May 17 2021
Cenzura militara si politica. In umbra lui Stalin
Postat de licenteoriginale • In Stiinte politice
Cuprins
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
Extras din document
C U P R I N SINTRODUCERE...........V
CAPITOLUL I PREAMBUL. PRCIZARI NECESARE.........1
1.1 Cenzura............1
1.2 Propaganda........4
1.3 Radacinile culturii de clasa....8
1.4 Manipularea constiintelor....11
1.5 Ilegalistii.........16
CAPITOLUL II TRANZITIA..........18
2.1 Cenzura militara. Cenzura politica..........19
2.2 Stilpii noii puteri25
2.3 Frauda ca politica de stat......29
2.4 Sovietizarea spatiului public.35
CAPITOLUL III iN UMBRA LUI STALIN.........39
3.1 Instutionalizarea cenzurii.....40
3.2 Organele cenzurii..............44
3.3 Distrugerea traditiilor nationale............48
3.4 Controlul total...52
3.5 Lupta de clasa. Reeducarea prin represiune..............56
3.6 Gheorghiu-Dej in contextul sovietizarii...60
CAPITOLUL IV DEZGHETUL..63
4.1 Politica noului curs............65
4.2 Blocada curentului reformist.70
4.3 Structurarea pe clase a noii societati.......72
4.4 Retragerea trupelor sovietice. Consecinte.76
4.5 Reorganizarea cenzurii........79
4.6 Vechile practici staliniste.....84
4.7 Iesirea de sub tutela Moscovei..............86
CAPITOLUL V EPOCA DE AUR.............89
5.1 Succesiunea......91
5.2 Intelectualitatea condamnata.94
5.3 Relansarea comunismului utopic...........97
5.4 Noi forme, acelasi fond......103
5.5 Disidenta culturala si opozitia directa....110
5.6 Prabusirea......116
CONCLUZII...........118
Bibliografie............121
III
Alte date
?INTRODUCERE
În Romania a existat o cultura de ocupatie al carei principal scop a constat in demolarea continua a valorilor culturale romanesti, vechi sau moderne, a libertatilor presei, doar pe motiv de inactualitate politica. Deoarece criteriile de evaluare politica si culturala veneau de la Moscova ca decrete, iar intelectualii si oamenii de cultura ai Romaniei fusesera, in mare parte a lor, adversarii declarati ai sistemului experimentat de Kremlin, e de la sine inteles ca majoritatea acestora au avut mult de suferit, fiind batjocoriti nu doar in opera lor, dar si in existenta. Scosi din circuitele culturale traditionale, acesti intelectuali condamnati social, dar mai ales de politic, au infundat inchisorile comuniste, devenind apoi, dupa iesirea din ele, cetateni cu drepturi limitate, prin conditia nou dobandita de fosti detinuti politici. Locul lor a fost luat de o categorie de intelectuali importanti ori fabricati peste noapte a caror misiune principala a fost aceea de a acoperi gaurile lasate de predecesori prin negarea valorilor culturale romanesti si, evident, si pe reprezentantii acesteia, inlocuind cu valori de import sau nascute imediat si improvizate.
Astfel prinde forme de manifestatie pe un teren arid, secatuit constant de cenzura si propaganda, faimosul proletcultism, care reducea rostul culturii la servirea ideilor proletare, negand, in acelasi timp, orice alte valori care ar fi putut contrazice deveni discursul dogmatizat. Ca forma de cultura, cu foarte multe carente de ordin compozistic, stilistic si valorizant, ar fi disparut pe parcurs, insa dublat de masivul transplant de idei, teme si ideologii rosii ale modelului sovietic, n-a facut altceva decat pe de o parte sa-si continue prigoana impotriva valorilor culturale romanesti si occidentale, iar pe de alta parte sa reprime vastul model cultural autohton, inlocuindu-1 cu modele compozite si inaderente traditiei nationale. [1 Mihai Ungureanu, Holocaustul culturii romane. Ipoteze de sociologie literara (1944 - 1989), Ed. D.B.H., Buc, 1999, p.9]
Iata cum istoria culturii romanesti postbelice se confrunta si cu istoria totalitarismului comunism romanesc care a dezvaluit, din pacate, regimul de teroare si de reprimare a tuturor valorilor ori diverselor forme de rezistenta.
Formele rosii ale terorii nu au putut controla totul. Rezistenta culturala, cu toate componentele sale, a urmarit refacerea unei legaturi organice cu traditia literara romaneasca, restituirea unui climat si a unei linii de creatie reprezentativa [2 Serban Radulescu-Zoner, Daniel Buse, Beatrice Marinescu, Instaurarea totalitarismului comunist in Romania, Ed. Cavallioti, Buc. 1995, p.252.]. Disidenta se deosebeste insa de fenomenul rezistentei, mai ales prin forma ei de conjunctura si prin lipsa de masivitate, redusa doar la atacuri politice, plasate in organe de presa externe, pe fondul unor evenimente politice internationale.
Aceasta distrugere constienta a nucleului cultural romanesc a fost posibila datorita unor factori speciali care au modelat de fapt trasaturile comunismului in Romania si au facut posibila emergenta necontrolata a dictaturii proletcultismului [3 M. Nitescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, Buc. 1995, p. 61.].
În Romania nu a avut loc o revolutie comunista. Instalarea guvernarii comuniste a fost rezultatul unui anumit raport de forte pe plan international, o consecinta a celui de-al Doilea Razboi Mondial si a declansarii Razboiului Rece. Ocupatia sovietica a constituit, de fapt, un factor si mai puternic, impunator chiar, in prelevarea puterii de o asa-zisa elita comunista [4 Stelian Tanase, Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Ed. Humanitas, Buc. 1998, p. 34.]. Se fac chiar referiri, aratandu-se ca Romania nu a trait o revolutie, deoarece sistemul comunist a fost impus cu forta de Armata Rosie. Aceasta este si trasatura fundamentala prin care sunt impartite regimurile comuniste: regimuri de ocupatie si regimuri revolutionare [5 Vezi pe larg Milovan Djilas, The New Class, Praeger Publishes Inc, 1957,p. 82-90.]. Istoriografia occidentala apreciaza clar ca. in mare parte, conducerea comunista nu a perceput negativ la inceput dependenta coloniala [6 Kenneth Jowitt,, Revolutionay/ Brenkthroughs and National Development. The Case of Romania, 1944-1965, University of California Press, 1971, p. 73-79.] fata de URSS si sacrificarea valorilor politicii nationale [7 Stephen Fischer-Galati, Romania in secolul al xx-lea, Institutul European, Iasi 1998, p.244.]. Prioritatile la inceputul anilor 50 erau monopolul puterii si industrializarea, ambele conditionate de sprijinul Moscovei, care pe parcursul a cativa ani a reusit distrugerea intentionata a fundamentelor nationale. La inceputul anilor 60 aceste argumente isi vor pierde valoarea. Dependenta fata de Colosul de la Rasarit [8 Georges Mink, Viata si moartea blocului sovietic, Casterman-Giunti, Florenta, 1997, p. 32.] va fi atunci considerata un puternic factor de instabilitate si de accentuare a incoerentei in actul de conducere. Astfel se abroga dictatura de idei [9 Reuben H. Markham, Romania sub jugul sovietic, Fundatia Academia Civica, Buc. 1996, p. 103.] in cultura si se trece la organizarea unei palide dar pe alocuri plina de vigoare reconquiste culturale [10 Mihai Ungheanu, op. cit., p. 42-43.]0. Lucru care se va dovedi ingreunat mereu de vechile tare impuse de monopolul cultural al ideologiei sovietice impuse din afara procesului revolutionar [11 Stelian Tanase, op. cit., p. 78.]1.
Metoda de a construi si organiza o revolutie interna nu a functionat intocmai. Principala opozitie a venit, cum era si normal, din partea intelectualitatii care a fost brusc cenzurata, iar apoi daca nu a cedat indemnurilor propagandistice a fost izolata sau intemnitata. Fara aceste nuclee de manevra si cu o limitare a resurselor umane, regimul totalitar si-a moderat practicile. Un regim totalitar este posibil numai atunci cand mari mase de oameni devin de prisos sau pot fi utilizate fara a se atinge insa consecinta dezastruoasa a depopularii [12 Hannah Arendt, Originile totalitarismului, Ed. Humanitas.Buc. 1994, p. 336.]2. Este aici cazul imperialelor republici comuniste ruse si chineze. Rezultatul a fost ca puterea comunista aflata la conducere in Romania a fost obligata sa aiba o oferta distincta de cea a dominatiei mondiale, insa acolo unde nivelul de dezvoltare a fost mai scazut, cu procente de populatie rurala importanta in raport cu totalul demografic, regimurile au fost mai tentate sa aplice politici brutale. Astfel, in 1944, 76,5% din populatia tarii traia in afara zonelor urbane. Ceea ce demonstreaza ca dictatura in Romania a fost mai pronuntata, iar clasa conducatoare mai conservatoare.
Reformatorii anilor 60 mobilizeaza mari mase de oameni declansand un exod al populatiei rurale spre orase, spre santierele industrializarii, [13 Dennis Deletant, Romania sub regimul comunist, Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 1997, p. 10.]3 mobilizare generala incheiata abia dupa 1989, desi mirajul metropolei este inca persistent. Moment in care se va declansa si lupta de redobandire a miturilor fondatoare ale culturii romanesti. Deschidere culturala care nu scapa insa blamarilor ultimelor forme stilistice proletcultiste.
Daca la inceput intelectualitatea, mare parte a ei, nu a cedat atacurilor propagandistice ale ideologiei totalitare comuniste, PCR si-a plasat ideologia marxist-leninista dincolo de limita comunitatii nationale si politice traditionale in zonele neintegrate ale societatii, acolo unde si de fapt si-a stabilit baza de asalt. Societatea romaneasca interbelica a avut un grad relativ de integrare. Tocmai din acest motiv revolutionarii profesionisti [14 Vezi pe larg Mihai Sorin Radulescu, Despre aristocratia romaneasca in timpul regimului comunist, in Miturile comunismului romanescll, Ed. Universitatii din Bucuresti, 1997, p. 127-147.]4 si-au cautat aderenti, in special in segmentele neintegrate social. Grupurile marginale, categoriile declasate, minoritatile etnice au fost cele dintai medii privilegiate in locul intelectualitatii prolifice, emancipate a momentului, din care s-au facut recrutarile pentru cooptarea de noi aderenti comunisti. Caci proletariatul, clasa mesianica a PCR [15 Vezi pe larg Lucian Boia, Un mit Gheorghiu-Dejl in Miturile comunismului romanesc II, Ed. Universitatii din Bucuresti, 1997, p. 173-182.]5 constituia in Romania o minoritate, iar pe scena politica, partidul comunist insusi constituia un grup periferic, care alesese nu integrarea in sistem, ci mai degraba distrugerea lui.
Nationalizarea, conducerea centralizata a economiei, colectivizarea, deculturalizarea, toate asigurate de detinerea monopolul puterii politice de catre un grup neintegrat vor face ca principalul obiectiv al elitei politice comuniste sa fie participarea activa la actul de putere prin aplicarea modelului stalinist de distrugere morala si intelectula a proprietatii private. Resursele disponibile trebuiau concentrate in vederea mult promisului plan de modernizare prin: industrializarea, urbanizarea, colectivizarea si revolutia culturala a societati romanesti.
Capitolul 1 PREAMBUL. PRECIZ?RI NECESARE
1.1 CENZURA
Documente similare
· Cenzura militara si politica. In umbra lui Stalin· Istoria Romaniei. Tranzitia in urma lui Stalin
· Cenzura si autocenzura in televiz
· Cenzura. Vechile practici staliniste
· Cenzura comunista, o teorie a cenzurii romanesti
· Cenzura comunista. Consideratii si mecanismele cenzurii
· Cenzura comunista, teorie a cenzurii romanesti
· Autoritatea militara. Rolul acesteia in realizarea apararii nationale
· Particularitati ale aplicarii managementului prin obiective in organizatia militara
· Comert international. Politica importului si politica exportului