Pagina documente » Stiinte Economice » Bugetul si activitatea bugetara a statului roman

Cuprins

lucrare-licenta-bugetul-si-activitatea-bugetara-a-statului-roman
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-bugetul-si-activitatea-bugetara-a-statului-roman


Extras din document

CUPRINS:
Capitolul I
CONCEPTUL DE BUGET PUBLIC NATIONAL
1.1. Consideratii generale
1.2. Aparitia si evolutia bugetului de stat in Rominia. Scurt istoric
CAPITOLUL II
Activitatea bugetara a statului romin
Sectiunea 1. Notiunea si principiile procedurii bugetare
1.1 Universalitatea bugetara
1.2. Principiul unitatii (unicitatii)
1.3. Principiul echilibrului bugetar
1.4. Principiul specializarii (realitatii) bugetare
1.5. Principiul anualitatii
1.6. Principiul publicitatii
1.7. Principiul neafectarii veniturilor
Sectiunea 2. Elaborarea proiectului bugetului de stat
Sectiunea 3. Aprobarea bugetului de stat
Sectiunea 4. Executia anuala a bugetului de stat
4.1. Executia partii de venituri a bugetului statului
4.2. Executia cheltuielilor bugetare
4.3. Ajutorul de stat
4.4. Executia de casa a bugetului de stat
Sectiunea 5. incheierea executiei bugetului de stat si controlul executiei. Bugetare
CAPITOLUL III
FUNCTIILE SI ROLUL BUGETULUI DE STAT iN ROMiNIA

Alte date

?Capitolul I

CONCEPTUL DE BUGET PUBLIC NATIONAL

1.1 Consideratii generale

Economia unei tari, datorita dimensiunii si complexitatii sale, nu-si poate desfasura activitatea fara sa-si elaboreze un program economic pe durata determinata, car4e sa se reflecte intr-un program financiar. Acest program financiar cuprinde veniturile si cheltuielile unei anumite perioade.

„Economia publica nefiind insa un scop in sine, ci numai un mijloc pentru satisfacerea nevoilor colective, nu poate sa lase nevoi nesatisfacute, prin lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu poate sa prevada mai multe venituri decat sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru ca nu acumularea de bunuri este scopul sau primordial” [1 Leon George, Elemente de stiinta financiara, citat de I. Gliga in drept financiar public, editura All, Bucuresti 1994, pag.52.].

Statul a aparut pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii, cand s-a facut simtita tot mai mult diferentierea sociala si materiala. Odata cu aparitia statului au aparut si primele elemente de finante: darile, tributurile, birurile, impozitele, cheltuielile statului si altele.

În toate oranduielile social-economice finantele s-au manifestat ca relatii sociale de natura economica aparute in procesul impartirii venitului national, fiind strans legate de indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. Daca aceste oranduiri s-au deosebit dupa criterii politice, economice sau sociale si finantele au dobandit un anumit continut adecvat acestor conditii. Rezulta ca sfera finantelor difera de la o oranduire la alta. Astfel, in sclavagism si feudalism, sfera finantelor a fost mai restransa datorita dezvoltarii productiei si a relatiilor banesti, aflate in faza incipienta. În schimb in societatea capitalista, finantele au cunoscut o larga dezvoltare determinata de revirimentul economic marcat prin cresterea productiei, intensificarea relatiilor de schimb, a circulatiei banilor sau a dezvoltarii functiilor si sarcinilor statului, care pentru a fi indeplinite necesitau resurse banesti sporite [2 D.D. Saguna, Drept financiar si fiscal, editura Oscar Print, Bucuresti 1997, vol.II, pag. 3-4.].

Sarcinile finantelor publice, ca sector al activitatii economico-sociale sunt, in mare masura, aduse la indeplinire prin intermediul bugetului, ca principal plan financiar.

Bugetul reprezinta deci, un plan financiar, ce sugereaza ideea de echilibru intre cele doua mari componente: venituri si cheltuieli.

Veniturile publice, provenind in principal din impozite si taxe, ar putea genera mari inechitati intre membrii societatii, de aceea se impune existenta unui program financiar – bugetul public. Acesta trebuie sa aiba in vedere raportul dintre puterea de contributie a persoanelor si agentilor economici, pe de o parte si nevoile sau necesitatile sociale, pe de alta parte. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aceste nevoi sunt: utilitate, necesitate si indispensabilitate.

Prin intermediul bugetului se poate stabili un echilibru intre nevoile colective si mijloacele cu care ele se acopera. De aceea, un buget bine alcatuit da posibilitatea ca sa se realizeze o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor produse si eforturile depuse pentru obtinerea acestora [3 I. Condor, Drept fiscal si financiar, editura Tribuna economica, Bucuresti 1996,pag. 84.].

În statele moderne, a prevedea si stabili nevoile financiare ale unei perioade determinate constituie o obligatie primordiala a organelor statului. De asemenea, aducerea la cunostinta tuturor celor care suporta aceste sarcini fiscale este foarte importanta pentru indeplinirea lor corespunzatoare.

Ca atare, „a face buget inseamna a enumera, a evalua si a compara in mod periodic, dinainte si pe o perioada de timp in viitor, cheltuielile de facut si veniturile de perceput” [4 H. Lazarescu, Curs de stiinta si legislatie financiara, citat de I. Gliga, op.cit., Bucuresti 1942,pag.52].

În doctrina moderna este consacrata conceptia ca bugetul public reprezinta actul juridic necesar pentru stabilirea si autorizarea prealabila a veniturilor si cheltuielilor publice.

Resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar.

Resursele si cheltuielile reflectate in aceste bugete, cumulate la nivel national, alcatuiesc resursele financiare publice totale, respectiv cheltuielile publice totale care, dupa eliminarea transferurilor dintre bugetele respective evidentiaza dimensiunile efortului financiar public, pe anul respectiv, starea de echilibru sau de dezechilibru, dupa caz.

Potrivit art.157(1) din Constitutia Romaniei conceptul de buget public national este o notiune sintetica a trei institutii juridice diferite: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale ale comunelor, oraselor si judetelor.

1.2. Aparitia si evolutia bugetului de stat in Romania. Scurt istoric

Etiologia cuvantului „buget” isi are originea in vechea limba franceza in expresia „bouge” si „bougette”, ceea ce inseamna punga de piele sau punga de bani. Anglo-saxonii au preluat notiunea de la francezi, care impreuna cu italienii o aveau din Evul Mediu. Primul document istoric in care se intalneste cuvantul „buget” in Franta, ca termen oficial, dateaza din 28 iulie 1802, insa in legislatia franceza notiunea este utilizata numai in anul 1806 in Legea privitoare la finante.

La scurt timp, expresia s-a raspandit si in celelalte state din Europa. Unele state europene au folosit alte notiuni, spre exemplu „Progetto di Bilancio” sau „Preventivo” in Italia, Presupuestos generale del Estado” in Spania sau Hanshaltsltat” in Germania. [5 I.Condor, op.cit., pag.85-86]

În Romania, cuvantul „buget” apare pentru prima data in Regulamentul Organic al Munteniei si Moldovei, pus in aplicare in anii 1831-1832. În acest document juridic se intalneste cuvantul „Biudje” si expresia „inchipuirea cheltuielilor anului viitor” (art.117 din Regulamentul Organic al Munteniei si Moldovei).pag 7 Ancusa

Înainte de aparitia acestor Regulamente in tarile romanesti nu a existat un buget in intelesul actual al cuvantului, insa din secolul al VII- lea au existat asa numitele condici de venituri si cheltuieli din vremea lui Gheorghe Voda (1654) in Moldova, precum si Condica de venituri si cheltuieli din vremea lui Constantin Brancoveanu (1694-1704) relativ la Muntenia [6 Leon George, Istoria economiei politice la romani, citat de I. Gliga, op. cit., pag.52].

Prima incercare de realizare a unui act financiar de tip modern apartine lui Voda Mavrocordat (1712), cand a prezentat Sfatului domnesc asa-numitul „sama” sau „bancile visteriei”. Acest act reprezenta o dare de seama cu privire la natura veniturilor si cheltuielilor tarii.

Prin Conventia de la Paris din anul 1858 se stabileste principiul liberei administratii a Principatelor Romane pe linie financiara, Domnul avand initiativa pregatirii bugetului, care trebuia supus Adunarii elective pentru a fi votat.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la 29 noiembrie 1860 s-a votat un „Regulament de Finante”, care este considerat prima lege de organizare financiara si care precizeaza ca veniturile si cheltuielile publice vor fi autorizate prin legile de finante si vor forma bugetul general al statului.

Constitutia din anul 1866, reprodusa in ceea ce priveste bugetul de cele din 1923 si din 1938, i titlul IV, intitulat „Despre finante” stabileste ca in fiecare an Adunarea Deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul si ca toate veniturile sau cheltuielile statului trebuie trecute in buget (art.113)

Prin Legea nr.3/1949 este reglementat „bugetul general al R.P.Romane”, lege care pune bazele bugetului de stat unic, specific economiei dirijate, centralizate. În noile conditii, s-a trecut la o noua conceptie fiscala, impusa de economia planificata centralizat, bazata pe un plan economic general si pe un plan financiar in concordanta cu primul plan.

În evolutia ulterioara a organizarii finantelor in statul nostru, bugetul de stat, ca plan financiar actual, cuprindea fondurile banesti centralizate ale statului si repartizarea acestora in concordanta cu obiectivele planului national unic pentru finantarea economiei, sectorului social, de aparare a tarii si altor nevoi.

În anul 1981, in legea pentru adoptarea bugetului de stat s-au specificat doua elemente: elaborarea si realizarea prevederilor bugetare in conditii de eficienta sporita si de asigurare a cheltuielilor financiare si monetare. În anii ce au urmat s-au realizat chiar bugete excedentare.

Prin Legea 2/1979 creditele, care pana atunci erau nerambursabile, devin rambursabile fara dobanda. Aceasta masura legislativa a avut cel putin doua consecinte: angrenarea unitatilor la o activitate utila si eficienta pentru a nu se recurge la credite bugetare si a doua consecinta privea unitatile slab dezvoltate economic, care, neputand rambursa creditele, ajungeau sa fie amnistiate fiscal (deoarece nu exista o lege a falimentului). În acest mod o buna parte a economiei nationale se misca intr-un cerc vicios, acceptat tacit, cu toate implicatiile ce au decurs din existenta unor verigi economice de baza nerentabile [7 I. Condor, op. cit., pag.87].

Dupa Revolutia din 1989 s-a conturat un nou cadru politic, economic si juridic in care un loc deosebit de important revine mecanismului financiar, menit sa asigure stabilitate economica in noile conditii impuse de trecerea la economia de piata.

1.3. Necesitatea si definirea bugetului public national

Sarcinile finantelor publice ca sector al activitatii economico-sociale sunt, in mare masura, aduse la indeplinire prin intermediul bugetului – ca principal plan financiar.

Necesitatea bugetului public a fost subliniata inca din perioada interbelica, afirmandu-se ca economia publica, mijloc principal de satisfacere a nevoilor colective, „nu poate sa lase nevoi nesatisfacute, prin lipsa de prevederi suficiente, dar nici nu poate sa prevada mai multe venituri decat sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective, pentru ca nu acumularea de bunuri este scopul primordial” [8 G. Leon citat de I.Gliga, op. cit., pag.52].

Prin bugetul public se proiecteaza si se desfasoara activitatea financiara, putand aprecia ca bugetul public reflecta activitatea privind finantele publice ale unui stat.

Dintre trasaturile subliniate i literatura de specialitate [9 T. Mosteanu, Buget si trezorerie publica, editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1997, pag.8] pentru bugetul public retinem:

? bugetul este un act previzional, el prezentandu-se sub forma unui tablou evaluativ si comparativ de venituri publice, indicand veniturile banesti ale statului si destinatia acestora, exprimata in cheltuieli bugetare;

? este un act de autorizare prin care puterea legislativa imputerniceste executivul sa cheltuiasca si sa perceapa venituri in acord cu prevederile legale;

? este un act anual, anul bugetar, ca exercitiu financiar fiind cel mai potrivit interval pentru crea se poate efectua programarea si se poate urmari executia veniturilor si cheltuielilor;

? bugetul public este si un instrument de politica a statului in domeniul fiscalitatii. Pe baza optiunilor politice, economice, sociale, bugetul public reflecta politica financiara propriu-zisa a statului;

? bugetul public reprezinta un sistem de fluxuri financiare privind formarea resurselor banesti publice, gestionarea, utilizarea si controlul folosirii acestora.