Despre lucrare

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1. Notiuni preliminare ......... pag.4
1.1. Aspecte generale ale infractiunilor de fals...pag.4
1.2. Istoricul reglementarii juridice a infractiunii de fals intelectual.............pag.7
CAPITOUL 2. Infractiunea de fals intelectual in actuala reglementare..........pag.8
Sectiunea I Continutul legal......pag.8
Sectiunea II Conditii preexistente.............pag.9
2.2.Obiectul infractiunii de fals intelectual.....pag.9
2.2.1. Obiectul juridic.pag.10
2.2.2. Obiectul material............pag.10
2.3. Subiectul infractiunii de fals intelectual.pag.12
2.3.1. Subiectul activ..............pag.12
2.3.2. Subiectul pasiv..............pag.19
Sectiunea III Continutul constitutiv.......pag.20
3.1. Latura obiectiva a infractiunii de fals intelectual...pag.20
3.1.1 Elementul material............pag.20
3.1.2. Cerinte esentiale............pag.22
3.1.3. Urmarea imediata...........pag.23
3.1.4. Raportul de cauzalitate....pag.24
3.2. Latura subiectiva a infractiunii
de fals intelectual.pag.26
Sectiunea IV Formele. Modalitati. Sanctiuni............pag.32
4.1. Formele infractiunii de fals intelectual............pag.32
4.2. Modalitatile infractiunii de fals intelectual......pag.38
4.3. Sanctiunipag.38
4.3.1. Anularea actului fals - propuneri de lege ferenda ......pag.40
4.4. Aspecte procesuale ....pag.44
CAPITOLUL 3. Asemanari si deosebiri ale infractiunii de fals intelectual cu alte infractiuni...pag.45
Sectiunea I. Asemanari si deosebiri cu alte infractiuni prevazute in Codul penal.........pag.46
1.Falsul material in inscrisuri oficiale..pag.46
2. Fals in inscrisuri sub semnatura privata............pag.48
3. Uz de fals..pag.51
4. Falsul in declaratii....pag.52
5. Fals privind identitatea ..............pag.52
6. Falsul privind folosirea emblemei Crucii Rosii.pag.54
7. inselaciune..............pag.55
8. Delapidare ..............pag.56
Sectiunea II Asemanari si deosebiri cu infractiuni prevazute in legi speciale - Lg.82/1991 cu modificarile ulterioare, Lg. 87/1994.........pag.59
CAPITOLUL 4. Aspecte criminologice......pag.72
Sectiunea I - Notiuni generale..........pag.72
Sectiunea II Cauze si conditii care genereaza........pag.73
Sectiunea III Cai si mijloace de combatere si prevenire...........pag.80
Sectiunea IV Justificarea analizarii aspectelor criminologice in cadrul acestei lucrari........pag.83
BIBILOGRAFIE ...pag.84
CUPRINS..........pag.88
1
1
CUPRINS


CAPITOLUL 1. Noţiuni preliminare …………...…………………… pag.4
1.1. Aspecte generale ale infracţiunilor de fals………………pag.4
1.2. Istoricul reglementării juridice a infracţiunii de fals intelectual………………………pag.7
CAPITOUL 2. Infracţiunea de fals intelectual în actuala reglementare………………pag.8
Secţiunea I Conţinutul legal……...………………………………...…pag.8
Secţiunea II Condiţii preexistente….…………………………………pag.9
2.2.Obiectul infracţiunii de fals intelectual………………..pag.9
2.2.1. Obiectul juridic………………………....pag.10
2.2.2. Obiectul material………………………pag.10
2.3. Subiectul infracţiunii de fals intelectual…………….pag.12
2.3.1. Subiectul activ………………………..pag.12
2.3.2. Subiectul pasiv………………………..pag.19
Secţiunea III Conţinutul constitutiv……………………………….pag.20
3.1. Latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual…pag.20
3.1.1 Elementul material………………………pag.20
3.1.2. Cerinţe esenţiale………………………pag.22
3.1.3. Urmarea imediată……………………..pag.23
3.1.4. Raportul de cauzalitate……………….pag.24
3.2. Latura subiectivă a infracţiunii
de fals intelectual…...………………………………….pag.26
Secţiunea IV Formele. Modalităţi. Sancţiuni…...…………………pag.32
4.1. Formele infracţiunii de fals intelectual………...pag.32
4.2. Modalităţile infracţiunii de fals intelectual……pag.38
4.3. Sancţiuni………………………………………pag.38
4.3.1. Anularea actului fals – propuneri “de lege ferenda” ……………………………………………pag.40
4.4. Aspecte procesuale ……………………...…….pag.44
CAPITOLUL 3. Asemănări şi deosebiri ale infracţiunii de fals intelectual cu alte infracţiuni……………………………………………………...pag.45
Secţiunea I. Asemănări şi deosebiri cu alte infracţiuni prevăzute în Codul penal……………………………………………………………pag.46
1.Falsul material în înscrisuri oficiale…………………………..pag.46
2. Fals în înscrisuri sub semnătură privată…………………..….pag.48
3. Uz de fals…………………………………………………..…pag.51
4. Falsul în declaraţii………………………………………….pag.52
5. Fals privind identitatea ……………………………………..pag.52
6. Falsul privind folosirea emblemei Crucii Roşii…………….pag.54
7. Înşelăciune…………………………………………………..pag.55
8. Delapidare …………………………………………………..pag.56
Secţiunea II Asemănări şi deosebiri cu infracţiuni prevăzute în legi speciale - Lg.82/1991 cu modificările ulterioare, Lg. 87/1994………pag.59
CAPITOLUL 4. Aspecte criminologice…………………………..….pag.72
Secţiunea I – Noţiuni generale………………………………….pag.72
Secţiunea II Cauze şi condiţii care generează……………….….pag.73
Secţiunea III Căi şi mijloace de combatere şi prevenire……..…pag.80
Secţiunea IV Justificarea analizării aspectelor criminologice în cadrul acestei lucrări……………………………………………………..……pag.83

BIBILOGRAFIE ……………………………………………………...pag.84

CUPRINS….…………………………………………………………pag.88

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

CAPITOLUL I

NOTIUNI PRELIMINARE

1.1. Aspecte generale ale infractiunilor de fals

Infractiunile de fals sunt acele fapte prevazute de Codul penal, savarsite cu vinovatie si care sunt de natura sa aduca atingere increderii publice acordata anumitor lucruri, semne sau inscrisuri carora li se atribuie din punct de vedere juridic insusirea de a exprima adevarul. Toate aceste infractiuni sunt cuprinse in Titlul VII al Partii speciale a Codului penal, sub denumirea “infractiuni de fals”. Prin “fals” in sensul cel mai larg al acestei notiuni se intelege orice alterare a adevarului. Au fost incriminate acele fapte de alterare a adevarului care, aducand atingere unor valori sociale ocrotite de lege prezinta gradul de pericol social al unor infractiuni.

Ceea ce este specific pentru infractiunile de fals si le diferentiaza de alte fapte de denaturare a adevarului, este imprejurarea ca inselarea increderii publice se realizeaza prin produsul activitatii infractionale (inscrisuri, monede, sigilii, instrumente de autentificare sau marcat, timbre etc.). Aceste lucruri care constituie prin ele insesi proba adevarului se bucura obiectiv de increderea generala, independent de persoana care a efectuat acea activitate. Altfel spus, in cazul infractiunilor de fals, alterarea adevarului, desi se realizeaza printr-o activitate ilicita a persoanei, rezultatul acestei activitati si anume inselarea increderii publice, se obtine prin produsul activitatii faptuitorului si nu prin activitatea propriu-zisa a persoanei care a realizat produsul mentionat. [1 Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi s.a. – Drept penal - Partea speciala – editura Europa Nova – Bucuresti 1999 – pag. 462.] Spre exemplu, falsificarea de monede sau alte valori desi este consecinta unei operatiuni de contrafacere sau alterare de catre faptuitor, inselarea increderii publice se produce prin patrunderea in circulatie a unor monede sau valori false, fara putere circulatorie, iar nu efortul facut concomitent cu obtinerea monedei sau valorii respective de catre faptuitor. Pe de alta parte in cadrul infractiunilor de fals, ceea ce se incrimineaza este alterarea adevarului in cuprinsul unor entitati care au menirea potrivit legii sa faca dovada adevarului pe care il exprima sau il atesta. [2 V. Dongoroz, S. Kahane, I.Oancea s.a – Explicatii teoretice ale codului penal roman, partea speciala, vol. IV, pag. 385; T. Vsiliu, D. Pavel, G. Antoniu, s.a. – Codul penal – comentat si adnotat, partea speciala, vol. II, pag. 205]

Obiectul juridic generic al infractiunilor de fals il constituie relatiile sociale referitoare la increderea publica in autenticitatea entitatilor cu insusire probatorie, adica adevarul pe care acestea au destinatia legala de a-l exprima sau atesta, legiuitorul urmarind astfel sa ocroteasca, prin mijloace specifice dreptului penal, increderea publica de care trebuie sa se bucure aceste entitati. Încrederea este acordata in rem adica insusi lucrului caruia i se atribuie insusirea de a exprima adevarul, adevar care a fost alterat prin fapta savarsita. Valoarea probatorie pe care o poate avea entitatile mentionate poate fi expresa cum ar actele de stare civila, inscrisurile autentice, legalizate sau sub semnatura privata, diplome, probele scrise sau implicita cum sunt monezile, timbrele, titlurile de credit, CEC-urile.

Obiectul material al infractiunilor de fals consta in oricare dintre bunurile cu insusire probatorie ocrotite de legea penala impotriva faptelor de alterare a adevarului (moneda metalica sau de hartie, timbre, marci, bilete de transport, instrumente de autentificare sau marcare, inscrisuri oficiale sau sub semnatura privata etc.)

Infractiunile de fals material pot avea ca subiect activ orice persoana responsabila care indeplineste conditiile generale cerute de lege subiectului unei infractiuni. La infractiunea de fals intelectual subiectul activ nemijlocit trebuie sa indeplineasca calitatea de functionar in acceptiunea art. 147 Cod penal. În cazul infractiunii de fals in inscrisuri oficiale, potrivit art. 288 alin.2 Cod penal, aceeasi calitate constituie o circumstanta agravanta. Participatia penala este posibila in toate formele sale.

Subiect pasiv al acestor infractiuni este Statul Roman care este periclitat prin aparitia sentimentului de neincredere publica in anumite lucruri, obiecte, valori sau inscrisuri care au o functie probatorie si care asigura ocrotirea si dezvoltarea relatiilor sociale. La unele infractiuni intalnim si subiect pasiv secundar (persoana juridica sau fizica) ale carui interese sunt vatamate prin activitatea infractionala concreta savarsita.

În analiza laturii obiective a infractiunilor de fals trebuie avute in vedere trei aspecte si anume: elementul material, urmarea imediata, raportul de cauzalitate. Elementul material al infractiunilor de fals consta intr-o actiune de alterare a adevarului care se poate realiza prin contrafacere sau alterare. Contrafacerea presupune confectionarea in mod artificial, in intregime a unei valori sau lucru din cele ce formeaza obiectul material al infractiunilor de fals, creandu-se aparenta ca aceste imitatii sunt adevarate. Alterarea se realizeaza prin modificarea continutului obiectului supus falsificarii. Urmarea imediata a acestor infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita prin lege, adica pentru increderea publica acordata anumitor valori, lucruri, semne, inscrisuri. Raportul de cauzalitate poate fi stabilit cu usurinta in cazul infractiunilor de fals intrucat acestea fiind infractiuni de pericol, urmarea imediata este rezultatul implicit al actiunii.

Latura subiectiva presupune analiza formei de vinovatie, a mobilului si a scopului infractiunilor de fals. În ceea ce priveste forma de vinovatie, infractiunile de fals se savarsesc cu intentie directa sau indirecta. Mobilul infractiunilor de fals nu este cerut de lege pentru existenta vreuneia dintre aceste infractiuni insa identificarea si probarea lui este importanta in vederea individualizarii raspunderii penale si a luarii unor masuri de siguranta sau de prevenire (in cele mai multe situatii acesta este dorinta obtinerii cu usurinta a unor ridicate profituri materiale). Determinarea scopului cu care se savarseste infractiunea va ajuta la stabilirea formei de vinovatie ca fiind intentia directa.

Privitor la formele infractiunilor de fals facem precizarea ca acestea pot parcurge toate etapele activitatii infractionale respectiv acte de pregatire, tentativa si infractiune consumata. Actele pregatitoare sub forma detinerii de instrumente in vederea falsificarii de valori se pedepsesc ca infractiune de sine statatoare, potrivit prevederilor art. 285 Cod penal. Tentativa se pedepseste la infractiunile prevazute de art. 282, 283, 286, 288, 289, 290 Cod penal. Infractiunile de fals se consuma in momentul realizarii actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, punere in circulatie, folosire a inscrisului falsificat in masura in care aceasta actiune este de natura sa produca consecinte juridice, fara a fi insa necesar ca aceste consecinte sa se produca efectiv.

Infractiunile de fals sunt incriminate sub modalitati simple sau agravate.

În ceea ce priveste sanctiunile prevazute de legiuitor pentru infractiunile de fals, pedeapsa principala difera de la o infractiune la alta, fiind pedeapsa inchisorii prevazuta ca pedeapsa principala unica sau alternativ cu cea a amenzii. Doar in cazul infractiunii de falsificare de monede sau alte valori se prevede si pedeapsa complimentara a interzicerii unor drepturi.

1.2. Istoricul reglementarii juridice a infractiunii de fals intelectual

Infractiunile de fals sunt reglementate in toate legislatiile, cu nuantarile determinate de evolutia sociala si economica a statelor, precum si

cu moduri de sanctionare diferite in functie de politica economica a fiecarui stat in parte.

Falsul in inscrisuri, mai ales atunci cand inscrisul emana de la seful statului, era sanctionat foarte sever. Pravila lui Caragea, in vigoare in Muntenia in anul 1871, prevedea “taierea mainii” in cazul falsificarii “iscaliturii sau pecetei domnesti” sau “osinda la ocna” pentru falsificarea inscrisurilor domnesti. Condica criminala a lui Sandu Sturdza din Moldova, in anul 1826, pentru aceleasi fapte, prevedea pedepse privative de libertate. Codul penal al lui Cuza redactat in anul 1864, avand atat influente ale legiuirilor romanesti, cat si influente ale legislatiilor moderne ale timpului, dedica o intreaga sectiune falsificarii de inscrisuri publice sau autentice, incepand cu falsul savarsit de un functionar (art.123), falsificarea de atestate (art.139), falsificarea de certificate (art.235), precum si infractiunea de servire de inscrisuri publice false (art.126) sau abuzul de semnatura in alb (art.128).

Codul penal al lui Carol al II-lea, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937, incrimina infractiunile de fals in cadrul Titlului IX al Partii speciale, intitulat “Crime si delicte contra intereselor publice” preluate in mare parte astfel cum au fost reglementate in codul anterior.

Codul penal actual, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969, modificat ulterior in mai multe randuri si anume prin Legea nr.6/1973 si prin Legea nr.140/1996 [3 Pubicata in Monitorul Oficial al Roainiei, partea I, nr. 289/1996], reglementeaza infractiunea de fals intelectual in cadrul Titlului VII al Partii speciale, Capitolul III.