Pagina documente » Recente » COMPARATIE ?NTRE SISTEMUL CONSTITUTIONAL AMERICAN SI ROM?NESC

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

Cuprins
Introducere 3
Capitolul I: Natura, geneza ?i evolu?ia Constitu?iei Statelor Unite ale Americii 7
Sec?iunea I.1. Constitu?ia SUA. Considera?ii generale 7
Sec?iunea I.2. Articolele Confedera?iei ?i ideea uniunii 8
Sec?iunea I.3. Dezbaterile din Conven?ia de la Philadelphia 11
Sec?iunea I.4. Ratificarea Constitu?iei 12
Sec?iunea I.5. Planul Constitu?iei 12
Sec?iunea I.6. Constitu?ia democratic? 13
Sec?iunea I.7. Amendarea Constitu?iei SUA 14
Capitolul II: Apari?ia ?i evolu?ia constitu?ionalismului ?n Rom?nia 17
Sectiunea II.1. Considera?ii privind apari?ia constitu?ionalismului ?n Rom?nia 17
Sec?iunea II.2. Statutul Dezvolt?tor al Conven?iei de la Paris 19
Sec?iunea II.3. Constitu?ia de la 1866 22
Sec?iunea II.4. Constitu?ia de la 1923 23
Sec?iunea II.5. Constitu?ia de la 1938 25
Sec?iunea II.6. Constitu?ia de la 1948 27
Sec?iunea II.7. Constitu?ia de la 1952 28
Sec?iunea II.8. Constitu?ia de la 1965 29
Sec?iunea II.9. Constitu?ia de la 1991, inclusiv revizuirea acesteia din 2003 31
Capitolul III: Concepte ?i principii specifice sistemului constitu?ional din SUA ?i Rom?nia 34
Sec?iunea III.1. Separa?ia ?i echilibrul puterilor 34
Sec?iunea III.2. Statul de drept 45
Sec?iunea III.3. Partidele politice 46
Sec?iunea III.4. Forma de guvern?m?nt 51
Sec?iunea III.5. Sistemul electoral 52
Capitolul IV: Institu?ii politico-juridice ?n sistemul constitu?ional din SUA ?i Rom?nia 55
Sec?iunea IV.1. Puterea legislativ? 55
IV.1.1. Congresul SUA 55
IV.1.2. Parlamentul Rom?niei 59
Sec?iunea IV.2. Puterea executiv? 68
IV.2.1. Pre?edintele SUA 68
IV.2.2. Pre?edintele ?i guvernul Rom?niei 81
Sec?iunea IV.3. Autoritatea judec?toresc? 83
IV.3.1. Autoritatea judec?toreasc? ?n SUA 83
IV.3.2. Autoritatea judec?toreasc? ?n Rom?nia 86
Concluzii 89
Bibliografie 91

EXTRAS DIN DOCUMENT

Capitolul IV: Institutii politico-juridice in sistemul constitutional din SUA si Romania {p}

Sectiunea IV.1. Puterea legislativa {p}

IV.1.1. Congresul SUA {p}

IV.1.2. Parlamentul Romaniei {p}

Sectiunea IV.2. Puterea executiva {p}

IV.2.1. Presedintele SUA {p}

IV.2.2. Presedintele si guvernul Romaniei {p}

Sectiunea IV.3. Autoritatea judecatoresca {p}

IV.3.1. Autoritatea judecatoreasca in SUA {p}

IV.3.2. Autoritatea judecatoreasca in Romania {p}

Concluzii {p}

Bibliografie {p}

Introducere

Experienta ultimilor ani atesta cu vigoare faptul ca ne aflam in fata unui proces de continua dezvoltare a dreptului constitutional modern, in raport de cerintele democratiei, dar si ale racordarii tot mai puternice a prevederilor constitutionale la normele internationale, la principiile si regulile de conduita pe care toate statele le-au acceptat prin consimtamantul lor.

Procesul de apropiere dintre dreptul constitutional si dreptul european, dintre dreptul constitutional al diferitelor state si institutiile internationale devine din ce in ce mai vizibil. El se manifesta in deosebi prin receptarea unor principii si norme de comportament international pe care statele le-au introdus sau le introduc in constitutiile lor. Astazi, majoritatea covarsitoare a tarilor democratice recunosc superioritatea dreptului international, iar tarile membre ale Uniunii Europene - asa cum se va arata in cuprinsul lucrarii - au adoptat sau sunt pe punctul de a adopta modificari constitutionale in acest sens.

Problema relatiei dintre "constitutional" si "international" ridica insa – si va continua sa ridice – permanent aspecte complexe si dificile. Pièrre Pactet, in cea de a 18-a editie a remarcabilului sau "Tratat de drept constitutional si institutii politice", mentioneaza ca organele supranationale "au facultatea de a impune in mod unilateral, in sectoarele competentei lor, vointa lor statelor membre". Cunoscutul autor francez observa ca "supranationalitatea unei organizatii sau a unei comunitati afecteaza in mod necesar suveranitatea statelor, pentru ca acestea sunt supuse normelor comunitare si nu mai dispun de o autoritate totala asupra reglementarilor lor nationale, concurate de catre primele si subordonate acestora". Cunoscutul autor mai opineaza ca "este clar ca probleme constitutionale pot sa se ridice in aceste state cu privire la acest subiect" [1 Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit onstitutionnel, Ed.Armand Collin, Paris, 1999, pag.60.].

Dezbaterile legate de viitorul Europei, proiectele federaliste - mai elaborate sau mai putin elaborate - de organizare a Europei au, fireste, implicatii asupra dreptului constitutional al statelor. Acceptarea ordinii juridice comunitare implica, desigur, si acceptarea intregului sistem de drept pe care Comunitatile l-au creat. Problema pe care o are de rezolvat Comunitatea europeana, in acest moment deosebit de important al evolutiei sale, este aceea daca si cum va functiona in viitor relatia dintre competentele nationale si competentele europene, din ce in ce mai sporite.

Lucrarile Conventiei de la Bruxelles cu privire la viitorul Europei, prezidate de ilustrul om politic francez Valery Giscar d'Estaing, par sa dea un raspuns nuantat acestei probleme. Întarirea si extinderea Comunitatii va fi urmata, fireste, de acceptarea dreptului comunitar, a ordinii juridice comunitare, importante prerogative fiind insa pastrate de catre parlamentele nationale.

Cat priveste problema viitorului "Guvern european", aceasta este inca o chestiune de reflectie, deoarece edificarea federatiei europene va fi, inevitabil, un proces indelungat, iar statele nationale nu sunt dispuse nici pe departe inca sa achieseze la o renuntare totala la drepturile lor suverane.

Este deci inevitabil ca, in perspectiva viitorului, atat in Europa cat si in intreaga lume vor apare, in mod firesc, noi constitutii (sau vor fi modificate constitutiile existente). Ele vor trebui sa tina seama de noile realitati, de elementele specifice fiecarui popor, deoarece prin definitie normele de guvernare a popoarelor - si cu atat mai mult legile lor fundamentale - trebuie sa fie conforme cu vointa si interesul celor care sunt guvernati. Marele sociolog roman Dimitrie Gusti observa, la timpul sau, ca "O constitutie, daca are un caracter de relativitate, trebuind sa fie conforma cu experienta sociala a timpului, in acelasi timp trebuie sa aiba si un caracter de particularitate, adica sa fie adaptata la experienta sociala specifica natiunii" [2 Dimitrie Gusti, Sociologie juridica. Culegere de texte, Editura didactica si pedagogica R.A., Bucuresti, 1997, pag.55.].

Dezbaterile care se poarta in prezent in legatura cu revizuirea Constitutiei Romaniei ilustreaza cat se poate de bine preocuparea pentru actualizarea legii fundamentale a tarii, in consonanta cu noile evolutii, tinandu-se seama de experienta acumulata de institutiile statului, ca si de dorinta de a li se asigura acestora o si mai buna functionalitate in viitor. Revizuirea oricarei constitutii este, de fapt, un proces de regandire a modului in care trebuie fundamentate raporturile intre diversele puteri ale statului, a felului in care trebuie optimizata activitatea institutiilor si sporita garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

În acest important proces de reevaluare, de regandire si actualizare a unor institutii politice, un rol esential il are consultarea opiniei publice, experienta specialistilor si clarviziunea oamenilor politici.

Receptivitatea diversilor factori de conducere ai statelor fata de problema ameliorarii si imbogatirii cadrului constitutional este o conditie fata de progresul insusi al societatii, al institutiilor democratice. Desigur, nu putem fi de acord cu observatia - destul de sarcastica - a lui Saint Just, care estima ca "poporul are un singur dusman primejdios: propria sa conducere". Mai nuantat, Jean Jacques Rousseau - precursorul sau - facea constatarea ca "acei oameni (politici) care trateaza politica si morala, separate una de alta, nu vor intelege niciodata pe vreuna din ele".

Lordul Bertrand Russell - cunoscutul filosof - observa cu mult realism ca "o guvernare poate exista cu usurinta fara legi, dar dreptul nu poate exista fara un guvernamant".

Întelegerea de catre oamenii politici a cerintelor unor adaptari constitutionale este o conditie pentru ca vointa poporului sa fie pusa de acord cu cerintele perfectarii cadrului constitutional. Viata politica din ultimii ani a aratat ca o serie de conducatori politici au fost obligati sa se retraga din activitatea politica sau chiar sa sufere consecinte, atunci cand au refuzat sa se supuna fluxului schimbarii innoitoare. Devine un fapt cert ca lumea totalitarismului a trecut de mult iar cadrul constitutional al statelor nu poate fi altul decat acela axat pe ideile democratice, pe echilibrul intre puterile statului, pe abolirea privilegiilor si prevenirea oricarei posibilitati de incalcare a legii, de catre orice persoana, indiferent care ar fi aceasta.

Cunoscuta prevedere a Constitutiei romane care statorniceste ca "nimeni nu este mai presus de lege" reflecta nu numai un mod de gandire, un principiu moral, dar si o regula esentiala a functionarii oricarei democratii.

Dinamismul dreptului constitutional modern, conexiunea sa cu fenomenul politic, cu vointa opiniei publice, nu subestimeaza cu nimic rolul specialistilor, al celor care sunt chemati - cu multa intelepciune, dar si cu simtul realitatii - sa ofere solutii durabile oricarei organizari constitutionale. Nu trebuie sa uitam ca, la timpul sau, fiind rugat sa elaboreze o Constitutie, Solon a cerut sa i se spuna "pentru ce timp si pentru ce popor".

Elaborarea constitutiilor dar si eventuale revizuiri, adaptari, modificari ale acestora, este legata de intelegerea conlucrarii dintre factorii politici si specialisti in convenirea si adoptarea celor mai bune formule de guvernare. În aceasta ordine de idei, experienta Curtilor Constitutionale constituie un tezaur de idei si solutii pe care orice proiect de Constitutie, de modificare a acesteia, trebuie sa-l aiba - indiscutabil - in vedere. În aceasta ordine de idei, Dominique Chagnollaud constata ca "in Europa, controlul constitutionalitatii face parte integranta astazi din modelul democratic". Autoarea franceza observa ca "suprematia juridica a Constitutiei in majoritatea democratiilor occidentale, consacrata prin organizarea protectiei sale, traduce succesul constitutionalismului, adica miscarea de idei favorabila in a proclama constitutia scrisa ca lege suprema. Mai mult decat atat, aceasta exprima consensul politic in jurul Constitutiei, configurand un pact democratic" [3 Dominique Chagnollaud, Droit constitutionnel contemporain, tome I, Théorie générale. Les grands regimes étrangers, pag.64].

Problemele constitutionale sunt astazi numeroase, iar amploarea lor solicita in permanenta un studiu atent, dar si o raportare a ideilor, a principiilor, la experienta de viata, la fenomenele politice.

Capitolul I: Natura, geneza si evolutia Constitutiei Statelor Unite ale Americii

Sectiunea I.1. Constitutia SUA. Consideratii generale

Constitutia americana este un document avand o valoare fundamentala, a carui cunoastere contribuie la intelegerea sistemului politic american, a puterilor diferitelor institutii guvernamentale si a relatiei dintre acestea.

Constitutia americana adoptata la 17 septembrie 1787 ramane documentul fundamental prin care au fost consacrate principiile fundamentale ale organizarii politice care si-au pastrat pana astazi viabilitatea. Reprezentand un document de inalta tinuta juridica, Constitutia S.U.A. reuseste ca in numai sapte articole sa insumeze o serie de principii fundamentale legate de organizarea politica a acestei tari. De remarcat este si tehnica unei continue imbogatiri a constitutiei pe calea adoptarii unor amendamente (in prezent 27) care completeaza Constitutia S.U.A.

Este de observat, deci, din punctul de vedere al tehnicii legislative, preocuparea de a nu altera cu nimic textul initial, ci de a cauta numai de a opera completari, in concordanta cu anumite necesitati noi, care s-au cerut a fi introduse in textele constitutionale.

Constitutia Statelor Unite este una dintre cele mai vechi din lume si, in orice caz, poate singura care a rezistat nealterata veacurilor. De remarcat sunt ideile fundamentale enuntate in preambulul Constitutiei, in care se arata ca acest document a fost adoptat de poporul Statelor Unite, "pentru a forma o uniune mai desavarsita, pentru a stabili dreptatea, pentru a asigura linistea acasa, pentru a ne ingriji de apararea comuna, pentru a promova bunastarea generala si a statornici pentru noi insine si pentru cei ce vor veni dupa noi binefacerile libertatii" [4 Constitutia Statelor Unite ale Americii, The Constitution of the United States of America in Various Foreign Languages: Romanian, Translation and typesetting of the U.S.Constitution by Doru Motz, Transylvania Press, Fairfax, Virginia, pag.1.].

În ceea ce priveste primele 10 Amendamente ale Constitutiei americane, acestea au constituit, de fapt, o declaratie de drepturi elaborata din initiativa lui James Madison. Desi initial aceste amendamente erau in numar de 12, toate adoptate de catre Congresul S.U.A., numai 10 au fost ratificate de catre state si au devenit parte a Constitutiei americane la 15 decembrie 1791.

Printre documentele pe care poporul american le considera ca reprezentand dezvoltari ale doctrinei sale constitutionale pot fi mentionate si o serie de declaratii politice ale presedintilor americani, prin care acestia au dezvoltat principiile constitutionale si care au ramas bine cunoscute in istorie. Este suficient sa numim mesajul adresat de George Washington poporului american la 17 septembrie 1796, cu prilejul terminarii celui de al doilea mandat; prima cuvantare inaugurala a lui Thomas Jefferson, rostita la 4 martie 1801; mesajul presedintelui american James Monroe din 2 decembrie 1823, bine cunoscut prin enuntarea doctrinei care ii poarta numele; primul mesaj al presedintelui Abraham Lincoln, din 4 martie 1861; primul mesaj inaugural al presedintelui Wilson, din 4 martie 1913; cuvantarea aceluiasi presedinte, din 8 ianuarie 1918, in care au fost enuntate "cele 14 puncte"; mesajul presedintelui Franklin Delano Roosevelt, din 6 ianuarie 1941, cu privire la "libertatile umane fundamentale"; enuntarea doctrinei Truman, la 12 martie 1947; mesajul adresat de presedintele Lindon Johnson, la 2 iulie 1964, cu privire la drepturile civile s.a. [5 A se vedea Living Documents...]

Toate aceste mesaje si discursuri, ca si numeroase altele, apartinand unor presedinti ai Statelor Unite, unor secretari de stat sau altor oameni politici, au imbogatit gandirea politica americana, contribuind la o si mai corecta punere in evidenta a ideilor democratiei americane si a principiilor pe care aceasta se intemeiaza. Ele completeaza in mod fericit textele constitutionale si sunt adesea folosite ca elemente de interpretare ale gandirii politice.

Sectiunea I.2. Articolele Confederatiei si ideea uniunii

Dupa cum este bine cunoscut, cele 13 colonii engleze din America au fost intemeiate in momente istorice diferite. Ele dispuneau de organizare politica proprie, dar erau supuse unui regim discriminatoriu in ceea ce priveste relatiile lor cu Marea Britanie, fiind obligate sa-si exporte produsele in aceasta tara, pe nave englezesti. Singurele marfuri care puteau intra pe teritoriile coloniale americane erau marfurile britanice. Coloniile au intrat in conflict cu autoritatile britanice mai intai prin aceea ca au contestat impozitul "timbrului", intemeindu-se pe principiul ca nici un impozit nu poate fi platit de cetateanul englez decat daca a consimtit el insusi la aceasta, prin reprezentantii sai. Conflictul dintre colonii si autoritatile britanice a reizbucnit cand parlamentul britanic a votat stabilirea unor taxe vamale cu prilejul intrarii anumitor marfuri in America. Conflictul "ceaiului" a provocat incidente sangeroase intre soldatii britanici si colonisti. Americanii refuzau sa cumpere ceai britanic. În decembrie 1773, americani deghizati in indieni au invadat trei nave britanice incarcate cu ceai, aruncand incarcatura in mare. Atitudinea lipsita de flexibilitate a autoritatilor britanice a agravat conflictul, care initial se limitase la zonele Boston si Massachusetts. Declaratia de independenta redactata in termeni solemni a fundamentat drepturile natiunii americane in lupta sa pentru emancipare. Dupa un razboi lung si dificil, colonistii au triumfat, iar victoria de la Saratoga (1777) a determinat Franta sa se alature cauzei insurgentilor. Razboiul a luat sfarsit in cele din urma, cu semnarea unei paci definitive la 3 septembrie 1783, la Versailles, cand englezii au recunoscut independenta Statelor Unite.

Perioada care a trecut de la victoria colonistilor si pana la adoptarea Constitutiei a fost o perioada de concretizare si precizare a scopurilor revolutiei americane, ce a servit totodata decantarii ideilor politice. "Succesul revolutiei a creat americanilor posibilitatea de a da o forma legala idealurilor lor politice, asa cum erau ele exprimate in Declaratia de independenta, si de a-si rezolva unele dintre nemultumiri prin constitutiile statelor. Astazi americanii sunt atat de obisnuiti cu constitutiile scrise incat le considera ceva de la sine inteles. Constitutia scrisa din America a fost printre primele din istorie. «În toate statele libere, constitutia este hotaratoare», a scris John Adams, cel de-al doilea presedinte al Statelor Unite. Iar americanii de pretutindeni au cerut "o lege permanenta dupa care sa traim" [6 Scurta istorie a Statelor Unite ale Americii, pag.45.].

Înca din 1776 Congresul american votase o rezolutie recomandand fostelor colonii sa formeze guverne noi. În toata perioada care a urmat, acestea s-au preocupat intr-adevar de a-si adopta propriile constitutii, sub influenta ideilor democratice, a experientei dobandite, precum si a filozofiei politice inaintate. Un element deosebit de important, pe care istoricii constitutiei americane nu omit sa-l semnaleze, este acela ca revolutia americana s-a desavarsit tocmai prin elaborarea acestor constitutii ale statelor.