ca si in prezent aceasta categorie economica suscita interes mjor de abodare, de definire dar mai ales de cuantificare nu numai in sfera relatiilor economice, ci si in sfera mai larga a relatiilor sociale, unde, de asemenea, se utilizeaza frecvent.

Notiunea de profit este privita, acceptata si inteleasa diferit de economisti prin prisma conceptiei globale, ca o rezultanta dintre efortul economic (costul de productie) si efect (veniturile obtinute).

Pentru a obtine profit, in toate situatiile veniturile trebuie sa fie mai mari decat cheltuielile. Privindu-l astfel profitul poate fi definit ca un excedent de venituri peste nivelul costurilor.

Pentru a obtine venituri intreprinzatorii trebuie sa-si angajeze efectiv capitalurile care imbinate cu ceilalti factori de productie, vor conduce la mentinerea starii de functionalitate a afacerii. Derularea intregului proces de productie, prospectarea pietei, obtinerea pretului dorit presupun o seama de riscuri si incertitudini. Astfel, profitul poate fi privit si ca o compensatie a interprinzatorului pentru riscurile pe care le poate avea in desfasurarea activitatii economice, riscuri materializate in pierderea capitalului.

Cantonandu-ne la sfera relatiilor economico-financiare, la nivelul intregii intreprinderi si a tuturor sectoarelor sale de activitate, rezultatul reprezinta diferenta dintre venitul total si costul total. In definirea rezultatului prin prisma relatiei (venit total-cost total) se porneste de la faptul ca orice activitate este simultan consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. Din punct de vedere contabil, consumul de resurse este definit in pln valoric prin structura de cheltuieli, dupa cum “produsul” obtinut este delimitat prin structura de venituri. Dar consumul de resurse si rezultatul creat ca efect determina modificari in masa patrimoniului. In cosecinta, cele doua structuri trebuie analizate prin prisma raporturilor patrimoniale.

Astfel, venitul total desemneaza in expresie valorica raporturile patrimoniale cu privire la constatarea, obtinerea si realizarea (vanzarea) rezutatelor. Sursa reala a acestor rezultate o reprezinta, dupa caz, productia si vanzarea de bunuri si servicii, operatiunile de finantare si de plasamente ale intreprinderii, precum si de operatiuni exceptionale concretizate prin aceea ca nu sunt legate de activitatile curente ale intreprinderii, cum sunt de exemplu cesiunile de imobilizari.

Costul total delimiteaza toate cheltuielile proprii raporturilor patrumoniale cu privire la angajarea si consumarea resurselorin cadrul activitatilor “producatiare” de venituri. De aceea, costul total este definit prin asociere si corespondenta cu structura de venituri. Daca veniturile sunt productii de bogatii sau resurse pe perioada exercitiului, costul total asociat prin corespondenta acestor venituri reprezinta consumuri de bogatii sau resurse. In cadrul acestui raport, veniturile antreneaza o crestere a situatiei nete a intreprinderii, in schimb cheltuielile o diminuare a acestei situatii.

Potrivit “Cadrului pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare” elaborat de IASC (Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate) veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului financiar sub forma intrarilor sau cresterilor de active sau a reducerilor de pasive care au ca rezultat cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele legate de contributiile participantilor la capitalul propriu, iar cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice pe perioada exercitiului financiar sub forma iesirilor sau scaderilor de active saub a cresterilor de pasive care au ca rezultat diminuari ale capitalului propriu, altele decat cele legate de sumele distribuite participantilor la capitalul propriu.

La nivelul veniturilor se face diferentierea intre veniturile propriu-zise si castiguri. Astfel veniturile propriu-zise sunt cele care apar in cadrul activitatilor curente ale unei intreprinderi si se prezinta sub diferite denumiri, incluzand vanzarile, dobanzile, dividendele, redeventele si chiriile. Castigurile sunt cresteri ale beneficiilor economice care pot sau nu sa apara in cursul activitatilor curente ale intreprinderii (veniturile provenite din reevaluarea portofoliului de titluri, veniturile provenite din cresterea valorii activelor pe termen lung, sconturile obtinute de intreprindere de la furnizorii sai, castigurile nete din cumpararea sau vanzarea de titluri de plasament, diferentele favorabile de curs valutar).

De asemenea si la nivelul veniturilor se face diferentierea intre cheltuielile propriu-zise si pierderi.

Cheltuielile propriu-zise apar in cursul activitatilor obisnuite ale intreprinderii, regasindu-se sub forma costului vanzarilor, costului consumurilor de stocuri, salariilor si amortismentelor.