Pagina documente » Stiinte Economice » Aspecte ale managementului resurselor umane in cadrul (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-ale-managementului-resurselor-umane-in-cadrul-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-ale-managementului-resurselor-umane-in-cadrul-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 4
CAP.I - TENDINTE iN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PE PLAN INTERNATIONAL 7
1.1. Conceptul de management al resurselor umane 7
1.2. Tendinte in managementul resurselor umane pe plan international 11
CAP. II - EVOLUTIA FUNCTIUNII DE PERSONAL iN CADRUL FIRMEI - O CERINTA A CONDITIILOR ACTUALE ALE ECONOMIEI DE PIATA 16
2.1. Rolul si importanta functiunii de personal in cadrul functiunilor firmei 16
2.2. Evolutia functiunii de personal si constituirea managementului
resurselor umane 18
CAP. III - NATURA SI TIPURILE DE ACTIVITATI iN DOMENIUL RESURSELOR UMANE 21
3.1. Integrarea managementului resurselor umane in politica generala
a firmei 21
3.2. Tipurile de activitati desfasurate in departamentul de resurse umane 22
3.3. Tipuri de structuri in organizarea departamentului de resurse umane 25
3.4. Obiectivele si politica managementului resurselor umane 27
3.4.1. Obiectivele managementului resurselor umane 27
3.4.2. Politica resurselor umane 28
3.5. Studiu de caz la S.C. AURA S.A. Oradea privind natura si tipurile de activitati in domeniul resurselor umane 29
3.5.1. Prezentarea generala a S.C. AURA S.A. Oradea 29
3.5.2. Natura si tipuri de activitati la S.C. AURA S.A. Oradea in domeniul resurselor umane 31
CAP.IV - ORGANIZAREA ACTIVITATILOR iN CADRUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE 35
4.1. Politica de orientare, recrutare si selectie a personalului 35
4.1.1. Organizarea procesului de recrutare 35
4.1.2. Metode, criterii si principii de recrutare a resurselor umane 43
4.1.3. Procesul de selectie a resurselor umane 48
4.1.4. Angajarea personalului 56
4.2. Formarea, perfectionarea si promovarea profesionala 58
4.2.1. Promovarea personalului 59
4.3. Evaluarea performantelor profesionale 60
4.3.1. Continutul procesului de evaluare a performantelor 61
4.3.2. Criterii de evaluare si standarde de performanta 62
4.3.3. Standardele de performanta 63
4.3.4. Autoevaluarea 63
4.4. Particularitati ale managementului resurselor umane la
S.C. AURA S.A. Oradea 64
CAP. V - STILUL DE MUNCA MANAGERIAL 70
5.1. Definitia notiunii de stil de munca 70
5.2. Continutul stilului de munca al managerului 71
5.2.1. Esenta stilului de munca al managerului 71
5.2.2. Rolul stilului de munca in ridicarea eficientei actiunilor
manageriale 72
5.3. Stilul de munca managerial in cadrul S.C. AURA S.A. 73
CAP. VII. CONCLUZII SI RECOMANDARI 75
Bibliografie 81

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

Lucrare de diploma {p}

?

INTRODUCERE

Pana sa ajunga la conceptele moderne de management, in curs de consolidare si in zilele noastre, managementul a parcurs multe etape. Înca din cele mai vechi timpuri, conducerea proceselor de productie, administratie si de alta natura, precum si orientarea lor spre un scop util, a constituit obiectul unor preocupari in a caror solutionare s-a reflectat permanent experienta sociala corespunzatoare stadiului de dezvoltare.

Pe masura cresterii experientei, a evolutiei stiintei si tehnicii, gandirea asupra managementului a capatat noi valente, conturandu-se intelegerea stiintifica a proceselor economice si de productie. Progresul tehnic, cel economic si, in consecinta, cel social, au transformat treptat activitatea manageriala intr-o stiinta, intr-un instrument al cunoasterii si organizarii fenomenelor economice.

O data cu cresterea dimensiunilor activitatilor ce se desfasoara in cadrul societatilor comerciale si regiilor autonome, precum si a complexitatii din ce in ce mai mari a aspectelor pe care le prezinta resursele umane, acestea au devenit de o importanta majora, necesitand ca functiunile legate de problemele personalului sa fie indeplinite intr-un cadru competent si temeinic organizat. Aceasta implica o activitate conturata, tratata si realizata distinct; adica implic existenta unei functiuni de administrare a personalului, avand un compartiment capabil sa atraga si sa angajeze un personal calificat, ingenios si competent. Totodata, compartimentul de personal are obligatia de a propune, spre aprobare, managerului, politica fata de personal.

Obiectivele de ansamblu ale managementului resurselor umane constau in definirea, dezvoltarea si administrarea politicii si programului referitor la conceperea unei structuri organizatorice corespunzatoare si eficiente, la asigurarea unui personal calificat, a unui tratament corect si echitabil, precum si la instaurarea unor reguli si practici impartiale, care sa creeze posibilitati reale si stimulatorii de promovare, cointeresarea in munca si asigurarea protectiei muncii in unitate. Aceste obiective trebuie adaptate cat mai bine cerintelor si conditiilor specifice ale fiecarei societati comerciale sau regie autonome.

Ca principale domenii ale managementului resurselor umane, retinem:

? atragerea si folosirea resurselor umane, precum si asigurarea managerului ca toate posturile sunt ocupate cu personal calificat, ingenios si competent, iar cheltuielile pentru salarizare sunt rational si eficient definite;

? administrarea salarizarii si a altor remunerari, insotita de preocuparea de a evalua corect salariul cuvenit si de a asigura intregului personal o salarizare corecta si echitabila;

? conceperea modalitatilor concrete si crearea sistemului de relatii cu salariatii, care sa le asigure acestora satisfactii;

? planificarea si dezvoltarea unei structuri organizatorice care sa creeze conditii pentru atragerea si mentinerea unui personal competent si eficace;

? organizarea si efectuarea unor servicii pentru salariati, care sa le creeze acestora conditii corespunzatoare pentru indeplinirea atributiilor si sa-i ajute in solutionarea problemelor referitoare la drepturile lor.

Compartimentul de resurse umane al societatii comerciale poate fi organizat ca serviciu sau birou. Atributiile sale trebuie sa fie riguros definite in regulamentul de ordine interioara. În indeplinirea atributiilor sale, compartimentul de resurse umane are relatii cu toate celelalte compartimente.

Atributiile compartimentului de resurse umane se repartizeaza pe urmatoarele subdiviziuni:

? asigurarea utilizarii si mentinerii resurselor umane;

? instruirea personalului;

? organizarea deservirii salariatilor;

? evidenta si efectuarea de investigatii;

? sanatatea si protectia muncii;

? administrarea salariilor

? relatiile mutuale intre salariati si manager;

? relatiile publice.

În lucrarea de fata am incercat sa reliefez elemente ale functiunii de personal din cadrul societatii comerciale AURA S.A. Oradea. Functiunea de personal ocupa un loc important in cadrul managementului resurselor umane, asigurand resursele umane necesare realizarii obiectivelor intreprinderii, utilizarea rationala a acestor resurse, dezvoltarea continua a competentei personalului, evaluarea activitatii, promovarea personalului, igiena si protectia muncii, realizarea unor activitati specifice etc.

CAP.I - TENDINTE ÎN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE PE PLAN INTERNATIONAL

1.1. Conceptul de management al resurselor umane

În Romania, acest concept de "management al resurselor umane" este relativ nou. El apare odata cu trecerea de la economia planificata la economia de piata, si inlocuieste treptat "conceptia traditionala de considerare a personalului", care a persistat in timpul regimului totalitar de origine marxista, timp de aproape patru decenii. Aceste doua conceptii difera foarte mult una de cealalta. Pentru a evidentia diferentele ce apar, ele sunt analizate in linii mari, folosindu-se elemente de caracterizare comune ambelor conceptii, astfel:

? in teoria traditionala a intreprinderii, notiunile folosite pentru a caracteriza personalul sunt forta de munca si, uneori, se foloseste conceptul de mana de lucru. Aceste notiuni au aparut ca urmare a faptului ca salariatii erau priviti prin prisma modului in care acestia executau, in mod disciplinat, anumite operatii prestabilite, puneau in miscare masini si dispozitive tehnologice sau indeplineau anumite activitati. Notiunea de forta de munca a fost folosita pentru a exprima "ansamblul" sau masa de oameni, niciodata "individul", cu personalitate, nevoi, comportament si viziune specifica nu intra in obiectivele conducatorilor. În conceptia traditionala exista doua categorii cu caracter discriminatoriu: munca productiva si munca neproductiva. În prima categorie sunt inclusi acei care sunt creatori de bunuri materiale. Aceasta categorie este considerata ca fiind privilegiata fata de cea de-a doua categorie formata din "personalul neproductiv" care presteaza o munca de esenta intelectuala. Salarizarea este in functie de munca depusa.

? potrivit conceptului de management al resurselor umane, notiunea folosita pentru caracterizarea personalului este de resurse umane. În atentia conducerii intra fiecare salariat al intreprinderii ca individualitate distincta. Managerul trebuie sa se implice in fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii si sa recompenseze rezultatele bune. În managementul resurselor umane, nu exista categorii de personal cu caracter discriminatoriu. Salarizarea este in functie de rezultatele obtinute.

Din cele prezentate mai sus, este evident faptul ca, conceptul de management al resurselor umane este superior conceptiei traditionale de considerare a personalului si este de dorit ca, in fiecare organizatie, conducerea sa fie bazata pe principiile managementului resurselor umane, mai ales in tara noastra unde, din pacate, si acum majoritatea managerilor foloseste conceptia traditionala de considerare a personalului.

În continuare va fi prezentata definitia notiunii de management al resurselor umane.

Petre Burloiu defineste managementul resurselor umane in felul urmator: "Managementul resurselor umane reprezinta un complex de masuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selectia, incadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomica a muncii, stimularea materiala si morala, pana in momentul incetarii contractului de munca".[2]

Fata de alte lucrari aparute, P. Burloiu este preocupat si de managementul resurselor umane in timpul folosirii personalului in activitatea profesionala. De aceea in definitie este inclusa organizarea ergonomica a muncii, pe langa celelalte aspecte pe care le imbraca raporturile cu personalul, incepand cu recrutarea, selectia, incadrarea, perfectionarea si stimularea pe tot parcursul angajarii si terminand cu incetarea activitatii.

Pentru a intelege ce inseamna organizarea ergonomica a muncii este bine sa se stie in ce consta ergonomia. Etimologic, denumirea de "ergonomie" provine din doua cuvinte de origine greaca: "ergon" - care inseamna munca, putere, forta si "nomos" - care inseamna stiinta, teorie, lege, regula.

Deci, ergonomia este considerata ca "stiinta muncii", avand ca obiect de studiu relatia "om - munca", sintetizand si coreland datele tuturor stiintelor si disciplinelor preocupate de acest domeniu, formuland principii si reguli proprii indeosebi cu caracter explicativ, care sa asigure adaptarea reciproca dintre om si munca sa.[6]

Ea este o stiinta multidisciplinara prin metode si unitara prin obiectul sau care il constituie optimizarea relatiei om - munca, prin adaptarea muncii la om si a omului la meseria sa, in scopul cresterii continue si accentuate a productivitatii muncii, in conditiile unui consum rational de energie umana.

Ergonomia foloseste in mod integrat cunostintele disciplinelor si stiintelor bio-psiho-medicale (fiziologia, psihologia, ecologia, antropologia, biologia, biomecanica, medicina muncii, igiena etc.), tehnico-economice (stiinta conducerii, studiul muncii, estetica industriala, ingineria tehnologica, economia industriei, cibernetica etc.) si sociale (sociologia muncii), toate vizand mentinerea indelungata, la nivel optim, a capacitatii de munca, a promovarii starii de sanatate a omului.

Organizarea ergonomica a muncii presupune realizarea unui proces de productie la un nivel superior de organizare. Pentru aceasta este necesara o imbinare armonioasa a tuturor activitatilor desfasurate in compartimentele unitatilor.

Specialistul in resurse umane, Michael Armstrong, considera managementul resurselor umane ca o apropiere coerenta si strategica catre valorile cele mai pretioase ale managementului organizatiei deoarece oamenii, muncind acolo, contribuie in mod individual sau colectiv la atingerea obiectivelor, pentru un avantaj concurential sustinut.[3]

Tintele managementul resurselor umane sunt:

? sa se dea posibilitatea managementului sa realizeze obiectivele organizatiei prin forta de munca proprie,

Oferta anului

Reducere 2020