Pagina documente » Recente » Comunicarea prin modificarile corporale - de la traditie la vanitate

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

?Cuprins
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL I. NECESITATEA COMUNIC?RII ÎN SOCIET??ILE FUNC?IONALE 2
1.1. Ce este comunicarea? 2
1.2. Comunicare verbala ?i nonverbala 7
1.3. Comunicare si socializare 10
CAPITOLUL II. MODIFIC?RILE CORPORALE - FORM? DE COMUNICARE NONVERBAL? 13
2.1. Introducere in traditia modificarilor corporale 13
2.2. Raspândirea semnificatiei modificarilor corporale 16
2.3. Folosirea modificarilor corporale in societatea contemporana 26
CAPITOLUL III.STUDIU DE CAZ 31
COMUNICAREA NONVERBALA PRIN IMAGINI IN SPATIUL PUBLIC. SPOTUL PUBLICITAR SI PANOURILE PUBLICITARE 31
3.1. Obiectivele si ipotezele cercetarii 33
3.2. Metoda de cercetare 42
3.3.Interpretarea datelor obtinute 43
3.4.Rezultatele cercetarii 48
CONCLUZII 49
BIBLIOGRAFIE 50
ANEXE 52

Alte date

INTRODUCERE

Cei mai multi oameni cred ca doar cuvintele sunt capabile sa poarte un mesaj, cand de fapt, orice gest, mimica, stil vestimentar, culoare, contribuie la crearea dispozitiei in care omul primeste cuvintele. Miscarile corpului, expresiile faciale, variatiile de voce, sunt toate modalitati de comunicare nonverbala prin care individul transmite mesaje altora.

Comunicarea nonverbala poate sustine, completa, infirma sau substitui un mesaj prin cuvinte, astfel incat, ansamblul elementelor nonverbale ale comunicarii prezinta o mare importanta in transmiterea mesajelor. Întelegerea semnalelor nonverbale este valoroasa in comunicare datorita importantei pe care le-o acorda receptorul, putand sa intareasca sau sa contrazica componentele verbale. Mai mult, in cazul unui conflict la acest nivel, se acorda crezare limbajului nonverbal, pentru ca acestea, de regula, isi au originea in subconstient. Astfel, nu de putine ori, auzim spunandu-se: „A fost de acord cu propunerea, dar mi-am dat seama ca nu este convins de aceasta.”

Schimbul continuu de mesaje genereaza unitatea de vederi, si implicit, de actiune, prin armonizarea cunostintelor privitoare la scopurile, caile si mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativa a grupurilor sub aspect afectiv (emotional, sentimental) si motivational (opinii, interese, convingeri, atitudini). Numai o comunicare eficienta face posibila planificarea si programarea, coordonarea si controlul, motivarea, consultarea si participarea activa a membrilor organizatiei la infaptuirea scopurilor propuse.se afla in centrul a tot ceea ce intreprinderea face este prezenta in toate activitatile acesteia si isi pune amprenta asupra rezultatelor obtinute, determinand atat succesul, cat si insuccesul.

Comunicarea prezinta o importanta capitala in intreprinderi, deoarece favorizeaza cunoasterea aspiratiilor personalului, promoveaza relatiile interpersonale si creeaza coeziune de comportamente si interese. Totodata, cunoasterea strategiilor de comunicare verbala si nonverbala are un impact asupra eficientei activitatii in cadrul oricarui hotel si nu numai, deoarece se bazeaza pe contactul direct cu clientii si oferirea acestora a celor mai bune servicii.

CAPITOLUL I. NECESITATEA COMUNIC?RII ÎN SOCIET?TILE FUNCTIONALE

1.1. Ce este comunicarea?

Comunicarea a fost perceputa ca element fundamental al existentei umane inca din antichitate. În fapt, insasi etimologia termenului sugereaza acest lucru; cuvantul „comunicare” provine din limba latina; „communis” inseamna „a pune de acord”, „a fi in legatura cu” sau „a fi in relatie”, iar termenul circula in vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite si celorlalti”, „a impartasi ceva celorlati”.

Desi termenul este de origine latina, primele preocupari cu deosebire practice pentru comunicare le-au avut grecii. Pentru acestia, arta cuvantului, maiestria de a-ti construi discursul si de a-l exprima in agora era o conditie indispensabila statutului de cetatean (trebuie insa sa avem in vedere faptul ca accesul la functiile publice ale cetatii era accesibil oricarui cetatean grec doar prin tragere la sorti; mai mult, legile din Grecia Antica stipulau dreptul cetatenilor de a se reprezenta pe ei insisi in fata instantelor de judecata, textul lui Platon „Apararea lui Socrate” fiind un exemplu in acest sens) [1 Tran, V., Stanciug?lu, I., Curs d? t?oria comunicarii, ?ditura Facultatii d? Comunicar? si R?latii Public? "David Ogilvy", Bucur?sti, 2001, p.6.].

Elemente concrete de teorie a comunicarii apar insa prima data in lucrarea lui Corax din Siracuza, „Arta retoricii”, in secolul VI ante Hr. Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari, institutionalizand comunicarea ca disciplina de studiu, alaturi de filosofie sau matematica, in Lyceum si in Academia greaca.

Romanii vor prelua de la greci aceste preocupari, dezvoltandu-le si elaborand in jurul anului 100 ante Hr. primul model al sistemului de comunicare.

Evul Mediu va conferi noi dimensiuni comunicarii, odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau in viata oamenilor, odata cu dezvoltarea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor formatiuni statale. Putem vorbi chiar de o institutionalizare a acestei activitati, in sensul ca in toate statele existau pe langa liderul autohton indivizi instruiti, care aveau tocmai menirea de a se ocupa de redactarea actelor oficiale, de consemnarea faptelor, de elaborarea legilor. Mai mult, putem chiar vorbi de existenta unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. Este vorba, de exemplu pentru Europa, de folosirea cu preponderenta a limbii slave in zona rasariteana, ca limba de circulatie, ca sistem comun de semne si simboluri, si a limbii latine pentru zona apuseana.

Un rol important in extinderea comunicarii l-a avut si dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea postei ca principal sistem de comunicare, incepand cu secolul XIV.

Epoca moderna a reprezentat boom-ul dezvoltarii comunicarii sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-stiintific a favorizat aparitia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificand comunicarea nu atat intre indivizi, cat mai cu seama intre comunitati. De asemenea, a determinat crearea de noi sisteme si modalitati de comunicare.

În sens larg, prin comunicare intelegem schimbul de mesaje intre doua sau mai multe persoane din cadrul unei organizatii, in vederea realizarii obiectivelor, sau mai simplist, un schimb de mesaje intre un emitent (E) si un receptor (R) [2 Riz?scu, Al., Rusu, R., T?oria comunicarii si r?latii public?, ?ditura Alma Mat?r, Sibiu, 2006, p.11;].

Exista trei semnificatii date de „Dictionarul explicativ al limbii romane” pentru termenul de comunicare [3 id?m.;]:

a) instiintare, aducere la cunostinta;