Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND R?SPUNDEREA JURIDIC?

SECTIUNEA 1.1.

Raspunderea, responsabilitatea sociala si raspunderea juridica

Dictionarul Universal al limbii romane [1 I. Oprea, C. Pamfil, R. Radu, V. Zastroiu, Noul dictionar universal al limbii romane, Bucuresti, Editura Litera International, 2006, p. 865; ] defineste raspunderea ca fiind “faptul de a raspunde; responsabilitate; obligatia de a raspunde (moral, material etc.) de indeplinirea sau neindeplinirea unor sarcini, actiuni, etc.”. Conform aceleiasi surse, responsabilitatea este definita ca fiind [2 I. Oprea, C. Pamfil, R. Radu, V. Zastroiu, op. cit., 2006, p. 769; ] “obligatia de a raspunde, de a da seama de ceva; simt de raspundere,atitudine constienta fata de obligatiile sociale; sarcina, raspundere pe care si-o asuma cineva”.

Prin intermediul acestor acceptiuni pe care le imbraca raspunderea si responsabilitatea, putem observa faptul ca acesti doi termeni intersecteaza domeniul dreptului. În ceea ce priveste responsabilitatea, teoria dreptului vizeaza responsabilitatea juridica mai mult ca aspect al fenomenului raspunderii, ca premisa psihologica a acestuia si mai putin ca atitudine a individului in raport cu sistemul normativ juridic [3 Lidia Barac, Raspunderea si sanctiunea juridica, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1997, p. 4-5;]. Responsabilitatea are premise atat de ordin social, cat si de ordin biologic, ea imbracand forma unei institutii sociale si avand o evolutie proprie si un continut corespunzator. Asadar, ca institutie, responsabilitatea sociala poate fi definita drept acea institutie sociala ce cuprinde atitudinile omului raportate la sistemul de valori institutionalizat de societatea in care traieste, in scopul perfectionarii fiintei umane si conservarii vietii in comun, pe calea mentinerii si promovarii ordinii sociale si a binelui public [4 Lidia Barac, op. cit., p. 15; ]. Pe de alta parte, termenul de “raspundere” nu este specific exclusiv dreptului. Raspunderea poate fi intalnita in toate domeniile vietii sociale, acolo unde este incalcata o regula de conduita. Ea presupune un sistem institutionalizat de valori si norme, declansandu-se in momentul in care se produce o incalcare a unei reguli de conduita ce face parte din sistemul social respectiv. Sensul frecvent atribuit conceptului de raspundere este acela de obligatie de a suporta consecintele nerespectarii unor reguli de conduita, obligatie ce incumba autorului faptei contrare acestor reguli si care poarta intotdeauna amprenta dezaprobarii sociale a unei asemenea conduite. Daca responsabilitatea implica un raport intre individ si colectivitate, raspunderea implica un raport intre autoritatea unei colectivitati si individ, individul suportand acest raport ca pe ceva impus din exterior, spre deosebire de responsabilitate, unde individul percepe raportul din interior, ca pe ceva voit. Responsabilitatea are o sfera mult mai larga decat raspunderea. Astfel, aceasta din urma vizeaza sistemul normativ al societatii si, prin ea, se urmareste promovarea si conservarea valorilor sociale recunoscute in interiorul societatii, in scopul asigurarii si promovarii ordinii sociale si a binelui public. În concluzie, raspunderea si responsabilitatea sunt doua fenomene simultane si unitare. Cand nu coincid, ca sens si obiective, apare un conflict, individul fiind nevoit sa aleaga intre actiunile ce sunt prescrise de norma si de raspundere si cele adoptate ca urmare a liberei alegeri si a responsabilitatii.

Pornind de la aceste considerente referitoare la responsabilitatea sociala, putem defini responsabilitatea juridica ca forma a responsabilitatii sociale care cuprinde complexul de atitudini ale omului in raport cu sistemul normativ juridic cristalizat in societatea in care traieste, in vederea insusirii, conservarii si promovarii acestui sistem si valorilor pe care le exprima, in scopul mentinerii si promovarii ordinii juridice si a binelui public [5 Lidia Barac, op. cit., p. 21;]. Raspunderea juridica se raporteaza la respectarea sau nerespectarea unor prescriptii continute de normele juridice, in timp ce responsabilitatea juridica este de ordin valoric, deoarece individul se raporteaza la valorile continute de sistemul normativ-juridic al societatii si isi creeaza un sistem de valori propriu, in raport cu care isi manifesta atitudinea.

Raspunderea juridica are ca temei conduita ilicita, in timp ce responsabilitatea poate exista inaintea savarsirii unui fapt ilicit, putand surveni in momentul declansarii actiunii ce va califica conduita ca ilicita, pe parcursul desfasurarii ei sau ca o consecinta a raspunderii juridice, dupa finalizarea respectivei actiuni.

Legislatia si jurisprudenta nu definesc notiunea de “raspundere juridica”, limitandu-se doar la oferirea unor forme de raspundere, vizand in acest sens redarea conditiilor angajarii unei anumite forme de raspundere, naturii sanctiunilor prevazute si intinderii acestora, a principiilor raspunderii, fara a se contura astfel o teorie a raspunderii juridice.

SECTIUNEA 1.2.

Definitia si formele raspunderii juridice

Raspunderea juridica este o institutie fundamentala a dreptului, ce reflecta nivelul de dezvoltare a intregii societati, nivelul la care a ajuns responsabilitatea sociala in acea societate. În ceea ce priveste formele raspunderii juridice, in doctrina au avut si inca au loc numeroase discutii, cele mai multe dintre acestea avand ca obiect cele doua forme traditionale ale raspunderii juridice, respectiv raspunderea civila si raspunderea penala. Astfel, orice nou aspect aparut in sfera a ceea ce inseamna raspundere juridica tinde sa fie explicat fie prin intermediul institutiilor raspunderii civile, fie prin cele ale raspunderii penale. În aceeasi situatie s-a aflat si regimul juridic ce reglementeaza materia abaterilor administrative, doctrina incadrand de cele mai multe ori acest regim juridic in cele doua forme traditionale ale raspunderii juridice. În functie de gravitatea si de consecintele faptelor, pot fi angajate diferite forme de raspundere juridica. Spre exemplu, in cazul savarsirii unor infractiuni- care sunt fapte ce atenteaza in mod deosebit la valorile societatii- este antrenata raspunderea penala a cetatenilor, iar in cazul nerespectarii de catre angajati a indatoririlor de serviciu este antrenata raspunderea disciplinara a acestora [6 I. Alexandru, I. Popescu- Slaniceanu, Mihaela Carausan, C. I. Enescu, D. Dinca, Drept administrativ,

Bucuresti, Editura Economica, 2003, p. 412; ].

Luand in considerare cele doua mari parti ale dreptului, si anume dreptul public si dreptul privat, putem determina doua parti ale raspunderii juridice- raspunderea juridica in dreptul public si raspunderea juridica in dreptul privat.

În functie de ramurile de drept in care sunt cuprinse normele ce reglementeaza raspunderea juridica, deosebim urmatoarele forme de raspundere juridica:

? raspunderea civila- normele care reglementeaza aceasta forma de raspundere vizeaza asigurarea respectarii normelor de drept civil [7 Prin aceste norme ce reglementeaza raspunderea civila se urmareste si asigurarea respectarii unor norme ce formeaza ramuri ale dreptului civil, precum dreptul familiei, dreptul muncii etc.];

? raspunderea penala- forma de raspundere juridica reglementata de normele dreptului penal;

? raspunderea administrativa- care inglobeaza normele ce reglementeaza raspunderea juridica a celor care incalca normele de drept administrativ. [8 Prin norme de drept administrativ fac referire la acele norme care reglementeaza raporturile sociale ce apar intre organele administratiei publice in realizarea puterii publice precum si intre aceste organe si particulari;]

SECTIUNEA 1.3.

Raspunderea administrativa, forma a raspunderii juridice

1.3.1. Aspecte generale privind raspunderea administrativa.

Raspunderea administrativa ocupa un loc important in cadrul formelor raspunderii juridice. Acest fapt se explica prin aceea ca printre cele mai frecvente fapte antisociale se numara si abaterile administrative, in special savarsirea de contraventii. Acest lucru nu presupune confundarea raspunderii administrative cu raspunderea contraventionala, si cu atat mai putin reducerea celei dintai la raspundere contraventionala. Raspunderea contraventionala este una din formele raspunderii administrative, fara indoiala cea mai des intalnita [9 I. Alexandru, I. Popescu-Slaniceanu, Mihaela Carausan, C. Enescu, D. Dinca, op. cit., p. 413;]. Raspunderea administrativa poate fi definita ca fiind acea parte a raspunderii juridice care este angajata in cazurile in care autoritatile administratiei publice, functionarii publici si particularii incalca normele de drept ce prevad angajarea acestei raspunderi pentru savarsirea unor abateri administrative.

1.3.2. Abaterea administrativa, ca temei al angajarii raspunderii administrative.

Normele de drept adoptate de organele competente ale statului cuprind dispozitii imperative, iar nerespectarea lor constituie o infractiune, o abatere contractuala, o abatere administrativa sau una disciplinara, in functie de ramura de drept din care face parte norma imperativa incalcata. Asadar, incalcarea unei norme imperative cuprinse in Codul penal sau in legi penale speciale reprezinta o infractiune, nerespectarea obligatiilor prevazute intr-un contract constituie o abatere contractuala si atrage raspunderea civila a partii care nu isi respecta obligatiile. Nerespectarea obligatiilor ce revin din dispozitiile normative cuprinse de normele dreptului administrativ constituie la randul ei o abatere administrativa, prevazuta si sanctionata de normele mentionate. Abaterea administrativa consta, asadar, in savarsirea unui fapt administrativ ilicit, ce poate fi realizat printr-o actiune sau inactiune, pe care legea, hotararile sau ordonantele guvernamentale ori hotararile consiliilor judetene, municipale, orasenesti si comunale o prevad si o sanctioneaza [10 V. I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman-partea generala-, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2002, p. 687;]. Încalcarea normelor de drept administrativ se face in numeroase modalitati, ca urmare a numeroaselor raporturi sociale ce se nasc, modifica sau sting in activitatea administratiei publice, incepand cu organizarea puterii executive si terminand cu raporturile ce se nasc intre organele administratiei publice si particulari.

Concluzionand, abaterea administrativa este acea actiune sau inactiune a functionarilor publici si a particularilor, prin care este incalcata o dispozitie normativa ce este sanctionata administrativ. Mentionand “functionari publici” ca autori ai unor fapte ce constituie abateri administrative, am in vedere atat personalul din institutiile publice, cat si demnitarii alesi sau numiti. Cat despre savarsirea abaterilor administrative de catre persoanele juridice prin prepusii acestora, raspunderea administrativa revine persoanei juridice, care raspunde pentru faptele prepusilor sai. Pentru ca o fapta sa fie considerata abatere administrativa,este necesar ca actul normativ care o sanctioneaza sa reglementeze urmatoarele elemente [11 V. I. Prisacaru, op. cit., p. 693, 694;]:

- obligatia ce revine unui reprezentant al administratiei publice sau unui particular;

- sanctiunea care i se poate aplica celui care incalca obligatia, prin actiunea sau inactiunea sa;

Alte date