Despre lucrare

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Cuprins

CUPRINS
Capitolul I. Introducere; Evolutia infractiunii de delapidare in cadrul infractiunilor contra patrimoniului .4
1.1. Evoltia reglementarilor privind protectia penala a patrimoniului.....4
1.2. Notiunea de patrimoniu, obiect al ocrotirii penale.......7
1.3. Caracterizarea infractiunilor contra-patrimoniului......9
1.4. Istoricul incriminarilor infractiunilor de delapidare (art. 2151 C.penal).........13
Capitolul II. Conditii preexistente infractiunii de delapidare15
Aspecte generale.15
2.1. Notiune si caracterizare......15
2.2. Obiectul infractiunii..........16
a). Obiectul juridic special.16
b). Obiectul material........17
2.3. Subiectul activ si subiectul pasiv..........26
a). Calitatea de functionar..26
b). Calitatea de gestionar...28
c). Calitatea de administrator.............30
2.4. Participatia......34
Capitolul III. Continutul constitutive al infractiunii de delapidare.........35
Structura si continutul juridic al infractiunii..............35
3.1. Situatia premisa35
3.2. Continutul constitutive.......35
a). Latura obiectiva.........35
b). Latura subiectiva........44
Capitolul IV. Forme, modalitati si sanctiuni ale delapidarii46
4.1. Formele infractiunii..........46
a). Tentativa...48
b). Consumarea..............49
c). Epuizarea..50
4.2. Modalitatile infractiunii.......51
a). Modalitatile normative..51
b). Modalitatile de fapt......51
c). Modalitatile agravate...52
4.3. Sanctiune........52
2
CUPRINS

Capitolul I. Introducere; Evoluţia infracţiunii de delapidare în cadrul infracţiunilor contra patrimoniului …….4
1.1. Evolţia reglementărilor privind protecţia penală a patrimoniului…..4
1.2. Noţiunea de patrimoniu, obiect al ocrotirii penale………………….7
1.3. Caracterizarea infracţiunilor contra-patrimoniului…………………9
1.4. Istoricul incriminărilor infracţiunilor de delapidare (art. 2151 C.penal)…13

Capitolul II. Condiţii preexistente infracţiunii de delapidare……………15
Aspecte generale…………………………………………………….15
2.1. Noţiune şi caracterizare……………………………………………15
2.2. Obiectul infracţiunii……………………………………………….16
a). Obiectul juridic special……………………………………….16
b). Obiectul material……………………………………………..17

2.3. Subiectul activ şi subiectul pasiv………………………………….26
a). Calitatea de funcţionar………………………………………..26
b). Calitatea de gestionar………………………………………...28
c). Calitatea de administrator…………………………………….30
2.4. Participaţia…………………………………………………………34

Capitolul III. Conţinutul constitutive al infracţiunii de delapidare……...35
Structura şi conţinutul juridic al infracţiunii……………..…………35
3.1. Situaţia premisă……………………………………………………35
3.2. Conţinutul constitutive…………………………………………….35
a). Latura obiectivă………………………………………………35
b). Latura subiectivă……………………………………………..44

Capitolul IV. Forme, modalităţi şi sancţiuni ale delapidării……………46
4.1. Formele infracţiunii……………………………………………….46
a). Tentativă……………………………………………………...48
b). Consumarea…………………………………………………..49
c). Epuizarea……………………………………………………..50
4.2. Modalitaţile infracţiunii…………………………………………....51
a). Modalităţile normative………………………………………..51
b). Modalităţile de fapt…………………………………………...51
c). Modalităţile agravate…………………………………………52
4.3. Sancţiune…………………………………………………………..52

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I

INTRODUCERE; EVOLUTIA INFRACTIUNII DE DELAPIDARE ÎN CADRUL INFRACTIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

1.1Evolutia reglementarilor privind protectia penala a patrimoniului

Înca din cele mai vechi timpuri sistemul de norme ce guvernau societatea au incriminat si sanctionat fapte savarsite contra patrimoniului.

In Comuna primitiva cand "societatea" era formata dintr-un grup restrans de oameni ce traiau intr-un teritoriu redus fiind condusi de un sef,acesta pe langa atributiile religioase si militare avea si atributii de judecator.De precizat ca numarul faptelor ce erau pedepsite era redus, dintre cele indreptate contra patrimoniului fiind cunoscute doar furtul, jaful.

Ulterior in perioada feudala,legislatia penala se extinde si cuprinde in sfera sa toate faptele prin care se puteau aduce vatamari patrimoniului.

Daca pentru unele fapte se aplicau pedepse fizice usoare pentru altele se poate constata o cruzime nemaiintalnita in perioada actuala.

Pentru o serie de furturi marunte se aplicau pedepse cu biciuirea dar pentru fapte grave se putea ajunge pana la pedeapsa cu moartea ori taierea unui brat. Numarul faptelor antisociale indreptate impotriva patrimoniului s-au marit,aparand pe langa furt,talharie,jaf si alte forme de atingere a patrimoniului ca inselaciunea,abuzul de incredere,gestiunea frauduloasa dar intr-o forma incipienta deoarece erau considerate delicte civile.Erau drastic pedepsite faptele de furt si talharie.

În perioada feudala, s-a extins represiunea penala fata de toate faptele prin care se leza patrimoniul. Furturile fara prea mare semnifi-catie (cele marunte) erau pedepsite cu biciuirea, insa, la al treilea furt se aplica pedeapsa cu moartea. Pentru furturile grave si la primul furt se aplica pedeapsa cu moartea.

Din cele mai vechi timpuri, prin legile penale au fost incriminate si sanctionate faptele comise impotriva patrimoniului.

În vechiul drept romanesc, existau reglementari referitoare la infractiunile contra patrimoniului. Pravilele luiVasile Lupu si Matei Basarab, codicele penale ale lui Alexandru Sturza in Moldova si a lui Barbu Stirbei in Muntenia, contineau prevederi referitoare la infracti-unile de furt,talharie, etc.

Codul penal roman din 1864 cuprindea in capitolul referitor la "Crime si delicte contra proprietarilor" numeroase incriminari referitoare la apararea patrimoniului.

Codul penal roman din 1936 cuprindea, in Cartea II, Titlul XIV, infractiuni contra patrimoniului, sistematizate in 5 capitole astfel:

? capitolul I - Furtul;

? capitolul II - Talharia si pirateria;

? capitolul III - Delicte contra patrimoniului prin nesocotirea increderii;

? capitolul IV - Stramutarea de hotar, desfiintarea semnelor de hotar, stricaciuni si alte tulburari aduse proprietatii;

? capitolul V - Jocul de noroc, loteria si specula contra economiei publice.

Pe langa infractiunile prevazute de Codurile penale de la 1864 cat si de la 1936, au existat si anumite infractiuni prevazute in Codul Justitiei Militare, in Codul Comercial, in Codul Silvic si in Codul Marinei Comerciale.

În perioada ce a urmat dupa anul 1944, in conformitate cu ideologia vremii si cu modelul de a concepe existenta proprietatii, a fost adoptat Decretul numarul 192/1950, implicit aceea de "avut obstesc". Prin acest decret, a fost introdus in Codul penal din 1936, Titlul XIV, cu un nou capitol intitulat "Unele infractiuni contra avutului obstesc", caruia, ulterior, i s-au produs modificari in privinta agravarii pedepselor.

Acest act normativ a marcat momentul in care pentru prima oara apare o ocrotire discriminatorie a patrimoniului dupa cum acesta era considerat "particular" sau "obstesc".

Autorii Codului Penal de la 1968, n-au facut si nici nu puteau sa faca altfel, decat sa consacre mai departe aceasta conceptie de ocrotire diferentiata a patrimoniului.

Asa se explica ca in Titlul III al acestui Cod penal, au fost preva-zute infractiuni contra avutului particular, iar in Titlul IV, infractiunile contra avutului obstesc.

Cadrul juridic cuprins in Constitutia Romaniei din 1991 a deter-minat noi reglementari penale in materia infractiunilor contra patrimo-niului. În Constitutie sunt cuprinse norme cu caracter de principii funda-mentale referitoare la proprietate.

Astfel, sunt stabilite formele de proprietate si anume : publica si privata. De asemenea, sunt aratati cei carora le apartin bunurile ce fac parte din fiecare forma de proprietate.

Plecand de la necesitatea punerii de acord a legii penale cu normele constitutionale ,Parlamentul Romaniei a adoptat Legea 140/1996 de modificare si completare a Codului penal prin care se prevede o reglementare noua in materia infractiunilor contra patrimoniului.

1.2 Notiunea de patrimoniu-obiect al ocrotirii penale

Patrimoniul este conceput ca un ansamblu de drepturi si obligatii evaluabile in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice(*1). În sens economic, patrimoniul desemneaza totalitatea bunurilor care alcatuiesc averea unei persoane.

Plecand de la ideea ca patrimoniul este o suma de valori,iar nu o multime de lucruri materiale,corporale,unii autori au definit patrimoniul ca fiind "ansamblul drepturilor si obligatiilor unei persoane care au sau reprezinta o valoare pecuniara sau economica, adica se pot evalua in bani"(*2).

*1. C. St?tescu, C. Birsan, Drept civil, drepturile reale, Universitatea Bucuresti, 1988 pg.4.

*2. C. Hamangiu, I. Rosetti-B?l?nescu, Al. B?icoianu, Tratat de drept civil roman, vol.1, Bucuresti, 1928, pg 84

Într-o alta lucrare(*1), patrimoniul este definit ca fiind "totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica apartinand unei persoane." Din cuprinsul patrimoniului fac parte: bunurile corporale, incorporale, bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile, principale sau accesorii, etc.,adica tot ceea ce reprezinta puteri, facultati, aptitudini ale subiectului din punct de vedere al valorii lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiu acestor puteri, facultati, aptitudini(*2).

Daca sub aspectul dreptului civil, patrimoniul este definit in sensurile sus-mentionate, in dreptul penal notiunea de "patrimoniu" are un inteles mai restrans si se refera la bunuri nu ca universalitate, ci in individualitatea lor susceptibila de a fi distruse, gestionate fraudulos, etc. Ca si in cazul altor valori sociale de mare insemnatate, patrimoniul este ocrotit prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere. Aceste fapte constituie infractiuni si sunt prevazute in Titlul III al Codului penal.

Sub denumirea generica de "Infractiuni contra patrimoniului" data Titlului III, se afla doua categorii de bunuri susceptibile a fi ocrotite prin incriminarea faptelor contra patrimoniului,in raport cu forme diferite de proprietate.

Constitutia Romaniei, prin articolul 135 alineat 1, imparte pro-prietatea in doua categorii: publica si privata. În acelasi articol, alineatul 4, sunt enumerate bunurile care nu pot exista decat in proprietatea publica: bogatiile de orice natura ale subsolului; caile de comunicatie; spatiul aerian; apele cu potential energetic; plajele; marea teritoriala; resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege. De pilda, in articolul 4 din Legea numarul 18/1991, se arata ca terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau al dreptului de proprietate publica.

De subliniat este faptul ca odata cu adoptarea Legii numarul 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia-urmata de Legea 219/1998 privind regimul concesionarilor, iar ulterior si de

*1 C. Birsan, M. Gait?, M.M. Pivniceru, drept civil, drepturile reale, Institutul European, 1997, pg 8.

*2 Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura Cartea Romaneasc?, 1921, pg 36-47.

Ordonanta de urgenta a Guvernului numarul 63/1998 privind energia electrica si termica, se poate afirma ca a fost intregit cadrul legislativ privind dreptul de proprietate publica.

Potrivit articolului 1 din Legea 213/1998(*1), "dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes politc".