Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
CAPITOLUL I. Introducere
CAPITOLUL II. Misiunea auditorului in ceea ce priveste detectarea fraudelor si erorilor
2.1. Auditul financiar: definire si rol
2.2. Limite inerente ale activitatii de audit
2.3. Responsabilitatea auditorului vis-i-vis de detectarea fraudelor si erorilor
CAPITOLUL III. Conceptele eroare si frauda in audit
3.1 Eroare si frauda: definitii
3.2 Riscul producerii fraudelor si erorilor
3.3 Fraude, delicte ce au efect supra riscului de audit
3.4 Raportari privind fraudele si erorile descoperite
CAPITOLUL IV. Mediul conjunctural si mecanisme de prevenire a fraudelor si erorilor semnificative
4.1. Evenimente susceptibile de erori si fraude in situatiile financiare
4.1.1. Practicarea contabilitatii creative
4.1.2. Cazuri de fraude in audit
4.2. Sisteme de control intern si contabilitate - mijloace de prevenirea erorilor si fraudelor
4.3. Auditul intern si frauda
CAPITOLUL V. Tehnici (proceduri de depistare a erorilor semnificative in audit)
5.1. Probe si teste de audit (in vederea detectarii fraudelor si erorilor)
5.2. Pragul de semnificatie - un criteriu de evaluare a erorilor semnificative
5.3. Rolul esantionarii si detectarea erorilor semnificative
CAPITOLUL VI. Consecintele fraudelor si erorilor semnificative asupra auditorului (capitol de concluzii)
6.1. Raspunderi: profesionale, civile, penale
6.2. Sanctiuni
6.3. Efectele fraudelor si erorilor asupra imaginii auditorului si perceptia publicului

Alte date

?

CAPITOLUL I. Introducere

“Termenul ‘audit’ este larg utilizat, adesea pentru a exprima lucruri foarte diferite. Exemplele includ auditul situatiilor legate de respectarea reglementarilor de mediu, auditul situatiilor privind respectarea standardelor de calitate si, desigur auditul anual independent al conturilor. In fiecare caz termenul "audit" este folosit pentru a exprima un proces ce ofera o asigurare, dar natura si intinderea acesteia poate sa nu fie foarte clara. Auditul conturilor inseamna lucruri diferite pentru oameni diferiti, nu in ultimul rand datorita faptului ca o mare parte din publicul larg nu are suficiente cunostinte despre ce face un auditor financiar independent si despre rolul profesiei de contabil.” 1

1 - Aileen Beattie - Director departamentul de contabilitate si audit din cadrul Institutului Contabililor Autorizati din Scotia

CAPITOLUL II. Misiunea auditorului in ceea ce priveste detectarea fraudelor si erorilor

2.1. Auditul financiar: definire si rol

Produsul contabilitatii il reprezinta informatia contabila, iar obiectivul sau il constituie obtinerea unei imagini fidele a situatiilor financiare anuale, acestea trebuie sa furnizeze informatii care sa prezinte fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii, reflecta realitatea economica a tranzactiilor realizate, sunt impartiale, prudente, relevante si credibile. Pentru realizarea calitatii informatiilor prezentate in situatiile financiare se vor aplica prevederile Standardele de Contabilitate Nationale relevante si Standardele de Contabilitate Internationale pentru a oferi o imagine fidela a patrimoniului, a profitului – pierderii si a fluxurilor de trezorerie. Auditul financiar este o examinare profesionala independenta a situatiilor financiare anuale ale unei entitati in scopul formularii unei opinii de audit. Reprezinta activitatea de verificare a situatiilor financiare ale societatilor comerciale de catre auditori financiari, in conformitate cu standardele de audit internationale. Auditorul financiar este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate prin atribuire de catre Camera Auditorilor din Romania in conditiile Ordonantei de urgenta nr. 75/1999.

Diversitatea activitatilor economico-financiare, dezvoltarea pietelor de capital, a institutiilor bancare, etc. au dus la cresterea complexitatii lucrarilor contabile ce pot atrage erori in prelucrarea datelor, interpretarea si evaluarea lor cu consecinte negative asupra deciziilor utilizatorilor de informatii contabile. Mai mult, producatorii de informatii contabile nu sunt neutri fata de opreatiunile efectuate si implicit, conturile anuale, ceea ce ridica semne de indoiala cu privire la obiectivitatea profenionistului contabil. Susceptibilitatea realitatii informatiei contabile cuprinse in situatiile financiare anuale poate fi data si de calitatile moral profesionale ale producatorilor de informatii. La randul lor, utilizatorii informatiei contabile „ investitorii, salariatii, creditorii, furnizorii si alti creditori, clientii, guvernele si administratiile, publicul” 1, sub influenta unor medii economice, culturale, politice si juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de informare. Conflictul de interese intre utilizatorii si producatorii de informatie contabila trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale in domeniu, reprezentata de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de experti contabili, contabili autorizati cu studii economice superioare, societati de expertiza, cenzori etc., inscrisi ca membri in Camera Auditorilor.

Scopul activitatii auditorilor este acela de arestabili o incredere rezonabila intre producatori si utilizatori ai informatiei contabile. Asftel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informatiei contabil, atunci cand acestia iau decizii economice. „ Informatia financiara are ca obiectiv furnizarea unei informatii utile in luarea deciziilor economice si financiare.” 1 IAS1

Obiectivul de utilitate al informatiei este preluat de catre toate cadrele conceptuale de contabilitate. Decin intre producatori si beneficiari ai informatiei contabile se interpune auditorul, in calitatea sa de expert contabil. Expertul contabil este un profesionist de inalta clasa cu o pregatire teoretica superioara, calitati morale si etica profesionala, o experienta practica indelungata, recunoscut in domeniul respectiv ca persoana de mare competenta si autoritate.

Auditul a fost definit in literatura de specialitate straina si nationala la unison asupra opiniei motivate de indeplinire a imaginii fidele asupra conturilor anuale. Prin audit se intelege examinarea profesionala efectuata de o persoana autorizata, independenta, in vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele a situatiilor financiare anuale. Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice, pentru a hotari momentul de cumparare sau vanzare a unei investitii de capital, a evalua deficientele in raspunderea manageriala, a evalua capacitatea intreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai, pentru a evalua garantiile pentru credite acordate intreprinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului si distribuirea dividendelor, a elabora date statistice despre venitul national. De regula, situatiile financiare sunt intocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar.

În acest sens, s-a elaborat „Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare“ elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale. Acest cadru poate fi aplicat oricarui model contabil, precum si concepte privind capitalul si mentinerea lui, optiunea pentru tratamente contabile alternative permise de IAS. „Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile“ sprijina auditorii pentru formarea unei opinii asupra situatiilor financiare. Daca exista un conflict intre Cadrul general si un Standard de Contabilitate International, cerintele IAS primeaza asupra acelora din „Cadrul general“.

Auditorii trebuie sa aiba in vedere, potrivit Cadrului general“, indeplinirea obiectivului situatiilor financiare, caracteristicile calitative care determina Auditul financiar contabil eficienta informatiei contabile din situatiile financiare, modul de evaluare a

elementelor pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare ca fiind principala sursa de informatii a utilizatorilor.

Auditul financiar contabil este orientat spre verificarea respectarii cadrului conceptual al contabilitatii (postulate, principii, norme si reguli de evaluare), general acceptat, a procedurilor interne stabilite de conducerea agentului economic (audit intern sau statutar). Procedura reprezinta o inlantuire logica de operatiuni, cu scopul de a atinge un anumit obiectiv .Verificarea si certificarea reflectarii in contabilitate a situatiilor financiare, imaginea lor fidela, clara si completa pe intreg exercitiul financiar. Legea Contabilitatii nr. 82/1991 va fi aplicata impreuna cu Cadrul general de armonizare a reglementarilor contabile, Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale.

Auditul trebuie sa urmareasca daca procedurile de culegere si prelucrare a datelor sunt bine stabilite si daca se aplica in permanenta. Campul de aplicatii nelimitat al contabilitatii militeaza in favoarea unei deontologii profesionale care raspunde la trei imperative: prudenta, regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare. Aceasta presupune o imagine fidela a patrimoniului, a contului de profit si pierdere si a fluxurilor de trezorerie. Asigurarea imaginii fidele depinde de respectarea principiilor aratate mai sus. Regularitatea contabilitatii presupune respectarea regulilor procedurilor contabile si a principiilor general acceptate prevazute de Legea Contabilitatii nr. 82/1991 si de Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare elaborat de IASC, precum si de Standardele de Contabilitate Internationale si Nationale4. Principiile contabile sunt enuntate si de Standardele Nationale de Contabilitate.

Principiul prudentei trebuie sa raspunda, potrivit Directivei a IV-a, la doua imperative: a) numai beneficiile realizate la data inchiderii bilantului pot fi inscrise in acest cont; potrivit O.M.F. nr. 403/22.04.1999, aceste standarde se vor publica dupa parcurgerea primei faze implementate pe un esantion reprezentativ de intreprinderi. Auditul financiar contabil si b) trebuie sa se tina seama de toate riscurile previzibile si de pierderile eventuale care au aparut in cursul exercitiului sau al unui exercitiu anterior, chiar daca aceste riscuri sau pierderi nu sunt cunoscute decat intre data de inchidere a exercitiului si data de intocmire a bilantului. Trebuie sa se tina cont de deprecieri, indiferent daca exercitiul se incheie cu pierderi sau cu beneficii. Principiul trebuie aplicat cu buna-credinta; el nu admite „supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile

generate de desfasurarea activitatii exercitiului financiar curent sau anterior“. În elaborarea situatiilor financiare pot aparea incertitudini care inevitabil sunt recunoscute prin prezentarea naturii si a valorii lor. De exemplu, incasarea creantelor incerte si litigioase, durata de viata probabila a echipamentelor tehnologice, reclamatii cu privire la produsele in garantie.

Doar cateva exemple unde prudenta inseamna a lua in calcul un grad de precautie in efectuarea rationamentelor necesare pentru a realiza estimari in conditii de incertitudine, astfel incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie sub evaluate. În acelasi timp, prudenta nu permite constituirea de rezerve sau provizioane fara obiect sau supradimensionate, subevaluarea constienta a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberata a datoriilor sau a cheltuielilor. Astfel, situatiile financiare nu mai pot fi credibile.

Principiul permanentei metodelor are ca obiect continuitatea aplicarii regulilor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, astfel incat sa se asigure comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Principiul continuitatii activitatii care presupune ca unitatea patrimoniala isi va continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil fara a intra in starea de lichidare sau de reducere sensibila a activitatii. Astfel, situatiile financiare trebuie sa fie intocmite pe o baza diferita de evaluare.

Principiul independentei exercitiului se refera la delimitarea in timp a cheltuielilor si

veniturilor aferente activitatii agentului economic pe masura angajarii acestora si a trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera. „Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand acestea se produc si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit si este inregistrat in evidentele contabile si raportat in situatiile financiare ale perioadelor aferente.

Situatiile financiare care respecta acest principiu ofera informatii utilizatorilor nu numai despre tranzactiile trecute, care au implicat plati si incasari, dar si despre obligatiile de plata din viitor si despre resursele privind incasarile viitoare“

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere a unui exercitiu. Bilantul de deschidere trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului anterior. Orice eroare constatata in exercitiul curent aferenta exercitiului incheiat se opereaza fara sa se modifice bilantul din exercitiul anterior.

Principiul necompensarii (noncompensarii). Elementele de activ si de pasiv se

evalueaza si se inregistreaza in contabilitate separat, fara sa fie permisa compensarea intre posturile de activ si cele de pasiv ale bilantului, precum si intre veniturile si cheltuielile inregistrate in contul de rezultate. Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1991 este completat cu trei principii potrivit Directivei a IV-a Comunitatii Economice Europene si cu Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare. Aceste principii fac referire la evaluarea separata a elementelor de activ si pasiv, prevalenta economicului asupra juridicului si pragul de semnificatie.