Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUViNT iNAINTE 2
1. DEFINITIA CANCERULUI SI A CANCERULUI DE SiN 3
2. LEZIUNILE MALIGNE ALE SiNULUI 6
3. LEZIUNILE BENIGNE ALE SiNULUI 7
4. SUPRAVIETUIREA PACIENTELOR CU CANCER DE SiN 15
5. FACTORII DE RISC PENTRU CANCERUL DE SiN 19
6. CANCERUL MAMAR POATE FI PREVENIT? 25
7. CUM POATE FI DEPISTAT CANCERUL MAMAR? 27
7.1. MAMOGRAFIA 27
7.2. EXAMENUL CLINIC AL SiNULUI 33
7.3 AUTOEXAMINAREA SiNILOR 33
RECOMANDARI PENTRU SCREENING 35
PREVALENTA MAMOGRAFIEI 37
8. CARE SUNT SEMNELE SI SIMPTOMELE CANCERULUI DE SiN? 37
CE SE iNTiMPLA DACA EXISTA SUSPICIUNEA DE CANCER? 39
9. STADIALIZAREA 41
10. SUPRAVIETUIREA iN CANCERUL MAMAR iN FUNCTIE DE STADIU 43
11.TRATAMENTUL CANCERULUI MAMAR 44
11.1 Chirurgia - interventia chirurgicala 45
11.2. Chimioterapia 49
11.3. Radioterapia 50
11.4. Tratamentul endocrin 51
11.5. Transplantul de maduva osoasa autologa si de celule stem sangvine din singele periferic 53
11.6. Imunoterapia 54
12. TRIALURILE CLINICE 54
13. UNELE iNTREBARI PENTRU MEDICUL DUMNEAVOASTRA 55
14. URMARIREA PACIENTELOR CU CANCER MAMAR DUPA iNCHEIEREA TRATAMENTULUI 57
CONTRIBUTIA PERSONALA 63
BIBLIOGRAFIE 82

Alte date

? CUVÂNT ÎNAINTE

Statistic, cancerul, reprezinta in lume, dar si in tara noastra, a doua cauza de deces.

Pentru femei, cancerul de san se afla pe primul loc in ceea ce priveste incidenta bolii.

Ignoranta, spaima de diagnostic, lipsa educatiei sanitare, dar si a unor programe hotarate de preventie si screening (depistarea cancerului in randul populatiei fara risc) fac ca in tara noastra diagnosticul bolii sa se realizeze in stadii avansate, cand tratamentul ramane numai paliativ si extrem de scump, in acest caz suferinta pacientei fiind imensa.

Frica de realitate, dar si prezenta unui numar din ce in ce mai mare de vanzatori de iluzii, mult popularizati in mass-media, au ca rezultat un tratament mult mai costisitor si o suferinta pe masura.

Toate acestea au stat la baza elaborarii lucrarii de fata, care de fapt se adreseaza pe de o parte publicului larg, pacientei din toate clasele sociale, dar care poate fi, pe de alta parte, si un material de educatie adresat publicului medical, fara sa-si propuna sa fie insa un studiu cu pretentii de tratat.

Speranta noastra, a Ligii Romane de Cancer, este aceea ca lucrarea va ajuta populatia feminina - si nu numai - sa cunoasca si sa recunoasca mai usor boala, dar sa si participe in mod activ la programele nationale de screening.

De asemenea, vrem sa atragem atentia ca nu toate leziunile sanului sunt maligne, ca un numar mare de leziuni pot fi benigne, deci sunt leziuni noncanceroase sau precanceroase, care, daca raman netratate, se pot transforma in cancere.

Speram ca lucrarea sa va capteze interesul, sa va ridice nivelul de cunostinte, convingandu-va ca boala canceroasa poate fi prevenita, tratata si vindecata daca este cunoscuta si abordata de medic la timp.

1. DEFINITIA CANCERULUI SI A CANCERULUI DE SÂN

Termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unor celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul din care s-au format, pe cale sangvina, limfatica sau pe alte cai. Diferitele forme de cancer pot fi clasificate in functie de tipul celular implicat, de tesutul sau organul afectat.

Un alt sinonim pentru cancer este acela de tumora maligna (deci tumorile canceroase sunt maligne). Dar nu toate tumorile inseamna cancer. O tumora necanceroasa este benigna, ea nu creste si nu se intinde, asa cum face cancerul. În general, tumorile benigne nu sunt un pericol pentru viata. Putine cancere, cum ar fi cancerul sangelui (leucemia sau hemopatiile maligne), nu formeaza tumori.

Ce este cancerul mamar?

Majoritatea cancerelor sunt numite dupa partea corpului pe care o afecteaza cand se declanseaza. Cancerul mamar se dezvolta in tesutul sanului. El apare atat la femei, cat si la barbati in tesutul mamar, dar cancerul sanului la barbati este mai rar.

În interiorul sanului se gasesc glandele care, dupa ce o femeie a nascut, produc si elibereaza laptele. Glandele ce produc laptele se numesc lobuli, iar tuburile care le leaga de mamelon se numesc ducte. Sanul insusi este format din lobuli, ducte si tesut gras, limfatic si conjunctiv (de legatura).

Limfa este un fluid clar care contine celule ale sistemului imunitar. Transportul limfei catre ganglionii limfatici, care au marimea unui bob de mazare, se realizeaza prin vasele limfatice. Majoritatea ganglionilor limfatici ai sanului sunt localizati in axila. Acestia sunt numiti ganglioni axilari.

Cand celulele canceroase ajung in ganglionii limfatici, ele continua sa creasca si cauzeaza marirea acestor ganglioni. Daca celulele canceroase au atins acesti ganglioni, este foarte probabila imprastierea lor si in alte parti ale corpului.

Exista mai multe tipuri de tumori ale sanului. Marea majoritate sunt benigne, ceea ce inseamna ca nu sunt canceroase. Aceste tumori (umflaturi) sunt deseori cauzate de modificari fibrochistice. Chisturile sunt pungi pline cu fluid. Termenul de "fibros" se refera la faptul ca acesta formeaza tesutul de legatura sau tesutul cicatrizat. Modificarile fibrochistice determina aparitia tumorilor si a durerii. Acestea sunt tumori benigne, deci tumori care apar in interiorul sanului, dar nu metastazeaza. Ele trebuie insa tratate chirurgical. Vor fi discutate in capitolul urmator.

Pe de alta parte, cancerul mamar implica tumorile maligne. Sunt descrise mai multe tipuri histologice (in functie de tipul celular) de cancere.

2. LEZIUNILE MALIGNE ALE SÂNULUI

DCIS - Carcinomul ductal in situ. Este cancerul mamar detectat cel mai devreme (prima faza), stadiul 0. Se limiteaza la ducte. Toate femeile cu cancer in acest stadiu se pot vindeca. Cea mai buna metoda pentru a depista DCIS este mamografia.

IDC - Carcinomul ductal infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvolta pe traseul laptelui in duct, sparge peretele ductului si invadeaza tesutul gras al sanului. De aici se poate intinde si in alte parti ale corpului (poate metastaza). IDC este cel mai comun tip de cancer, aparand la aproximativ 80% din cazuri.

LCIS - Carcinomul lobular in situ. O tumora care nu s-a imprastiat mai departe de aria in care s-a dezvoltat se numeste in situ. Desi nu este un cancer efectiv, LCIS creste riscul de imbolnavire de cancer mai tarziu. Din aceasta cauza, este important pentru o femeie cu LCIS sa faca un examen fizic de doua sau trei ori pe an. La fel de importanta este si realizarea unei mamografii in fiecare an.

ILC - Carcinomul lobular infiltrativ (invaziv). Acest cancer se dezvolta in lobul. El poate metastaza catre alte parti ale corpului. Doar 10-15% din cancere sunt de acest tip.

Mai sunt si alte forme, mai putin comune, de cancer, pe care nu le-am descris in acest capitol. Daca aveti unul dintre acestea, va puteti adresa pentru informatii la Liga Romana de Cancer.

3. LEZIUNILE BENIGNE ALE SÂNULUI

Sanul are doua tipuri de tesuturi - glandular si stromal (de suport).

Tesutul glandular include lobulii si ductele. În lactatie, celulele lobulilor produc laptele, care este transportat prin ducte (canale) catre mamelon.

Tesutul stromal este alcatuit din tesut gras si fibroconjunctiv (ligamente care sustin sanul).

Oricare dintre aceste structuri pot sa prezinte schimbari care sa determine aparitia de semne si simptome de boala. Cele doua mari grupuri de modificari ale sanului sunt tumorile benigne si cancerele sanului.

Cele mai frecvente leziuni benigne ale sanului sunt modificarile fibrochistice, tumorile benigne ale sanului si inflamatiile sanului.

Modificarile benigne ale sanului sunt foarte frecvente. Daca tesuturile sanului ar fi examinate sub microscop, aceste leziuni ar fi gasite la 9 din 10 femei.

Spre deosebire de cancere, leziunile benigne nu ameninta viata, dar pot da o simptomatologie neplacuta, iar cateva dintre acestea se asociaza cu un risc tardiv de dezvoltare a cancerului.

Aceste modificari produc tumori sau zone sensibile si dureroase pe care le gaseste femeia la autoexaminarea sanului sau medicul la examenul clinic al sanilor. Durerea, scurgerile anormale - altele decat laptele - la nivelul mameloanelor pot fi caracteristice modificarilor benigne. Unele leziuni pot sa nu produca simptomatologie si sa fie descoperite intamplator la mamografie.

Modificarile fibrochistice

Acestea cuprind cele doua componente ale sanului - glandulara si stromala. În trecut erau denumite "boala fibrochistica". Deoarece aceste modificari afecteaza cel putin jumatate din toata populatia feminina, este mai corect sa fie denumite modificari, schimbari, decat boala. Afectiunile fibrochistice sunt comune femeilor tinere, dar ele pot aparea la orice varsta.

Diagnosticul, pus pe baza simptomatologiei, distinge chisturi, tumefactii, arii de ingrosare, sensibilitate sau durere. Acestea devin mai accentuate premenstrual, fiind influentate hormonal. Cateodata aceste leziuni sunt in mod particular mai ferme, crescand posibilitatea de a ascunde un cancer.

Microscopic, aceste modificari reflecta modul in care tesuturile sanului raspund lunar la modificarile hormonale, modificari care pot sa indice cresterea moderata sau rapida a riscului de a dezvolta un cancer. Modificarile descrise sunt:

Fibroza - se refera la predominenta tesutului fibros, acelasi cu tesutul din ligamente si din tesutul cicatricial. Aria de fibroza are la palpare o consistenta ferma si dura. Fibroza nu are impact asupra riscului de cancer si nu necesita un tratament special.

Chisturile sunt spatiile pline cu lichid, tapetate de celule glandulare. Acumularile crescute de lichid determina aparitia macrochisturilor. Ele pot cauza durere, iar la examenul clinic leziunea este rotunda, elastica, mobila, ultrasonografia confirmand existenta chistului. Înlaturarea fluidului prin aspiratie reduce durerea si tensiunea. Prezenta chisturilor nu creste riscul de cancer.

Hiperplazia epiteliala (boala proliferativa a sanului) este o crestere a celulelor care tapeteaza ductele si lobulii. Cand hiperplazia afecteaza ductele este numita hiperplazie ductala, iar cand afecteaza lobulii, hiperplazie lobulara. În functie de examenul microscopic, hiperplazia este uzuala (fara atipii celulare) sau atipica.

Hiperplazia uzuala creste foarte usor riscul pentru cancerul de san (1,5-2 ori - fata de riscul femeilor din intreaga populatie), in timp ce hiperplazia atipica indica o crestere moderata (4-5 ori). Aproximativ 10% (1 din 10) din femeile cu hiperplazie ductala atipica vor dezvolta un carcinom invaziv in 10 ani de la biopsie. Aproximativ 70% din biopsiile facute pentru conditii benigne nu contin elemente de hiperplazie; 26% au hiperplazie uzuala si numai 4% hiperplazie atipica.