Pagina documente » Stiinte Economice » Aspecte privind contabilitatea comertului

Despre lucrare

lucrare-licenta-aspecte-privind-contabilitatea-comertului
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-aspecte-privind-contabilitatea-comertului


Cuprins

C U P R I N S:
Capitolul 1
CONSIDERATII GENERALE PRIVIND COMERTUL ..... 5
1.1 Comertul: Definire, istoric, continut, functii .... 5
1.1.1 Definirea notiunii de comert .. 6
1.1.2 O succinta abordare istorica . 6
1.1.3 Continutul activitatii de comert ............ 10
1.1.4 Functiile comertului .......... 12
1.2 Cererea si oferta de marfuri ....... 15
1.2.1 Cererea de marfuri ........... 15
1.2.2 Oferta de marfuri ............. 18
1.3 Tehnici de vinzare ... 20
1.3.1 Vinzarile de contact ........ 20
1.3.2 Vinzarile impersonal ......... 25
1.3.3 Tehnici de vinzare destinate sa atraga clientela ...... 30
1.4 Serviciile comerciale .......... 32
1.4.1 Locul serviciilor in cadrul comertului contemporan ... 33
1.4.2 Continutul serviciilor comerciale ........... 35
Capitolul 2
PARTICULARITATILE CONTABILITATII UNITATILOR DE COMERT ........ 40
2.1 Obiectivele si particularitatile societatilor comerciale din ramura comertului .............. 40
2.2 Patrimoniul societatilor comerciale ..... 43
2.2.1 Mijloacele economice din activul societatii ............. 43
2.2.2 Resursele economice din pasivul societatii ............. 47
2.3 Contabilitatea comertului cu ridicata .. 49
2.3.1 Circuitul comercial al marfurilor cu ridicata ........... 49
2.3.2 Metode de evidenta a gestiunii marfurilor in comertul cu ridicata ........ 51
2.3.3 Metode de evaluare a fluxului de marfuri in comertul cu ridicata .......... 55
2.4 Contabilitatea comertului cu amanuntul ............. 55
2.4.1 Evidenta operativa si analitica a marfurilor in unitatile comerciale cu amanuntul 55
2.4.2 Cumpararea de marfuri cu plata in rate ..... 56
2.4.3 Vinzarea de marfuri in regim de consignatie ............ 58
2.4.4 Vinzarea in comision si prin intermediere .............. 60
2.5 Particularitatile activitatii comerciale si influenta lor asupra finantelor ......... 60
Capitolul 3
EFICIENTA ACTIVITATII COMERCIALE .... 62
3.1 Continutul eficientei activitatii comerciale ........ 62
3.2 Criteriile de apreciere a eficientei activitatii comerciale ... 64
3.3 Cheltuielile de circulatie in comert si influenta lor asupra eficientei activitatii unitatilor de comert ..... 65
3.3.1 Indicatorii cheltuielilor de circulatie in unitatile comerciale ... 69
3.3.2 Factorii care influenteaza marimea si dinamica cheltuielilor de circulatie ............ 71
3.4 Rentabilitatea activitatii unitatilor comerciale .... 73
3.4.1 Continutul si indicatorii rentabilitatii ......... 73
3.4.2 Factorii care determina marimea profitului unitatilor comerciale .......... 78
3.5 Caile de sporire a eficientei activitatii unitatilor comerciale ............ 81
MONOGRAFIE CONTABILA.. 83
CONCLUZII SI PROPUNERI ... 91
BIBLIOGRAFIE .......... 93
ANEXE ........ 95

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul 1

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND COMERTUL

1.1 Comertul: Definire, istoric, continut, functii

Potrivit conceptului de dezvoltare durabila a societatii [1) D. Patriche: Bazele comertului, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 35]) comertul are o importanta strategica pentru dezvoltarea echilibrata si viabila a sistemelor economice si sociale din orice tara.

Comertul este un sector de activitate precis, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, in cadrul carora roluri importante revin distributiei cu amanuntul, depozitarii marfurilor si aprovizionarii cu ridicata, precum si activitatilor de import-export. Într-o asemenea acceptiune, comertul reprezinta una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piata, indiferent de forma acesteia.

Pornind de la asemenea premise, cunoasterea domeniului respectiv, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb si conturarea proceselor manageriale specifice ridica probleme deosebit de complexe pentru a caror rezolvare sunt necesare cunostinte si analize stiintifice de amploare, in cadrul carora trebuie apelat atat la vastul instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cat si la experienta practica acumulata de-a lungul veacurilor, comertul reprezentand una dintre cele mai vechi indeletniciri omenesti.

La toate acestea se adauga faptul ca, in viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi si importante oportunitati de afaceri, va impune reactii deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta corect noile schimbari si puterea de a infrunta o piata puternic concurentiala si generatoare de continue restructurari [2) R . Garosci: Distributia in Europa, Editura CRED-CRD, Bucuresti, 1997, p. 9]). Toate acestea necesita o buna cunoastere a problematicii comerciale, a comertului si a structurilor sale.

De o deosebita importanta este cunoasterea unor aspecte referitoare la definirea comertului, conditiile in care a aparut, continutul sau, precum si functiile sale in cadrul unei economii moderne.

1.1.1 Definirea notiunii de comert

Notiunea de comert potrivit opiniei lui Dumitru Patriche exprimata in lucrarea “Bazele comertului” are: “un continut complex, determinand o functie economica ce consta in a cumpara materii prime sau produse pentru a le revinde in acelasi stadiu fizic, dar in conditii convenabile consumatorilor. În acelasi timp, aceeasi notiune defineste profesiunea unui corp de agenti economici, care actioneaza in cadrul pietei, asigurand actele de schimb”.

Sub aspect juridic [3) D. Patriche: Bazele comertului, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 36

]), notiunea de comert defineste transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum si prestatiile de servicii realizate intre diferitele stadii ale productiei sau direct intre producator si consumator, care, de asemenea, se considera ca reprezinta acte de comert.

1.1.2 O succint? abordare istoric?

Privita din contextul sau istoric, se remarca faptul ca prezenta comertului s-a facut necesara inca din momentul in care oamenii au inceput sa comunice intre ei. Daca la inceput, primii oameni se multumeau cu putine lucruri si se straduiau sa-si produca tot ceea ce le era necesar, cu timpul, pe masura dezvoltarii civilizatiei, nevoile au crescut si nu au mai putut fi satisfacute decat prin schimb, creandu-se adevarate curente si cautari reciproce. Curentele respective au cunoscut o dezvoltare continua, ajungand ca in final sa fie solutionate prin comert, produsele excedentare dintr-o familie, colectivitate sau regiune avand nevoie de un intreprinzator care sa le caute debusee intr-o alta zona sau colectivitate, unde ele erau deficitare.

Schimburile care se efectuau la inceput direct “produs contra produs“ constituiau asa zisul troc. Într-un asemenea stadiu, pentru a-si procura ceea ce avea nevoie, omul ceda din cele ce-i prisoseau altor oameni, care ii dadeau in schimb ceea ce si ei aveau ca excedent. Pentru ca acest troc sa se poata efectua, este necesar ca trebuintele sau dorintele celor interesati sa coincida, iar produsele ce urmau a fi schimbate sa fie divizibile sau sa aiba o valoare sensibil egala. Schimbul a fost mult mai simplu cand s-a trecut la folosirea unei marfi intermediare, numita moneda. Trocul s-a descompus atunci in doua operatiuni: vanzarea si cumpararea. Pornind din acest moment, a inceput adevaratul comert.

Specialistii in teoria comerciala, analizand evolutia in timp a schimbului, subliniaza faptul ca se poate vorbi de o adevarata “civilizatie comerciala“ [4) D. Patriche: Bazele comertului, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 37]), ale carei inceputuri trebuie cautate intr-un trecut de peste patru mii de ani. Astfel, China, Mesopotamia, Europa de Nord faceau inca de atunci comert la scara internationala. Mai multe popoare mediteraneene –cretanii, fenicienii etc.- au fost, de asemenea, mari navigatori si negustori, formand adevarate stabilimente comerciale in Africa, Anglia, Tarile Baltice etc. Mai tarziu, grecii si apoi romanii au constituit veritabile imperii comerciale, profitand de imbunatatirea transporturilor terestre si maritime, de crearea si perfectionarea continua a sistemelor monetare, de dezvoltarea schimburilor si a economiei artizanale.

A urmat, apoi, pentru Europa, epoca invaziilor barbare si musulmane, care au antrenat puternice sinuozitati in dezvoltarea schimburilor, stimuland aparitia unei economii “dominale” [5) Idem4, p. 38]), o economie inchisa, in cadrul careia fiecare senior din Europa feudala producea tot ceea ce era necesar vietii foarte aspre.

Începand cu secolul al XI-lea se poate vorbi de o adevarata “revolutie comerciala” [6) Idem4, p. 39]), in cadrul careia reprezentantii unor schimburi mai largi si mai diversificate intre domenii si zone s-au infruntat cu adeptii economiei inchise, creandu-se, treptat, puternice centre de productie si consum. De altfel, in aceasta perioada, se poate vorbi de existenta a doi poli ai comertului european –zonele mediteraneene si cele de la Marea Nordului- , care au conturat intre ele o zona comerciala ce cuprindea Anglia, Flandra, Champagne, tarile de pe Rin si Mosella.

Revolutia comerciala ce a avut loc incepand cu secolul al XI-lea, prin consecintele sale asupra schimburilor domeniale si crearea zonelor comerciale, face sa apara si negustorul –mercator, care, la inceput, a fost itinerant, iar apoi s-a stabilit in diverse orase. Se nasc astfel si se dezvolta primele puncte de intalnire dintre marfurile din sud si cele din nord, care, ulterior, vor ceda locul iarmaroacelor, balciurilor si marilor targuri europene .

În ansamblul sau, societatea s-a transformat continuu, mestesugarii au vrut sa traiasca in orase sau in locurile unde gaseau debusee pentru produsele realizate. Agricultura s-a specializat neincetat, devenind si ea o sursa de produse, care, in marea lor majoritate, depaseau necesitatile familiei si chiar ale zonei, trebuind sa fie valorificate prin intermediul schimburilor. La finele secolului al XI-lea si inceputul celui de-al XII-lea, ca urmare a respectivelor modificari in cadrul colectivitatilor, se separa burghezia comerciala, care, realizand beneficii mai usor decat mestesugarii, poate sa creeze noi asezaminte comerciale.

Secolul al XII-lea, prin laicizarea unei mari parti din populatie, rationalizarea modurilor de viata, adoptarea unui calendar fix, aparitia si introducerea in viata cotidiana a orologiilor care divizau ziua si noaptea in douazeci si patru de ore fixe si regulate, precum si prin alte asemenea aspecte, si-a pus amprenta si pe evolutia comertului si, in special, pe dezvoltarea tehnologiilor sale. Au aparut astfel, asa-zisele “practici de comert” [7) D. Patriche: Bazele comertului, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 37

]), adevarate manuale de comert, care enumerau si descriau marfurile, tarifele vamale si itinerariile comerciale, stipulau reguli si consiliau negustorii. Atat referitor la marfuri, cat si la relatiile cu fiscul, aceleasi manuale mergeau mai departe, incercand sa ajute comerciantii in intelegerea si utilizarea mecanismelor economice.

Efecte deosebite asupra activitatii comerciale a avut descoperirea Americii, de care, in secolul al XVI-lea, prin aurul si banii pusi la dispozitie, au profitat din plin comerciantii, constituindu-se intreprinderi foarte puternice atat din punct de vedere economic, cat si politic.

Paralel, in acelasi secol al XVI-lea, apar in diverse state europene masuri protectioniste din zona comerciala, ca preludiu al etatismului de mai tarziu. Concomitent, se creeaza organe de control generale ale comertului si comisii consultative ale comerciantilor,comisii care reprezentau de fapt nasterea viitoarelor camere generale de comert.

Îmbunatatirea mijloacelor de comunicatie, perfectionarea tehnicilor de realizare a produselor, crearea unor noi modalitati de aprovizionare, aparitia manufacturilor si a productiei la scara mare, generalizarea diviziunii muncii fac sa creasca numarul intreprinzatorilor comerciali si, in acelasi timp, sa apara noi specialisti in probleme comerciale, cum ar fi negustorii si bancherii, care, prin investitiile lor, au contribuit la nasterea si dezvoltarea a insasi revolutiei industriale. A existat, si in aceasta etapa de expansiune, o perioada mai grea, care a franat dezvoltarea respectiva. Este vorba de revolutia franceza din 1789, care, prin sistemul corporativ, a incercat sa ia masuri impotriva concurentei franand puternic inovatia sociala sau tehnologica si chiar schimburile, prin introducerea protectionismului local, cu vamile sale zonale foarte rigide. A triumfat insa liberalismul, care, in cea de-a doua parte a secolului al XVIII-lea, s-a opus reglementarilor rigide si corporatiilor, care, treptat, au fost suspendate sau li s-a diminuat puterea de actiune.

Dupa o asemenea perioada, caracterizata prin puternice contradictii de-a lungul intregului secol al XIX-lea, industria progreseaza rapid si, o data cu ea intregul sau cortegiu de aspecte adiacente, trecand prin diferite faze: criza din anii 1873-1895, restabilirea protectionismului in unele tari europene, sustinerea liberalismului in Anglia, Belgia si Tarile de Jos, care toate au contribuit din plin la dezvoltarea comertului. La acestea s-au adaugat dezvoltarea si perfectionarea continua a cailor de comert si de transport, care au favorizat atat productia, cat si distributia. Distributia se separa tot mai mult de productie si, ca urmare, micul comerciant, care se multiplica puternic, precum si marii comercianti nu mai sunt cei care comanditeaza productia mestesugarilor. Comerciantii, indiferent de talia lor, devin simpli intermediari specializati sau nespecializati, actionand, dupa caz, in functie de interesele industriasilor. Într-un asemenea context, in prima parte a secolului al XX-lea apare fenomenul de concentrare a activitatii comerciale, la inceput prin crearea cooperativelor de consum, ulterior, dezvoltandu-se puternic prin aparitia marilor magazine, a intreprinderilor cu sucursale multiple, a comertului integrat si a altor asemenea forme .

Apeland la o abordare diacronica [8) D. Patriche: Bazele comertului, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 39]), trebuie avut in vedere ca, in contextul dezvoltarii economico-sociale, comerciantului i-a revenit continuu un rol important. Locul sau ca intermediar intre productie si consum incepand cu secolul al XIX-lea si, deopotriva, intre posibilitatile societatii si nevoile de consum ale membrilor sai, precum si functia sa de realizare a marfurilor, il plaseaza pe o pozitie speciala in politica de dezvoltare a fiecarei societati, bucurandu-se atat de atentia intreprinzatorilor, cat si de cea a puterii publice. Conjugarea preocuparilor si efectelor celor doua forte –intreprinzatori si putere publica -, precum si gradul lor de corelare au conturat de-a lungul timpului cateva etape importante in dezvoltarea comertului, dupa constituirea sa ca activitate propriu-zisa de intermediere.

O prima etapa o constituie dezvoltarea sa in cadrul “economiei preindustriale” [9) Idem8, p. 40]). În perioada respectiva, vanzarea produselor nu ridica probleme, deoarece mestesugarii nu produceau decat foarte putine produse, ceea ce facea ca cererea practic sa nu poata fi saturata, predominand astfel stadiul de penurie. Comertului ii revenea doar sarcina asigurarii unor proximitati de timp si de loc pentru populatia consumatoare care cauta produsele respective.

O a doua etapa are in vedere evolutia comertului in cadrul “economiei de productie” [10) Idem8, p. 41

]0), generata de progresul masinismului, care nu mai producea la cerere, ca in etapa precedenta, ci in serie si in avans. O asemenea productie se impunea a fi vanduta pe o piata greu de saturat si, mai mult, pe o piata foarte larga, situata atat in interiorul cat si in exteriorul frontierelor. În aceasta faza a dezvoltarii economiei, comertul devine indispensabil si, drept urmare, se dezvolta puternic. Dar, atat activitatea, cat si influentele sale sunt limitate la zonele de intermediere, produsul este cel luat in calcul, pentru ca el este inca rar, iar consumatorul cauta doar prezenta si calitatea intrinseca a acestuia, nu si alte facilitati sau trasaturi acorporale ale produsului respectiv .

O a treia etapa, care a inceput in anii 1950 si este in plina dezvoltare in actuala perioada, are in vedere evolutia comertului intr-o “economie de consum” [11) D. Patriche: Bazele comertului, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 39]1). În cadrul acestei etape, productia de masa este la apogeul sau, iar societatea se dezvolta pe baza unei economii de piata. De asemenea, penuria a cedat locul unei concurente puternice intre producatori si, mai ales, intre distribuitori, iar profilul problematicii distributiei nu mai este dat de produs, ci de vanzare, care devine anevoioasa si costisitoare. De aici decurge necesitatea unor eforturi continue de a pune la punct tehnici susceptibile de a permite intreprinzatorilor sa cucereasca piata. De asemenea, tehnica combina realizarile productive cu metode psihologice si psihosociologice, cercetari operationale etc., toate vizand adoptarea predictionala a ofertei la cerere. Se modifica astfel insasi optica de abordare a pietelor, trecandu-se de la ideea de a vinde ceea ce se fabrica la conceptia potrivit careia trebuie produs in permanenta ceea ce se vinde. Într-o asemenea situatie, comertului ii revin sarcini multiple, adaugand produsului, pe langa utilitatile sale intrinseci, proximitatile de spatiu si timp, servicii complexe, esalonate pe intregul parcurs al actului de cumparare si utilizare, precum si o serie de conditii ambientale privind realizarea actului de vanzare, actul respectiv urmand sa devina un fenomen complex, generator de placeri si satisfactii emotionale.

1.1.3 Continutul activit?tii de comert

De-a lungul timpului, activitatea de comert a cunoscut modificari substantiale, transformandu-se dintr-o simpla intermediere, intr-o activitate creatoare de utilitati, devenind foarte importanta atat pentru producatori, cat si pentru utilizatori.

Notiunea de utilitate, prin caracterul sau complex –folos, serviciu, util sau utilizabil-, face parte din insusi continutul activitatii de comert, definindu-i locul si rolul sau in cadrul unei economii, comertul reprezentand o faza intermediara esentiala intre functia de productie si functia de consum. În orice societate moderna, producatorii si utilizatorii sunt separati intre ei. Printre principalele elemente comensurabile, care separa cele doua categorii de parteneri, figureaza: amplasarea in spatiu si distanta, necunoasterea reciproca a mijloacelor financiare si productive de care dispun, disproportiile dintre cantitatile produse pentru una si aceeasi nevoie etc. Într-un asemenea context, comertul apare ca o functie ce are in vedere punerea bunurilor si serviciilor la dispozitia utilizatorilor, in conditii de loc, de timp si de marime, precum si alte asemenea aspecte care revin acestora [12) D. Patriche: Bazele comertului, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 40]2).

Avand in vedere transformarile continue intervenite in evolutia societatii, continutul activitatii de comert a suferit si el multiple schimbari, crescandu-i treptat gradul de complexitate. Daca in primele etape ale unui comert modern acesta putea fi considerat drept “ansamblul operatiunilor care se realizeaza din momentul in care produsul, sub forma sa utilizabila, intra in magazinul de desfacere al producatorului sau al ultimului transformator, pana in momentul in care consumatorul preia livrarea” [13) Idem12 , p. 41]3) s-a trecut, ulterior, la o interpretare mai larga, comercializarea fiind considerata, in general, ca reprezentand “o punere a produsului la dispozitia consumatorului, prin cercetarea pe baza studiilor de piata si determinarea nevoilor reale sau latente ale acestuia, precum si prin suscitarea, reliefarea si argumentarea noilor nevoi pe care consumatorul potential nu le-a sesizat [14) Idem12 , p. 42]4)”. Aceasta inseamna ca se adauga activitatilor de intermediere a actelor de vanzare si a celor legate de distributia fizica o serie de noi activitati cum ar fi cercetarea pietei, informarea populatiei, educarea consumatorilor, publicitatea, promovarea unei largi game de servicii legate de procesul utilizarii produsului, crearea cadrului ambiant necesar actului de vanzare-cumparare si, in general, tranzactiile comerciale sau chiar crearea conditiilor adecvate de utilizare, indiferent de natura produselor. Timpul, dezvoltarea complexa a societatii, sporirea responsabilitatilor comertului si implicarea sa in faze care depasesc intermedierea si procesul de distributie au impus, in ultimele decenii, chiar o noua conceptualizare a notiunii de comert, incercand a defini acest domeniu ca fiind un ansamblu de activitati care privesc produsul din momentul manifestarii intentiei de a-l crea, din momentul investitiei si pana la distrugerea sa in procesul de consum, indiferent care ar fi forma acestuia.

Cercetarea incercarilor de conceptualizare si definire a continutului activitatii de comert scoate in evidenta faptul potrivit caruia comertul este intr-adevar un sector creator, dar nu de bunuri propriu-zise, ci de utilitati [15) I. Kregel, E. Matzner, G.Garbher: Socul pietei, Ed. Economica, Bucuresti, 1995, p. 52

]5); el este un reprezentant in serviciul utilizatorilor si al producatorilor, cuprinzand o parte importanta, ce nu poate fi neglijata, a fluxului monetar din fiecare tara. Mai mult, in economiile moderne, prin crearea sistemului de piata comertului ii revine rolul instrumentului de reglare a mecanismului de piata, organizand procesul confruntarii dintre fortele cererii si ale ofertei si asigurand materializarea respectivelor confruntari in acte de vanzare-cumparare, prin antrenarea a numeroase si complexe mase de agenti economici. În aceasta calitate, comertul actioneaza prin concepte, notiuni si acte specifice, indeplinind o serie de functii extrem de importante in fluxul circulatiei marfurilor de la producator catre consumator.

1.1.4 Functiile comertului

Prin sarcinile asumate si, indeosebi, prin depasirea statutului sau de simplu intermediar, comertul joaca un rol extrem de important atat fata de producator cat si in raport cu utilizatorii. Întelegerea importantei activitatii desfasurate in comert fata de cele doua categorii de parteneri cu care conlucreaza se confrunta este legata de functiile acestuia si de impactul prin care respectivele functii reverbereaza asupra celor doua categorii de parteneri.

Oferta anului

Reducere 2020