Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
pag.
Cap. I Balanta de plati externe - concept, forma, structura.....3
I.1. Conceptul de balanta de plati externa.........3
I.2. Forme ale balantei de plati externe.............8
I.3. Structurari de date in balantele de plati externe...........9
Cap. II Componentele balantei de plati externe a unei tari ......13
II.1. Balanta de plati curente ...........13
II.1.1. Balanta comerciala ....13
II.1.2. Balanta serviciilor.......13
II.1.3. Balanta turismului .....15
II.2. Balanta miscarilor de capital ....16
II.2.1. Balanta fluxurilor financiare .......16
II.2.2. Balanta miscarilor de capital ......17
II.2.3. Balanta creditelor .......19
II.2.4. Balanta viramentelor ...21
II.2.5. Balanta devizelor ........26
Cap.III. Echilibrul balantei de plati externe .............23
III.1. Echilibrul valutar - obiectiv al balantei de plati externe si corelatiile cu alte componente ale echilibrului economic ...23
III.2. Factori care influenteaza echilibrul valutar .26
III.3. Mecanisme de realizare a echilibrului balantei de plati externe....29
III.3.1 Mecanismul fluctuatiei volumului activitatii economice..30
III.3.2 Mecanismul ajustarii prin preturi...36
Cap.IV. Balanta de plati externe a Romaniei si factori care o influenteaza .53
IV.1. Structura balantei de plati externe a Romaniei ..........53
IV.2. Evolutia balantei de plati externe ............. .57
Anexe......... .70
Concluzii si propuneri ..75
Bibliografie .77

Alte date

?{p}

{p}

?Capitol I Balanta de plati externa: considerente generale

I.1 Conceptul de balanta de plati

Notiunea de balanta, lansata de mercantilisti in secolul al XVII- lea, reprezinta acel concept teoretic ce asigura relatia intre analiza economica la scara nationala si schimburile cu strainatatea. Acest concept, de la simpla balanta comerciala mercantilista la J. Viner, a cunoscut o evolutie sinuoasa. Acesta prezenta marea balanta, introdusa de Anglia, ce cuprindea, pe langa importuri si exporturi, “incasarile provenite din navluri, cheltuieli militare, veniturile din pescuit si, chiar si fondurile provenite de la cetatenii catolici stabiliti la Roma; aceasta nu trebuie insa confundata cu masa platilor reciproce, respective simpla balanta de comert” [1 Gaftoniuc Simona – Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag. 200

]. In 1937, Aftalion propunea o balanta de conturi, definita ca un tablou al creantelor si datoriilor rezultate din schimburile de marfuri si servicii in anul in cauza, dar si in cele din trecut, ce trebuiesc inscrise in tabelul anului respectiv (veniturile provenite din capitalurile investite in strainatate, plata datoriilor scadente in cursul anului respectiv, dar contractate in anul anterior).

Teoria si practica internationala definesc in prezent balanta de plati externe ca fiind o sinteza a activitatii economico-financiare a unei tari cu strainatatea, ce se intocmeste, de regula anual. In balanta se inregistreaza fluxul de resurse reale reale intre economia unei tari si o alta tara, regiune, miscarile activelor si angajamentelor externe rezultate din tranzactiile economice, precum si transferurile fara contrapartida. [2 Gaftoniuc Simona – Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag. 200]

Unii economisti mai definesc balanta de plati ca fiind o prezentare statistica a tranzactiilor economice intr-o perioada data, intre rezidentii unei tari si alti parteneri, respectiv alta tara, grup de tari sau de organizatii internationale specifice.

Potrivit insa definitiei date de Fondul Monetar International, pentru care unificarea metodologiei de elaborare a balantei de plati a constituit o preoocupare meritorie, aceasta balanta constituie “un ansamblu de calcule efectuate de autoritatile guvernamentale competente, destinat sa inregistreze sistematic in cursul unei anumite perioade date privind fluxurile de resurse reale intre economia unei tari si celelate tari ale lumii; modificarile intervenite in marimea creantelor si angajamentelor de plata externe ale tarii respective care rezulta din tranzactiile economice; platile din transferurile directe fara contraprestatie” [3 Costin Kiritescu – “Relatii valutar – financiare internationale ‘’ , Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978, pag.170].

In cadrul acestei definitii, se considera ca notiunea de tranzactie economica indica furnizarea unei valori economice de catre o unitate economica catre o alta unitate economica. Totodata, in cadrul balantei de plati, acesti agenti economici se impart in rezidenti si nerezidenti.

La definirea calitatii de rezident, potrivit recomandarii Fondului Monetar International, se tine seama de domiciliul permanent si de centrul intereselor persoanei respective. « Astfel, membrii corpului diplomatic, consular, si ai misiunilor oficiale, studenti, turisti si cei urmeaza un tratament medical in strainatate, calatorii si cei care indeplinesc anumite angajamente lucrand sau traind in strainatate sunt clasificati, cu unele exceptii, ca fiind persoane rezidente ale tarii lor de origine. Agentiile si sucursalele firmelor comerciale sunt considerate, in general, rezidente ale tarii in care isi desfasoara activitatea. Organizatiile internationale (interguvernamentale) nu sunt privite ca rezidente al vreunei tari, iar operatiile cu aceste organisme sunt luate in calculul balantei de plati externe ca fiind facute cu nerezidenti. » [4 http://www.imf.org/external/np/sta/bop/BOPtex.pdf]

Prin modul sintetic de reflectarea tranzactiilor unei tari in relatiile economice cu strainatatea, balanta de plati prezinta structura acestor relatii si modificarile intervenite in pozitia statului de creditor, debitor, investitor sau beneficiar de investitii. Ea permite compararea proportiei dintre productia nationala exportata si cea primita din import, precum si a proportiei dintre venitul national platit strainatatii si venitul ce isi are originea in surse externe in dezvoltarea sa economica. Totodata, balanta de plati primeste sau acorda strainatatii ajutor economic si financiar.

Capacitatea balantei de plati externe de a reflecta aspectele majore al dezvoltarii de natura economica, financiara si politica ii confera caracterul de instrument de baza in analiza macroeconomica, ce contribuie la elaborarea masurilor de politica economica si financiara, care sa ii permita utilizarea unei corelari corespunzatoare intre obiectivele prioritare ale dezvoltarii economice interne si gradul de angrenare al economiei respective in procesul diviziunii internationale a muncii.

In conditiile sporirii interdependentelor dintre economiile nationale, creste rolul balantei de plati ca indicator al angrenarii unei economii in mecanismele comerciale, valutare si financiare ale structurilor economice mondiale. Balanta de plati poate fi considerate barometrul eficientei activitatii economice, prin masurarea excedentului sau deficitului valutar rezultat in perioada ce se analizeaza.

Balanta de plati externe, denumita uneori si balanta de plati a schimburilor externe, devine astfel un instrument deosebit de util pentru organele de sinteza si de conducere ale tarii in elaborarea masurilor de politica economica, in realizarea unei concordante intre obiectivele majore ale dezvoltarii economiei interne si ale evolutiei relatiilor economice externe.

Motivele de natura politica si economica fac ca in practica internationala sa existe diverse conceptii cu privire la modalitatea de intocmire a balantei de plati externe, la structura si continutul diferitelor elementelor componente ale coorelatiilor reliefate. Aceasta face ca analiza balantei de plati externe sa constituie o problema complexa.

In vederea facilitarii comparatiilor internationale in acest domeniu, in cadrul Fondul Monetar International, in perioada postbelica, s-au depus eforturi sustinute pentru uniformizarea metodologiei privind balanta de platii. Ca urmare, s-a elaborate un manual care trateaza metodologia de intocmire si definire a elementelor componente ale balantei. Totodata, intr-o serie de tari s-aau adoptat si pus in practica indicatiile Fondului in legatura cu prezentarea elementelor componente, prin alegerea acelor alternative care sunt larg utilizate pe plan international.

Astfel, balanta de plati se poate intocmi pe mai multe planuri:

? Bilateral, pentru relatiile economice si financiare ale unei tari cu o alta tara;

? Regional, pentru relatiile unei tari cu un anumit grup detari;

? Global, pentru realtiile unei tari cu restul lumii.

Manualul Fondului Monetar International prezinta balanta de plati externe ca « un model, bazat pe anumite principii generale in care autoritatile guvernamentale inregistreaza sistematic in decursul unei anumite perioade (de regula un an calendaristic sau an financiar) date privind tranzactiile realizate. » [5 http://www.imf.org/external/np/sta/bop/BOPtex.pdf] Elementele de baza care definesc continutul balantei de plati externe in acceptiunea F.M.I. sunt:

? Fluxurile de resurse reale, inclusive serviciile aferente acestora, intre economia unei tari si restul tarilor lumii;

? Modificarile creantelor si angajamentelor externe de plata ale tarii respective, care rezulta din tranzactiile economice;

? Transferurile unilaterale, fara contrapartida, de resurse reale sau ale unor drepturi de creanta, acordate strainatatii sau primate din strainatate;

In tarile cu economie de piata, balanta de plati externe exprima creante si angajamentele de plata rezultate din raporturile dintre diferite categorii de persoane fizice sau juridice, echilibrarea ei facandu-se in marfuri, devize, aur sau prin credite.

In mod curent se spune despre o balanta de plati externe ca este activa, favorabila sau excedentara, daca incasarile sunt mai mari decat platile; balanta este pasiva, defavorabila sau deficitara cand incasarile sunt mai mici decat platile. Desigur, in acest mod de definire se au in vedere tranzactii determinate in mod independent; pentru echilibrarea balantei sunt necesare tranzactii compensatorii de credite care sa egalizeze nivelul incasarilor cu cel al platilor.

Excedentul rezultat poate servi la constituirea de rezerve, reprezentate prin cresterea stocurilor de metal pretios, plasamente de capital in exterior, sporirea portofoliului de valori straine sau poate fi utilizat pentru reducerea datoriilor tarii respective in strainatate.

Tara care inregistreaza un deficit este silita ca, pentru echilibrarea balantei de plati, sa exporte aur, sa vanda titluri straine din portofoliul sau, adica sa-si repatrieze capitalurile exportate sau sa se imprumute pe pietele straine, exportand titluri proprii, adica in termini uzuali sa ia credite.

Deficitele si excedentele pe care le poate prezenta balanta de plati externe a unei tari pot fi sezoniere, ciclice sau structurale.

Balanta de plati externe a oricarei tari poate prezenta unele deficite sau excedente temporare – sezoniere sau ciclice – fara ca aceasta sa constituie motive de ingrijorare, daca ele nu se datoresc unor cauze permanente, structurale.

Deficitele si excedentele structurale (fundamentale) necesita o analiza profunda a factorilor ce le-au produs, de exemplu: dezechlibre in dezvoltarea economica generala sau comertului exterior, inflatie, deflatie, dezechilibrului paritatii sau cursului de schimb, fluctuatii de preturi, modificarea ratei dobanzii.

« In zilele noastre, balanta de plati a devenit un instrument care furnizeaza o multitudine de informatii indispensabile analizei situatiei economice in toate tarile. In ciuda aparentei de simplitate ce decurge din formele sale rezumative, balanta presupune o serie de dificultati de elaborare ce tin de metodologie, structura intregului ansamblu si utilizare sa ca instrument de analiza. Din acest motiv, abia in a doua jumatate a secolului XX- lea s-a reusit construirea unei balante destul de imperfecte, de altfel, dar care sa evidentieze toate fluxurile economice-comerciale, financiare, monetare – intre teritoriul national si restul lumii. Unele miscari – cum este de exemplu, migratia fortei de munca – nu sunt luate in considerare. » [6 Gaftoniuc Simona - Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag.200]

Totusi, in conditiile globalizarii economiei internationale, statele sunt puse intr-o situatie total noua, care le creeaza un set de probleme in ceea ce priveste echilibrul valutar si asigurarea competitivitatii internationale. Astfel, au aparut noi abordari teoretice legate de aceste subiecte mentionate mai sus.

O prima abordare ca trebuie mentionata este cea a lui Paul Krugman, exprimata in articolul sau (« International Competitivness : A dangerous Obsession » publicat in anul 1994). Conform opiniei lui Krugman, politicile economice trebuie sa vizeze crearea si consolidarea avantajelor de locatie ca unul dintre factorii esentiali ai succesului firmelor in comertul international. De asemenea, nu este de acord cu abordarile traditionale ale competitivitatii internationale, care se limiteza la pozitia contului curent al balantei de plati externe si la indicii cursului de schimb. El merge mai de parte, sustinand ca pozitia contului curent al blantei de plati externe nu este un indicator al competitivitatii internationale. Faptul ca o economie cu o moneda nationala puternica inregistreaza un deficit comercial semnificativ nu indica neaparat o competitivitate redusa. Dimpotriva, spune Krugman, deficitul comercial extern si moneda nationala puternica se pot datora atractivitatii economiei respective pentru investitorii straini.

Michael Porter, la randul sau, critica orientarea de baza a abordarii traditionale, sustinand ca obiectivul politicilor macroeconomice trebuie sa fie competitivitatea internationala in conditiile unor salarii ridicate, si nu reduse (opinie exprimata in articolul sau « The competitive advantage of nations », 1991). In acceptiunea lui, o economie care reuseste sa-si controleze deficitul contului curent al balantei de plati externe la un nivel redus al salariului real sau un nivel ridicat al somajului nu este cu adevarat competitiva.

Porter sustine ca perseverenta in mentinerea unor cursuri subevaluate de schimb intarzie ajustarile microeconomice. In acest context, subevaluarea monedei nationale acopera deficitul de competitivitate si reduce dinamismul la nivelul producatorilor . In acelasi articol isi declara explicit adeziunea pentru o moneda nationala puternica in scopul stimularii interesului producatorilor pentru realizarea unor castiguri de competitivitate.

Opiniile lui Porter in ceea ce priveste cursul de schimb par sa fie impartasite si de George Soros, care arata ca, intr-o economie deschisa, exporturile incorporeaza un volum semnificativ de importuri (The Alchemy of Finance, 1994). Dupa Soros, deprecierea cursului de schimb inscrie economia intr-un cerc vicios. Depreciere scumpeste relativ importurile utilizate ca intrari in productia pentru export. Deoarece exporturile sunt descurajate, problemele contului curent al balantei de plati se amplifica, fapt care adauga presiuni noi asupra cursului de schimb.

Dimpotriva, daca moneda nationala ramane puternica, economia ramane intr-un cerc virtuos. Moneda ajuta la controlul inflatiei. Deoarece continutul de import al exportului este ridicat, cursul de schimb ramane mai mult sau mai putin stabil, iar pozitia contulu curent al balantei de plati externe tinde sa se imbunatateasca.

In primul rand, concluziile noilor abordari ridica semne de intrebare asupra posibilitatii utilizarii cursului de schimb ca instrument de politica economica. Decidentii pot opta in favoarea unui regim al cursului nominal de schimb : curs fix ( in cadrul unei uniuni monetare sau al unui consiliu monetar) sau curs flotant. Evolutiile recente pe pietele financiare internationale aduc argumente de luat in seama impotriva regimurilor intermediare ale cursului nominal de schimb (cursuri glisante, coridor, spre exemplu).

In al doilea rand, abordarile noi sugereaza imposibilitatea asigurarii competitivitatii internationale pe termen lung doar prin deprecierea cursului de schimb si reducerea exprimarii in valuta a costurilor cu mana de lucru. Concluziile acestor dezbateri, care par sa revolutioneze rolul ratei de schimb in relatiile internationale in conditiile globalismului, pot fi sintetizate in cateva fraze. Este adevarat ca deprecierea valutara ofera un balon de oxigen producatorilor care sunt necompetitivi in sens fundamental. Tot la fel de adevarat este insa si faptul ca balonul de oxigen actioneaza doar pe termen scurt. Excesele in directia deprecierii din considerentul mentinerii competitivitatii internationale sunt la fel de daunatoare ca si excesele in directia deprecierii din considerentul controlului inflatiei. Atat in ceea ce priveste competitivitatea internationala, cat si inflatia, cursul de schimb nu poate substitui reformele structurale.

I.2. Balanta de plati – forme de prezentare