Pagina documente » Istorie, Arte, Teologie » Complexul militaro-industrial din Federatia Rusa si rolul sau in comertul mondial cu produse militare

Despre lucrare

lucrare-licenta-complexul-militaro-industrial-din-federatia-rusa-si-rolul-sau-in-comertul-mondial-cu-produse-militare
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-complexul-militaro-industrial-din-federatia-rusa-si-rolul-sau-in-comertul-mondial-cu-produse-militare


Cuprins

Cuprins
Introducere...1
Capitolul I - Complexul militaro - industrial rus...4
1 - Situatia actuala a economiei ruse si efectele acestei stari de fapt asupra complexului militaro-industrial rus si a armatei ruse...6
(a) Reforma monetara...8
(b) Economia reala...10
(c) Reformele structurale...11
(d) Criza din august 1998...13
2 - Principalele firme din cadrul complexului militaro-industrial
rus...14
(a) Industria nucleara rusa...16
(b) Industria miniera...17
(c) Industria chimica si de munitii...17
(d) Arme de foc...18
(e) Artilerie si rachete...19
(f) Blindate...20
(g) Transporturi militare...21
(h) Constructii navale...21
(i) Industria aeronautica (inclusiv avionica, motoare si echipamente)...22
(j) Aparatura de navigatie...24
(k) Echipamente de precizie, aparate optice, radioelectronice si radiotehnice...24
(l) Electronica si telecomunicatii...25
3 - Sectorul spatial - imagine a puterii militare ruse...26
(a) Scurt istoric al industriei spatiale ruse...28
(b) Reorganizarea administrativa a sectorului spatial rus dupa destramarea Uniunii Sovietice...30
(c) Dificultatile adaptarii sectorului spatial rus la noile conditii economice din Federatia Rusa...32
Capitolul II - Restructurarea complexului militaro-industrial rus, cerinta a noilor situatii politice, militare si economice pe plan global...34
1 - Spre un nou complex militaro-industrial rus: perspective si obstacole...35
(a) Rezistenta la schimbare - obstacol major in calea restructurarii complexului militaro-industrial rus...37
(b) Perspective ale complexului militaro-industrial rus...40
2 - Aspecte ale restructurarii complexului militaro-industrial rus...41
(a) Situatia complexului militaro-industrial rus dupa destramarea URSS...42
(b) Principalele aspecte legate de restructurarea industriei ruse de aparare...43
(c) Etapele procesului de reconversie a complexului militaro-industrial rus...44
(d) Problema alegerii bunurilor ce urmeaza a fi realizate prin programele de reconversie...46
3 - Directii generale de reconversie ale firmelor din cadrul industriei de aparare ruse...48
(a) Obiectivele programului de reconversie a complexului militaro-industrial rus...51
(b) Industriile agro-alimentara si textila...52
(c) Electronica si optoelectronica...52
(d) Bunuri de folosinta indelungata...53
(e) Echipamente miniere si petroliere...54
Capitolul III - Complexul militaro-industrial rus pe piata mondiala de armament si tehnica de lupta...55
1 - Evolutia postbelica a comertului mondial cu armament si tehnica de lupta...56
? Principalele trasaturi ale comertului mondial cu produse militare in 1997...61
2 - Rolul proiectelor R&D din domeniul militar in dezvoltarea comertului mondial cu produse militare...63
(a) Tendintele pe plan mondial in materie de proiecte R&D cu destinatie militara...64
(b) Noi surse de finantare pentru activitatea de cercetare militara din Federatia Rusa...66
(c) Activitatile R&D militare actuale ale celor mai importante tari din domeniu...67
3- Principalele acorduri internationale privind controlul exporturilor de tehnica de lupta si cele privitoare la procesul de dezarmare pe plan mondial...69
Partea I - Masuri luate pe plan international privind controlul exportul de armament si tehnica de lupta...69
(a) Acordul de la Wassenaar...70
(b) Controlul asupra tehnologiilor de criptare...71
(c) Controlul exporturilor de materiale nucleare...72
(d) Controlul exporturilor de tehnologii si arme biologice si chimice...73
(e) Regimul de control al exporturilor de tehnologie privitoare la rachete...74
(f) Controlul Uniunii Europene asupra exporturilor de bunuri cu utilizare duala...75
Partea a II-a - Regimuri de control a arsenalelor militare si acorduri de dezarmare...75
4 - Prezenta Federatiei Ruse pe piata mondiala de armament...80
(a) Exporturile de armament ale Federatiei Ruse in 1997...84
(b) Perspective si obstacole in calea exporturilor ruse de arme...85
Concluzii finale...87
Anexe...94
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Introducere

De obicei, de-a lungul istoriei, invingeau armatele care puteau sa ajunga mai departe, sa loveasca mai tare si sa ajunga mai repede la destinatie, cata vreme armatele cu bataie scurta, mai putin inzestrate, si mai incete, pierdeau. Din acest motiv, o mare cantitate de efort omenesc creator a fost dedicat extinderii gamei, cresterii puterii de foc si accelerarii vitezei armelor si armatelor.

Sa luam spre exemplu anvergura. De-a lungul istoriei, fauritorii razboiului au tot incercat sa-si extinda raza de actiune. Scriind despre razboiul din secolul IV inainte de Hristos, istoricul Diodorus Siculus raporta ca generalul grec Iphicrates, luptand alaturi de persi impotriva egiptenilor, “si-a facut sulite de doua ori mai lungi, iar lungimea spadelor aproape s-a dublat”, astfel extinzandu-se aria de efect a armelor.

Masinariile vechi ca balistele, catapultele puteau arunca o piatra grea de 40 de kg. la o distanta de 350 de metri. Arbaleta, folosita in China in anul 500 i.H. si raspandita in Europa pe la 1100 d.H., ii oferea soldatului o arma competitiva, cu bataie aparent enorma (atat de ingrozitoare era aceasta arma, incat, in anul 1139 d.H., Papa Inocentiu al II-lea a incercat sa-i interzica folosirea).

Prin anul 1942, Alexander de Seversky, in vizionara sa lucrare “Victoria cu ajutorul fortelor aeriene”, indemna SUA sa construiasca aeronave capabile sa zboare pe distante de 6.000 de mile. Astazi – chiar lasand la o parte potentialul armamentului de natura spatiala – greu se mai gaseste un punct de pe glob care sa nu poata fi tintit, teoretic, cu ajutorul rachetelor balistice intercontinentale, al portavioanelor, submarinelor, bombardierelor cu raza mare realimentabile sau combinatiilor acestora cu alte sisteme de armament. În toate scopurile practice, extinderea razei de actiune si-a atins limitele terestre.

La fel ca in cazul anvergurii stau lucrurile si cu viteza. În iunie 1991, Departamentul Apararii al SUA a dat publicitatii laserul chimic Alpha, capabil sa produca un milion de wati putere, ca element al sistemului anti-racheta. Acest laser poate, daca se ocheste corect, sa ajunga la o racheta a inamicului cu viteza luminii, cea mai mare viteza prezumtiv-posibila.

Iar referitor la puterea de ucidere, simpla capacitate letala a armelor conventionale a crescut de la inceputurile revolutiei industriale si pana in prezent, cu cinci ordine de marime. Aceasta inseamna ca armamentul non-nuclear de astazi, in medie, este de 100.000 de ori mai ucigator decat pe vremea cand masinile cu aburi si fabricile incepeau sa schimbe fata lumii. Cat despre bombele atomice, este necesar doar sa meditam la consecintele a 100 sau 1000 de Cernobaluri, pentru a putea aprecia cutremuratoarea amenintare pe care o reprezinta. Numai in ultima jumatate de secol, scenariile sfarsitului lumii au devenit un serios subiect de discutie.

Pe scurt, in timpurile noastre converg trei directii distincte de dezvoltare militara. Anvergura, viteza si puterea de ucidere isi ating toate trei limitele extreme cam in acelasi moment al istoriei – actuala jumatate de secol.

În aceste conditii, importanta complexelor militaro-industriale – adica a acelor structuri economice care au ca obiect de activitate producerea de armament si tehnica de lupta – a crescut extrem de mult. De aceea, analiza starii actuale a celor mai dezvoltate complexe militaro-industriale pe plan mondial prezinta o importanta deosebita, aceste structuri avand o influenta economica, politica si militara extraordinar de mare in prezent, atat pe plan national, cat si international.

Cu toate acestea, astazi s-ar parea ca industriile de armament au ajuns intr-un necaz de moarte. Numarul muncitorilor angajati in industriile de razboi ale natiunilor high-tech scade vertiginos (desi nu si in unele tari mai mici si mai sarace). În SUA, ziarele anuntau zilnic concedieri de cercetatori, ingineri, tehnicieni si muncitori de calificare inferioara din domeniul apararii. General Dynamics, de exemplu, fabricant de avioane si submarine de lupta, a concediat 17.000 de salariati in 20 de luni. Per ansamblu, in SUA, cu numeroasele fabrici militare scoase din uz, circa 300.000 de locuri de munca au disparut in nici doi ani de la caderea Zidului Berlinului, dupa care au urmat si mai multe. Agitandu-se in disperarea de a supravietui, firmele de aparare gigantice se restructureaza, se unifica si se lanseaza in noi afaceri. Atentia a zabovit in mare masura asupra unui numar mic de exemple ale acestei convertiri, ca joint-venture-ul Lockheed – A.T.&T. spre porti de sosea automate cu cartele “inteligente”, sau eforturile Laboratorului National Lawrence Livermore de a fabrica modele de computere pentru schimbarile climaterice pe baza unor activitati dedicate anterior studiului exploziilor nucleare.

Situatia industriei de aparare din Federatia Rusa pare insa si mai grava decat cea din SUA sau din statele occidentale. Dupa disparitia Uniunii Sovietice si a blocului statelor comuniste, dupa prabusirea sustinerii politice si ideologice, dupa anularea privilegiilor de care beneficia sub conducerea sovietica, acest adevarat “stat in stat” – complexul militaro-industrial rus – s-a vazut pus in fata unui program de restructurare si reorganizare extrem de dur.

Realizate in timpul perioadei sovietice, intreprinderile din industria rusa de aparare au acordat de-a lungul existentei lor putina atentie costurilor lor de productie. Din acest punct de vedere, complexul militaro-industrial rus pare a fi intr-o situatie mult mai grava decat corespondentii sai din statele vestice. Mai mult, productia cu caracter militar in fosta URSS a fost concentrata in firme extrem de integrate pe plan vertical, multe dintre ele avand facilitati multi-functionale. Integrarea pe verticala era menita sa asigure complexul militaro-industrial impotriva incertitudinilor retelei de aprovizionare, dar a dus si la o crestere excesiva a costurilor de productie. Pe langa toate acestea, sistemele inadecvate de contabilizare fac dificila masurarea costurilor acestor firme.

Toti acesti factori sugereaza ideea ca firmele din industria de aparare rusa sunt foarte putin pregatite pentru a face fata unui mediu concurential specific unei economii de piata.

Aceste argumente ne pot conduce la concluzia ca procesul de reorganizare si reconversie a intreprinderilor din industria de aparare rusa ar fi extrem de dificil in comparatie cu cel al firmelor din, sa spunem SUA. O privire mai atenta ne poate face sa ne indoim de acest lucru, fara insa a putea nega obstacolele pe care le are de trecut complexul militaro-industrial rus in drumul sau spre eficientizare.

Firmele vestice au avut, si inca mai au dificultati de reconversie pentru ca ele nu pot concura de pe pozitii egale cu firmele civile existente pe pietele lor nationale. În acelasi timp, principalii concurenti ai firmelor din industria de aparare rusa, marile intreprinderi civile ruse, au caracteristici mult mai apropiate de firmele de aparare decat de firmele eficiente ale unei economii de piata. Chiar daca acest lucru nu constituie un avantaj pentru economia Rusiei, ci dimpotriva, firmele din cadrul complexului militaro-industrial profita de aceasta situatie.

Pot fi determinate doua efecte majore ale acestei stari de fapt. Pe de o parte, datorita infrastructurii de piata mult mai dezvoltate, economia SUA este presupusa a fi mult mai eficienta in a redistribui resursele din industria de aparare catre firmele civile. Pe de alta parte, sectorul civil extrem de dezvoltat si eficient din SUA face ca valoarea marginala “civila” a resurselor redistribuite sa fie mica. Toti acesti factori, si interactiunile dintre ei determina dificultatea procesului de reconversie a industriilor de aparare, mai mult chiar decat gradul de dezvoltare a infrastructurilor caracteristice economiei de piata.

În aceste conditii, putem afirma fara teama de a gresi, ca desi firmele ruse din cadrul complexului militaro-industrial au un drum lung de strabatut pana la a ajunge sa fie cu adevarat eficiente din punctul de vedere al economiei de piata, procesul lor de reconversie nu este atat de dificil in comparatie cu cel al firmelor de aparare ale tarilor vestice pe cat ne-ar lasa sa credem situatia economica dezastruoasa a Federatiei Ruse.

În continuarea acestei lucrari vom analiza caracteristicile principale ale complexului militaro-industrial rus si ale dificilului sau proces de reconversie, precum si performantele pe care aceasta structura economica de frunte a economiei Federatiei Ruse le inregistreaza pe piata mondiala de produse militare.

Capitolul I

Complexul militaro-industrial rus

Altadata atotputernice, firmele din industria de aparare a Federatiei Ruse si-au pierdut astazi influenta asupra organelor unui stat aflat intr-o criza generalizata. În 1991, un specialist britanic in complexe militaro-industriale explica, apropo de schimbarile din fosta URSS, ca industria de aparare a fost mereu vazuta ca “un monstru, un vast monolit incontrolabil, care blocheaza drumul societatii ruse spre economia de piata si democratie”. Acest diagnostic se bazeaza pe influenta pe care complexul militaro-industrial o are in viata politica si economica rusa, influenta care ii asigura in trecut o aprovizionare prioritara cu resurse materiale, financiare si umane. Unii analisti apreciaza ca in Uniunea Sovietica, complexul militaro-industrial (CMI) constituia, prin dimensiunile si importanta sa, atat economica, cat si politica, un adevarat “stat in stat”.

Dupa destramarea URSS, situatia industriei de aparare s-a deteriorat mult. Subventiile s-au diminuat, la fel si achizitiile de echipamente militare, iar productia industriala cu destinatie militara se afla in cadere libera. Criza industriei de aparare ruse este agravata si de faptul ca ea produce o gama larga de bunuri cu destinatie civila [1 În 1991, productia civila reprezenta 50-60% din totalul activitatii CMI rus, acesta realizand intreaga productie nationala de posturi de radio si televiziune, aspiratoare, masini de cusut, frigidere, masini de spalat, alaturi de ceasuri, camioane, autoturisme, biciclete sau strunguri. Aceasta situatie s-a pastrat pana in prezent, cand industria de aparare produce, printre altele, 58% din productia nationala de instalatii de foraj, 49% din cea de vagoane de marfa, 83% din echipamentele destinate industriei usoare si alimentare, etc. (sursa: “The Post Soviet Military-Industrial Complex”, ed. Lars B. Wallin, Stocholm).], pentru care nu gaseste piete de desfacere, si are angajate 2,2 milioane de persoane (1995). Acest efectiv s-a diminuat doar in 1996 cu 13%, concedierile continuand intr-un ritm accelerat in anii urmatori, generand, alaturi de probleme sociala, un exod masiv al cadrelor de inalta pregatire catre firme din alte state. Industria de aparare din Rusia reproseaza guvernului de la Moscova, alaturi de lipsa unei strategii de restructurare si a unei politici coerente privind achizitiile de armament, faptul ca masurile sale vor duce la dezindustrializarea tarii, preferandu-se importarea de bunuri si echipamente care sunt produse si de firmele din cadrul complexului militaro-industrial national. Pe langa aceste impedimente, industria rusa de aparare trebuie sa se confrunte si cu actiunile, adeseori contrare intereselor sale, promovate de anumite “lobby-uri” (energia, bancile, importatorii).

În prezent, Rusia dispune de 135 de capacitati industriale militare mari, iar peste 3.500 de alte intreprinderi participa partial la industria militara. Reducerea sumelor destinate cheltuielilor militare din bugetul de stat are repercusiuni majore asupra industriei de aparare, aceasta inregistrand un puternic declin (in anul 1995, productia CMI a scazut cu 25% fata de 1994, iar in 1996, cu 25% fata de 1995 [2 SIPRI Yearbook, 1996.]). Din bugetul militar al Federatiei Ruse, doar 12% se aloca pentru nevoi de cercetare si experimentare (este de asteptat ca aceste fonduri sa creasca in viitor).

Rusia are angajati aproximativ 900.000 de oameni de stiinta si ingineri in diverse sectoare militare, comparativ cu 600.000 in SUA. În acelasi timp, ea dispune de o promotie anuala de aproximativ 250.000 de ingineri, din care aproape 20.000 sunt orientati spre sectoarele militare.

În ciuda eforturilor deosebite pe care la depune, Rusia trebuie sa faca fata, prin mijloace extensive, decalajului care o separa de SUA. Se apreciaza ca fiind foarte importanta hotararea luata de Rusia de a achizitiona tehnologie occidentala si de a copia sistemele microelectronice si de calculatoare, folosindu-se de orice mijloace, ceea ce a jucat un rol foarte important in succesele obtinute. Fara acest transfer de tehnica si tehnologie americana si vest-europeana, Rusia ar fi progresat extrem de greu, iar masurile prohibitive ce se iau in prezent [3 Vezi cazul institutelor de cercetare ruse acuzate de SUA ca ar fi ajutat Iranul sa-si dezvolte programul nuclear.] vor obliga Rusia sa depuna eforturi umane si materiale foarte mari pentru mentinerea unui ritm satisfacator de dezvoltare a tehnologiilor militare, eforturi care vor fi tot mai dificil de realizat in conditiile actuale de colaps a economiei ruse, in general, si a industriei ruse de aparare, in special.

Criza din industria de aparare reflecta fidel tarele de care sufera economia rusa de la destramarea Uniunii Sovietice. Anii ce au urmat acestui eveniment au fost marcati de declinul continuu al productiei industriale ruse (-4,4% in primul semestru din 1996, fata de doar –3,4% in perioada corespondenta din 1995), de cresterea continua a datoriilor intreprinderilor ruse, de procesul de reducere cronica a investitiilor (doar 12% din PIB in 1995), de incapacitatea statului de a-si indeplini obligatiile sale fata de agentii economici.

În acest context economic, iata cateva date generale privind productia realizata de CMI (datele sunt pentru anul 1996, comparativ cu 1995 [4 SIPRI Yearbook, 1997.]):

? productia de armament a scazut cu 33%;

? santierele navale au construit in 1995 doar 5 submarine;

? in productia de avioane, un ritm inalt s-a inregistrat doar in cazul avioanelor de interceptare si de vanatoare-bombardament. Productia de avioane de lupta a scazut in aceeasi perioada cu 50%. Din lipsa de fonduri, s-a sistat activitatea de cercetare in domeniul aviatic, lucrandu-se doar la perfectionarea vechilor modele de avioane.

? productia de elicoptere este in scadere, desi are loc un proces de inlocuire a elicopterelor de tip vechi cu altele moderne, alaturi de cresterea cererilor de export. Firma specializata in proiectarea si fabricarea de elicoptere “Kamov” a anuntat, la sfarsitul anului 1996, intrarea in productie de serie a elicopterului de lupta KA-50 “Rechinul Negru” (“Ciornaia Akula”). Specialistii rusi numesc noul aparat “super - elicopterul secolului XXI”.

? productia de rachete a inregistrat mereu cantitati mari, mai ales pentru export.

? productia de sisteme anti-racheta este in plina dezvoltare. În cazul rachetelor tactice antibalistice, dupa o pauza de doi ani, uzinele de armament si-au reluat, in 1996, productia in acest domeniu. Este vorba despre rachete tactice de tip “SA-12” capabile sa distruga in atmosfera sisteme de rachete cu raza scurta de actiune. Ele sunt construite la uzina de armament Voroney-Salda, situata la 1.000 km. sud-est de Moscova. Rusia a reluat construirea de astfel de rachete in special pentru export, intrucat armata rusa are o nevoie limitata de sisteme de aparare. Sistemul antiracheta rusesc “S-300”, oferit la export mai multor tari (ex. Cipru, Grecia) este apreciat ca fiind mult mai eficient decat sistemul american “Patriot”, fiind cel mai bun sistem capabil sa loveasca rachetele balistice tactice cu raza de actiune cuprinsa intre 300 si 1100 km. Sistemul rusesc “S-300” necesita cheltuieli de exploatare cu 65% mai mici decat cele pentru sistemul “Patriot”.

? in domeniul industriei aerospatiale, alaturi de numeroase constructii, inclusiv un numar mare de hale noi in cadrul uzinelor existente, la Ulianovsk s-a construit o uzina de avioane complet noua si de mari dimensiuni, unde se vor asambla avioane de foarte mari dimensiuni.

În continuare, vom incerca o analiza a situatiei economiei ruse in perioada 1997 – 1999, urmand apoi sa vedem situatia principalelor firme din cadrul complexului militaro-industrial rus.

1 – Situatia actuala a economiei ruse si efectele acestei stari de fapt asupra complexului militaro-industrial rus si a armatei ruse

Colapsul comunismului a aratat, pentru toti aceia care au dorit sa observe, totalul faliment in care se gaseau tarile care au adoptat acest sistem risipitor si ineficient, iar acest fapt nu este nicaieri mai evident decat in Rusia. Izolarea promovata de conducerea sovietica si dimensiunile impresionante ale acestei tari au facut ca problemele cu care se confrunta toate tarile foste comuniste sa se regaseasca in Rusia la un nivel mult mai inalt. Dupa peste 70 de ani de conducere comunista, impresionantele cheltuieli pentru fortele militare si industria de aparare, activitatile intelectuale neproductive intr-o mare masura, birocratia si indiferenta manifestata pentru proiectele de infrastructura si productie destinate sectorului civil au lasat Rusia intr-o situatie deloc de invidiat:

? fortele armate sunt prea mari si inadecvate pentru amenintarile cu care se confrunta Rusia in prezent; sunt demoralizate si incapabile sa se restructureze pentru a face fata realitatii;