Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAPITOLUL 1 2
ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE
1.1. Caracterizare generala 2
1.2. Analiza structurii impozitelor directe 11
1.3. Rolul de pirghie financiari a impozitelor directe 26
1.4. Incidenta impozitelor directe in procesul
de decizie a agentilor economici 34
CAPITOLUL 2 37
ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITULUI PE PROFIT
2.1. Evolutia impozitelor pe profit 37
2.2. Teorii moderne ale repercursiunii 39
impozitului pe profit
2.3. Platitorii impozitului pe profit 47
2.4. Masa profitului impozabil 49
2.5. Plata impozitului pe profit, obligatii, drepturi 54
si sanctiunile platitorilor
2.6. Studiul de caz privind determinarea impozitului 59
pe profit la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
CAPITOLUL 3 68
IMPOZITUL PE VENITURILE DIN SALARII
3.1. Evolutia impozitului pe veniturile din salarii 68
3.2. Determinarea impozitului pe veniturile din salarii 69
3.3. Calculul impozitului 71
3.4. Obligatiile, drepturile si sanctiunile platitorilor 74
3.5. Studiu de caz privind determinarea impozitului 77
pe venitul din salarii la S.C. Santierul Naval Constanta S.A.
CAPITOLUL 4 79
ASEZAREA SI PERCEPEREA IMPOZITELOR SI
TAXELOR LOCALE
4.1. Impozitul pe cladiri 80
4.2. Impozitul pe terenuri 87
4.3. Taxa asupra mijloacelor de transport 90
4.4. Taxa pentru folosirea terenurilor 94
proprietate de stat in alte scopuri decit
pentru agricultura sau silvicultura
CONCLUZII 98
BIBLIOGRAFIE 103

Alte date

?

CAPITOLUL 1

ROLUL SI EVOLUTIA IMPOZITELOR DIRECTE

1.1. Caracterizare generala

În evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere.

Primul impozit direct in bani care apare in tarile romane in secolul XV este birul, el fiind si singurul venit al vistieriei. Este cel mai vechi impozit al tarilor romane. Acest lucru este evidentiat de A.D. Xenopol in volumul II al lucrarii "Istoria romanilor din Dacia Traiana": "ca birul a fost una dintre cele dintai dari carora a fost supusa populatia tarilor romane se constata intai din documentele de la 1247 in care se vorbeste de veniturile si foloasele concedate de voievodatele romane cavalerilor ioaniti de Ierusalim".

Birul reprezenta o dare personala, pe cap de locuitor, contribuabilul fiind "poporul de jos". Procedeul utilizat pentru impartirea impozitelor poarta denumirea de cisluire si insemna stabilirea impozitelor pe fiecare persoana de catre obstea satului in functie de avere. Perceperea acestuia pe timpul lui Duca Voda (1673 - 1678) se facea cu ajutorul unor slujbasi neoficiali.

Birul continua sa fie prezent pana in 1700 cand isi schimba denumirea si devine rupta.

La mijlocul secolului al XVIII-lea gasim o dare directa numita sferturi (civerturi) care era un impozit personal platibil in patru sferturi trimestriale. Ea se strangea tot sub forma cislei.

Prima incercare stiintifica de asezare si percepere a impozitelor este socotita a fi reforma domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat in a treia sa domnie in Muntenia in 1739. Cea mai insemnata parte a acestei reforme consta in transformarea impozitului direct numit capitatiune, dintr-un impozit de repartitie, intr-unul de cotitate facandu-si astfel aparitia aplicarea unui principiu stiintific care la acea vreme reprezenta o adevarata revolutie fiscala. Reforma incercata de Constantin Mavrocordat a urmarit sa aplice principiile generalitatii, proportionalitatii si al raspunderii fata de fisc, principii care de altfel se regasesc in legislatia fiscala din epoca moderna. Însa datorita starii politice, economice si sociale din vremea respectiva, reforma lui Constantin Mavrocordat a fost socotita drept un act de curaj.

Aceasta reforma a avut drept scop starpirea unor abuzuri legate de perceperea impozitelor dar si marirea veniturilor domnului, ea neatingandu-se insa de privilegiile boierilor.

Necesitatile tot mai mari impuse de turci au facut ca aceasta reforma sa nu fie luata in seama de domnitorii care au urmat.

Regulamentul Organic avea sa infiinteze dar si sa pastreze o serie de impozite directe cum ar fi: capitatia - darea personala; dajdia mazililor si patenta - impozitul pe clase asupra comerciantilor si profesionistilor.

În perioada 1866 - 1916 in Romania impozitele directe se diversifica si aceasta datorita situatiei financiare precare. Vor apare o serie de legi cum ar fi in 1871 " Legea pentru contributii directe" iar in 1877 " Legea pentru recensamantul contributiilor directe".