Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
Notiuni introductive...........1
Capitolul I. Contextul social in care se dezvolta noua clasa politica
1. Situatia externa (contextul prielnic prabusirii sistemului comunist din Rominia);
Situatia interna (socialo-economico-politica)............11
2. Realitatea romineasca din Decembrie 1989 in mass media occidentala si
interna....14
Capitolul II. FSN si rolul noului partid pe scena politica romineasca
1. Nasterea FSN; Platforma-program a partidului........17
2. Sustinerea electorala a programului FSN si Elaborarea Constitutiei - element
important in procesul reformei.............19
3. Guvernul Roman - primul executiv post comunist;
Efectele reformei24
4. Opozitia si rolul sau raportat la influenta FSN.........29
Capitolul III. Scindarea FSN-ului in cele doua aripi - motive, cauze, efecte
1. inceputul sfirsitului33
2. Confruntarea rozelor.............37
3. Efecte politice ale confruntarii FSN - FDSN.............39
Capitolul IV. Bolile tranzitiei si efectul lor in aria politicului in perioada post decembrista
1. Conceptul de tranzitie si situatia interna a Rominiei.. 45
Capitolul V. Aprecieri privind tranzitia partidelor politice pina astazi (elemente concluzionale)
1. Analiza comparativa a sistemului de partide post decembrist in Rominia si
Ungaria.............56
2. Scena politica romineasca din prisma relatiilor externe si a statisticilor pina
astazi62
Bibliografie............64
Lucrarea in format electronic...........66

Alte date

?CLASA POLITIC? ÎN TRANZITIE – FSN SI ROLUL S?U ÎN SCHIMBAREA SOCIET?TII POSTCOMUNISTE

?

Colapsul regimului dictatorial al lui Nicolae Ceausescu din 1989 a fost primit de intreaga populatie cu o imensa usurare si mari sperante. Dar mostenirea de patru decenii si jumatate de regim comunist, apasatoare mostenire a domniei arbitrare si de megalomanie a lui Ceausescu, ca si resistenta vechilor structuri si mentalitati, s-au dovedit a fi mult mai puternice decat si-au imaginat politicienii si analistii din tara si strainatate in primele luni euforice de libertate.

Romania a iesit din comunism odata cu disparitia comunismului insusi si in absenta totala a unei dezbateri interne prealabile asupra drumului de urmat. Spre deosebire de Cehoslovacia, Ungaria, Polonia sau chiar URSS, in tara noastra strategia dictata de un PCR monolitic a generat o nemultumire tot monolitica, axata aproape exclusiv pe efectele de suprafata ale comunismului: lipsa produselor alimentare, a programelor TV, a curentului electric sau a incalzirii. Contestarea sistemului, cata a fost, n-a parasit zona suprafetelor sau a evocarilor demascatoare. Asa se face ca, la inceputul lui 1990, Romania se afla in situatia de a gestiona urmarile unei schimbari de sistem fara a avea la dispozitie nici un fel de proiect alternativ de dezvoltare, oricat de sumar.

Perioada de tranzitie s-a dovedit a fi mult mai dificila si mai dureroasa decat parea a fi la inceput.

Pe un fond ideologic confuz, guvernarea provizorie girata de Petre Roman se va limita la gestionarea crizelor mostenite si la incercarea de a satisface asteptari sociale simbolice (imbunatatirea aprovizionarii cu alimente si energie, reducerea saptamanii de lucru etc). Probleme strategice ca privatizarea sau restructurarea sunt amanate dupa alegeri.

Traind vreme de decenii, incepind cu 1948, sub dictatura unui singur partid (Partidul Comunist Roman), dupa 1989 Romania a fost martora aparitiei subite a mai mult de 150 de partide politice. Aceasta situatie a fost generata de hotararile generoase adoptate de noile autoritati in 1990 potrivit carora un nou partid politic avea nevoie de numai 250 de semnaturi pentru inregistrare la tribunal. Principiul pluralismului politic a fost inclus in noua Constitutie adoptata in 1991 (art. 3). Cu toate acestea opozitia a fost mereu deficitara, fapt care si astazi este vizibil mai mult sau mai putin.

Dificultatile de ordin economic, tensiunile sociale si politice cu iesirile de o extrema violenta, intrebarile persistente asupra evenimentelor neclarificate legate de trecutul recent (1989-1991), au avut un impact negativ asupra vietii politice interne si a stricat imaginea Romaniei in media internationala.

Pluralismul a fost insotit de rupera fortelor politice, primele alegeri parlamentare si prezidentiale (mai 1990 si septembrie 1992) au fost libere dar au mentinut un climat de tensiune, solidaritatea sociala si etnica manifestata in timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost tulburata de conflicte si violente (28-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990, conflictul interetnic romano-maghiar din 19-20 martie 1990 din Targu Mures etc.). Odata cu afirmarea vocatiei europene, robotizarea mentala care a avut loc in timpul perioadei comuniste care a generat mentalitati si intolerante, care alaturi de intrebarile legate de evenimentele din decembrie 1989, a alterat imaginea Romaniei in presa internationala. Nu a avut loc nici macar un "proces" simbolic al regimului dictatorial a lui Nicolae Ceausescu. Din punct de vedere politic, institutional si cultural au avut totusi loc pasi decisivi spre spargerea trecutului totalitarist.

Acesta era contextul in care situatia economica, politica si sociala se prezenta in momentele imediat urmatoare evenimentelor din Decembrie 1989, ca de altfel si in perioada ce avea sa urmeze. În tara noastra s-a nascut un avant catre noi ideluri democratice, catre libertate, dar in acelasi timp intrarea Romaniei intr-o perioada de tranzitie extrem de dificila, obtinerea succesului fiind conditionata de grele incercari. Pentru a avea sanse, orice "nou" trebuie sa se plaseze, in imaginarul colectiv, pe coordonatele unei imagini arhetipale. Masura in care coincid datele proprii ale personajului politic, orizontul de asteptare al momentului si vigoarea mitului politic influenteaza decisiv succesul unei cariere pe scena politica.

Multe personalitati ale vietii politice au incercat sau nu sa se implice eficient in rezolvarea problemelor ce se ridicau impotriva Romaniei. Imaginea omului politic roman a suferit de-a lungul timpului multiple transformari, si odata cu acesta a devenit controversata sau apreciata, corecta sau corupta. Însa timpul a fost cel care a judecat in final rolul si importanta cu care alesii electoratului si-au facut datoria.

Ion Iliescu este cea mai veche figura politica a Romaniei postdecembriste. Imaginea sefului statului a fost pe rand subliniata ca revolutionara, de sef al statului, de lider de partid.

Petre Roman, seful primului executiv post comunist a fost la randul sau o personalitate ce a influentat major viata politica in Romania, cat si imaginea tarii noastre in relatiile internationale.

Personalitati puternice, diferite ca formare si gandire, cei doi au focalizat asupra lor un capital urias de simpatie si entuziasm rezultat din victoria Revolutiei romane.

O analiza a ceea ce a reprezentat “inceputul” in Romania post comunista este de un real folos, datorita faptului ca fundamentul pe care a fost construita clasa politica de astazi, impreuna cu intregul sistem politic, economic si social isi gaseste originea in acea perioada. În aceasta perioada, efervescenta activitatii pe scena politica, dar nu numai a fost transformata in obiectiv principal pentru diverse media, nationale sau internationale.

Numeroase partide politice au dezvoltat un program (mai mult sau mai putin eficient) si au pornit o adevarata campanie care sa caracterizeze un sistem democratic. “Daca solidaritatea institutiilor democratice si profunzimea libertatilor civice ar fi determinate exclusiv de numarul partidelor politice existente, atunci am fi considerati in prezent – in mod necontestat – ca cea mai democratica tara din lume.” [1 ADEVARUL – Marti, 10 Aprilie 1991, pg.1 ;] Cu toate acestea aceasta impartire a realitatii romanesti intr-o multitudine de partide, miscari si grupuri este mai degraba o reactie la deceniile de monolitism steril, decat un fenomen social firesc. Se poate spune ca acest aspect a fost o reflectare a caracterului incipient al democratiei noastre. Însa, pluralismul, garantie a democratiei, a devenit formal, in conditiile in care ofertele reale (dincolo de discursul de imagine) sunt similare sau chiar identice. O astfel de realitate pune in pericol insasi edificiul democratic, fapt cu conotatii grave in ceea ce priveste gradul de incredere publica in sistem.În Romania, toate partidele sufera (sau cel putin au suferit) de dificultati serioase in conturarea unor identitati politice specifice. Cauza principala ar putea fi aceea ca ele sunt, in primul rand, organizatii orientate catre obtinerea guvernarii si nu catre alegerea unei anumite orientari. De aceea, structurarea sistemului politic romanesc nu s-a facut in functie de doctrine, programe si obiective de guvernare ale partidelor, ci in functie de raporturile in care se gaseau la un moment dat cu guvernarea – participau sau nu la guvernare. Puterea si Opozitia au conturat axa principala in politica romaneasca, avand ca unic punct de referinta guvernarea.

Practica politica post-decembrista a conturat modelul politicianului care daca are vreo nemultumire majora fata de partidul din care face parte, fie isi infiinteaza un partid nou, fie se inscrie intr-o alta formatiune politica. Uzitarea pe scara larga a acestui model a dus la discreditarea sa in ochii opiniei publice.

Tara noastra a cunoscut, imediat dupa Revolutie, o transformare aparent profunda, dar care, prin consecintele sale, nu s-a schimbat prea mult

dintr-un sistem pe care il numim generic "Romania". S-a schimbat "infrastructura" (sistemul politic si electoral, partidele politice, Constitutia, presa, chiar si societatea civila, drepturile politice pentru cetateni) si, in acelasi timp, s-a schimbat si fundamentul axiologic. Abandonarea idealului "societatii comuniste multilteral dezvoltate" a conturat un spatiu de asteptare, ce a fost umplut foarte rapid. Noul ideal a devenit, in timp, integrarea europeana si intoarcerea in familia europeana (nu doar institutional, ci si valoric si civilizational). Acest ideal a devenit, prin abandonarea oricarei contestari, o adevarata ideologie, care a conturat (si contureaza si in continuare) toate directiile de evolutie.

Odata cu alegerea unui executiv, in acest caz pe deplin legitim, totul trebuia sa depaseasca dificila perioada de tranzitie, prin implementarea de reforme, si implicit, sa urmeze un plan ascendent. Guvernul Roman, instalat dupa alegerile din mai 1990, avea un obiectiv foarte clar: deschiderea unui curs al reformelor si introducerea primelor mecanisme ale economiei de piata. Acesta a reprezentat un moment fondator cand au fost introduse pe agenda publica teme care au rezistat pana in zilele noastre. Reforma economica, privatizarea, reforma administratiei centrale, regimul proprietatii si reforma proprietatii rurale sau integrarea Romaniei in structurile democratiei occidentale. Guvernul Petre Roman a pus in evidenta persistenta tendintelor etatiste, a introdus practica politicilor pasive de protectie sociala si a demonstrat preponderenta problemelor politice in preocuparile executivului. Caderea sa in urma gravei crize politice si sociale din septembrie 1991 este un semn clar al faptului ca guvernul era in primul rand un actor politic.

Energiile guvernamentale, fie s-au modelat dupa retetele organismelor internationale, fie s-au consumat in probleme legate de asigurarea sprijinului politic sau de gestionarea unor conflicte si crize politice. Din punctul de vedere al stiintei politice americane care ofera o distinctie clara intre conceptele politics (institutii politice, comportament politic, conflicte politice, relatii internationale, economie politica) si policy (formularea si aplicarea politicilor publice) si care in limba romana se traduc prin acelasi termen – politica - putem spune ca guvernele Romaniei au avut preponderent un comportament de tip politics.

Putem distinge mai multe faze in ceea ce priveste transformarea post – comunista. [2 Nastase, Adrian, Batalia pentru viitor, Editura New Open Media, Bucuresti, 2000;pp.37-38;

] O prima perioada este cea a transformarii (1990-1992), in care au alternat cele doua scopuri majore pentru inceperea reconstructiei. Scopul politic (indeplinirea unor cerinte de baza ale democratiei, libertatii presei, libertatii de expresie, acceptarea pluralismului de opinii si politic) si scopul economic (care viza stabilizarea, inceperea procesului de deschidere economica si de repliere a centralismului in favoarea economiei de piata, precum si eliminarea controlului preturilor, liberalizarea acestora, redistribuirea proprietatii in agricultura si privatizarea). Perioada consolidarii democratiei a existat in axa de timp 1992-1996, aceleasi scopuri capatand alta dimensiune. Scopul politic viza trecerea de la transformare la stabilizare, consacrarea democratiei constitutionale, mutarea disputelor politice din strada in spatiul parlamentar. Scopul economic urmarea trecerea de la transformare la constituirea stabilitatii, relansarea activitatii productive in sistemul de piata libera, dar si initierea demersurilor pentru ajutorul financiar extern si operationalizarea acestuia. Cea din urma perioada a aparut sub semnul testarii alternantei la guvernare. Aceleasi doua scopuri anterioare au vizat o alta dimensiune si de aceasta data. Din punct de vedere politic se urmarea verificarea fiabilitatii principiului separatiei puterilor in stat, fortificarea mecanismului administrativ, precum si extinderea culturii politice si fortificarea culturii legalitatii. Sopul economic (in mare masura nerealizat) isi propunea stabilirea parametrilor favorabili avantului economic, dezvoltarea capacitatii capitalului autohton, flexibilizarea politicilor sociale, demonopolizarea, sistemul bancar capabil de a sustine cresterea.

Tranzitia, fenomenul care a acaparat intrega tara si a paralizat vreme indelungata tot ce reprezenta pas inainte in diverse domenii a fost si este un fenomen ce a afectat planul social in deosebi. [3 Brucan, Silviu, Stalpii noii puteri in Romania, Editura Nemira, Bucuresti,1996;

] Tranzitia s-a manifestat in toate ariile, printre care si in cea sociala, asfel influentandu-se direct tranzitia politico-economica; cum? Lipsa cristalizarii fortelor politice ingreuna straduinta fireasca a fiecarui partid politic de a-si identifica baza sociala pe care s-o reprezinte, sa-i apere intreresele si sa acumuleze astfel sprijin electoral. “În Romania, se impune nu numai o structura sociala si politica aidoma celei din Vest, dar si o cultura, habitudini sociale si o mentalitate de inspiratie euro – atlantica.” Treptat, Romania a capatat caracteristicile unei societati capitaliste, chiar daca in economie, mai ales in industrie, proprietatea de stat pastreaza o pondere importanta. Divizarea in plan social a Romaniei (la un pol, milioane de oameni loviti de saracie, somaj si mizerie, la celalalt pol bogatasii traind in lux si fast). Astfel nu poate fi vorba de eficienta unei clase de mijloc, baza a societatilor capitaliste cu traditie.

Materialul bibliografic pe care se bazeaza lucrarea de fata este unul divers. Utilitatea sa este absoluta, jucand un rol important in tratarea subiectului si analizarea sa. Lucrarile sunt scrise de fosti si actuali oameni politici, precum si de o serie de analisti politici de mare valoare. Utilitatea mass – media este de asemenea vizibila. Perioada post – revolutionara este inteleasa mult mai bine, avand in vedere prezentarea evenimentelor in ziarele perioadei.

Din punctul de vedere al metodologiei, a fost utilizata, o serie diversa de elemente, cu scopul de a sublinia mai bine rolul scenei si actorilor politici raportate la tranzitia din Romania post decembrista. Metoda descriptiva sau observatia evenimentelor, atat interne, cat si externe a avut rolul de a arata realitatea in forma cea mai pura. “Este greu de admis ca putem explica constanta comportamentala a indivizilor si grupurilor fara existenta unor principii orientative de viata (valori)[…]” [4 Rotariu, Traian si Iliut, Petre, Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Editura Polirom, Iasi, 1999;pg.31;

] Valorile au in calitatea lor de “principii generale despre ceea ce e de dorit” raportarea la nivelul societatii ca intreg, cat si la nivel individual. Valorile devin operationale atunci cand ele sunt “internalizate de indivizi”. Va fi analizata o tipologie de valori, valori pe care societatea romaneasca se bazeaza (mai mult sau mai putin acceptate) si valori ale unui spatiu occidental in care Romania spera sa adere. Vom putea folosi metoda cantitativa, raportand-o la situatia pluripartidismului romanesc. Daca analiza calitativa vizeaza eficienta intr-un context, abordarea cantitativa se defineste de obicei prin opozitie cu prima. Caracteristica a democratiei, pluripartidismul adoptat in Romania dupa 1989 nu a evidentiat o eficienta vizibila, ramanind la nivelul simbolic. Dovada este opozitia pe scena politica romaneasca, caracterizata de slabiciune, lipsa de membri sau aparind ca un factor lipsit de omogenitate in raport cu puterea.

Metoda comparativa folosita in finalul lucrarii se doreste a fi una care sa sublinize tranzitia si efectele sale raportate la o alta tara care, la fel ca si Romania a fost dominata pana in 1989 de un regim totalitar. Lucrarea va avea de asemenea caracteristici formale si informale. “Primul termen desemneaza institutiile, structurile, organizatiile, gupurile si actiunile lor recunoscute oficial, cu prescrierea sarcinilor, privilegiilor si obligatiilor. Informalul reprezinta aspectele realitatii sociale[…]ce nu sunt oficializate in legi sau regulamente, dar au o prezenta si o incidenta tot atat de hotaratoare ca si cele formale, in viata indivizilor si a grupurilor sociale” [5 idem 4; pg.11;].

În ceea ce priveste natura culturii politice romanesti, lucrurile nu se prezinta prea bine. Participarea politica, inainte de 1989 includea valori mai apropiate de un regim totalitar decat de democratia occidentala. Alegerile se organizau intotdeauna cu nereguli si astfel, e greu sa vorbim dupa 1989 de antecedente democratice ale Romaniei. [6 Revista Dosarele Istoriei, An V, Nr. 11 (51) / 2000: Alegerile la romani – Romanii la alegeri pana in 2000.] Concluzia la care ajungem va fi surprinzatoare. Romanii stiu ce reprezinta comunismul, stiu ce reprezinta democratia, insa nu stiu ce inseamna post – comunismul. Astfel asocierea cu o tranzitie dificila este cea mai raspandita.

În cazul unei societati civile abia formate sub libertateatea implementata de democratie, manipularea maselor poate fi un element cu ajutorul caruia un partid sau un lider atrage atentia maselor impunand acestora chiar si inconstient o idee. Persuasiunea este un proces intrapsihic secvential de tratare a informatiei. Ea nu repreazinta doar "ceea ce un mesaj face unei persoane, ci si ceea ce acea persoana face cu mesajul".

Revenind la scena politica romaneasca dupa 1989, putem afirma ca a existat vizibil, o monopolizare a luptei pentru putere de catre doua partide care se vor forma imediat dupa Revolutie si in timp vor suferi modificari, vor urma dupa caz pante ascendente sau descendente, sustinere din partea electoratului sau din contra, respingere. Votul eletoratului va pedepsi pe rand aripile Frontului Salvarii Nationale format in miezul evenimentelor din Decembrie 1989, lucru ce subliniaza eficienta acestora la conducerea tarii.

Ion Iliescu analiza [7 Iliescu, Ion, Revolutie si reforma, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994;pp.206-210;

] intervalul de tranzitie cuprins intre dezintegrarea vechiului sistem si constructia celui nou. Aceasta schimbare va pune societatile in fata unor sfidari politice, economice si culturale de o complexitate care le depaseste adesea potentialul intern de schimbare, desi vointa lor este motivata si orientata spre valorile noului orizont spre care se indreapta. Tulburatoarea intrebare: ce va urma? a fost cea careia abia in zilele noastre va capata un oarecare contur. Raspunsurile de atunci, conform carora societatile post – comuniste se indreapta spre democratie, spre economia de piata, spre restaurarea statului de drept, spre o societate libera si deschisa, spre integrarea in structurile europene au fost raspunsuri care nu se raportau la realitatea ce avea o cu totul alta dimensiune. Afirmatia “ne vom integra in structurile europene” va dovedi ca acest lucru se va intampla (eventual) dupa optsprezece ani si nicidecum imediat, importand civilizatia occidentala si adaptand-o la o societate al carui set de valori nici pe departe nu se compara cu cel european. Criza de proiecte reformatoare a devenit vizibila indata dupa declansarea tranzitiei, cand o serie de probleme practice, necesitau rezolvare imediata, dar in alt mod decat inainte. “Urgentele veneau in avalansa cotidiana”. Daca societatile apusene s-au cladit, pe parcursul a catorva secole – nu fara convulsii sociale, noi urma sa ne angajam intr-o schimbare rapida care nu beneficia de teorii si doctrine care sa ne ghideze conduitele si optiunile practice. “Cum sa elimini, in aceste conditii, amatorismul sau erorile si capcanele unui drum nedefrisat?” A existat o bucurie care a fost amestecata cu o teama vaga de viitor. În acea perioada nimeni nu realiza integral dificultatile tranzitiei si nu-si putea permite sa faca profetii negative. Cum se putea demonta un sistem solidificat de 45 de ani? Cum se putea construi un sistem nou pe ruinile celui vechi? Cum se puteau adapta nevoile societatii civile cu reformele caracteristice transformarii rapide, fara a genera miscari sociale care sa impiedice procesul decizional al clasei politice? Cum sa fie retras statul din pozitia de factor omniprezent si atotputernic si sa fie implementat sistemul economiei de piata? Partidele politice romanesti vor incerca sa depaseasca aceasta faza a tranzitiei, executivele post – decembriste vor incerca reformarea sistemului. În ce masura au reusit si in ce masura Romania se mai afla sau nu in tranzitie vom incerca sa vedem din urmatoarea lucrare.

Capitolul 1

Contextul in care se dezvolta noua clasa politica

Subcapitolul 1: Situatia externa (contextul prabusirii sistemului comunist din Romania); Situatia interna (socialo-economico-politica)

Reformarea sistemului comunist dorita atat de mult de Gorbaciov se va dovedi una imposibil de pus in practica. Astfel era vizibil pentru toata lumea ca o mare putere comunista (in speta URSS) se prabuseste si o incercare de cosmetizare a ceea ce nu mai functiona demult, a fost una fara sorti de izbanda.În vara in care Polonia traia zile fierbinti, exodul a mii de est-germani spre Occident printr-o zona de 200km intre Austria si Ungaria arata ca sistemul comunist incepe sa se clatine in intreaga Europa. Polonia (cu Jaruzelski in fruntea opozitiei) ajunge la o intelegere privind alegerile libere. În China, la Beijing studentii ocupau piata Tien Anmen. Evenimentul exodului va declansa in Germania de Est revolutia. Caderea regimului lui Honecker va duce la caderea Zidului Berlinului. Astfel, Germania de Est (membra importanta a Pactului de la Varsovia), precum si intreaga situatie europeana si asiatica vor duce la caderea regimurilor in Bulgaria, Cehoslovacia si mai apoi in Romania [8 Tanase, Stelian, Miracolul Revolutiei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999;]. “Din momentul cand societatea incepe sa-si castige autonomia, desi initial in enclave izolate de initiativa civila, partidul-stat incepe sa-si piarda aura de infailibilitate.” [9 Tismaneanu, Vladimir, Fantasmele salvarii, Editura Polirom, Iasi, 1999;pg.198;]

Situatia in societatea romaneasca va deveni fierbinte la finalul anului 1989; ca atare protestele, luarile de pozitie, criticile, populatia din strada, lozincile anti-comuniste isi vor mari numarul din ce in ce mai mult, agravand situatia regimului Ceausescu. La data de 21 Decembrie pe strazile Capitalei cateva mii de tineri, printre care numerosi studenti, se aduna in Piata Universitatii, cerand inlaturarea regimului comunist, demisia conducerii statului, alegeri libere. Populatia Capitalei este chemata la revolta. Sunt ridicate baricade. Studenti ai Universitatii participa, alaturi de colegi de la alte institutii de invatamant superior, alaturi de elevi si de tineri bucuresteni, la demonstratia din Piata Universitatii. A doua zi, pe 22 Decembrie, dimineata, revolta anticomunista capata dimensiuni de masa. Armata se alatura demonstrantilor. Tineretul bucurestean, sprijinit de Armata, ocupa Piata Palatului. Sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman (actualul sediu al Senatului) este luat cu asalt. Populatia nemultumita de actualul nivel de trai, obligata fiind sa priveasca saracia in fata, zi de zi, fara a se intrevedea o posibilitate de imbunatatire a situatiei va sustine cu intreaga fiinta activitatile de protest incepute la 21 Decembrie. În urma acestei situatii era evident ca ceea ce fusese pana acum cauza acestor probleme, in speta regimul comunist, avea de trait ultimele sale clipe. Acestei afirmatii i se adauga si contextul international, unde sistemele comuniste explodasera, iar elita ce raspandea „erezia comunista” [10 Pasti, Vladimir, Romania in Tranzitie, Caderea in viitor, Editura Nemira, Bucuresti, 1995, pg.9;