Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE ............. 3

CAPITOLUL I
Delimitari si fundamentari teoretice privind taxa pe valoarea adaugata

I.1. Fundamentarea teoretica a taxei pe valoare adaugata ............. 5
I.2. Delimitari legislative privind TVA ........ 14
I.2.1. Sfera de aplicare .......... 14
I.2.2. Persoanele impozabile ... 15
I.2.3. Operatiuni impozabile ... 16
1.2.4. Locul operatiunilor impozabile .. 20
1.2.5. Faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata ... 21
1.2.6. Baza de impozitare ......... 23
1.2.7. Cotele de impozitare si calculul taxei pe valoarea adaugata ...... 26
1.2.8. Operatiuni scutite ........... 27
1.2.9. Regimul deducerilor ....... 36
1.2.10. Platitorii taxei pe valoarea adaugata ........... 46
1.2.11. Regimul special de scutire ........... 48
1.2.12. Obligatiile platitorilor de taxa pe valoarea adaugata . 49

CAPITOUL II
Contabilizarea taxei pe valoarea adaugata. Tratamente de baza

II.1. Mecanismul taxei pe valoarea adaugata ............. 56
II.2. Prezentarea intreprinderii luate in studiu ............ 58
II.2.1. Obiectul de activitate al intreprinderii ........ 60
II.2.2. Principalii furnizori si clienti ....... 64
II.2.3. Organizarea S.C. SILFLOR&MOVE IMPEX SRL
in conformitate cu reglementarile Legii nr. 31/1990
privind societatile comerciale .. 65
II.2.4. Principalele realizari ..... 74
II.2.5. Organizarea contabilitatii ............. 77
II.2.5.1. Configuratia si prezentarea sistemului informatic........ 77
II.2.5.2. Lista situatiilor . 86
II.3. Documente si registre de contabilitate privind TVA .......... 87
II.4. Tipuri de operatii TVA si contabilizarea lor ........ 92

II.5. Decontarea TVA. intocmirea Decontului TVA.
Regularizarea privind TVA . 106


CAPITOLUL III
Informatia financiara si de raportare privind
taxa pe valoarea adaugata

III.1. Informatii de bilant privind TVA.
intocmirea si prezentarea situatiilor financiare . 112
III.2. Analiza creantelor sau obligatiilor privind TVA ............. 116
III.3. Controlul fiscal al TVA ...... 118
III.4. Perfectionari si dezvoltari privind contabilizarea,
analiza, raportarea si decontarea TVA ............. 124

BIBLIOGRAFIE ........ 132

ANEXE ......... 134

Alte date

?INTRODUCERE

Lucrarea de fata isi propune sa prezinte cadrul legal al aplicarii taxei pe valoarea adaugata si principalele operatii contabile in legatura cu aprovizionarea si relatiile cu clientii al SC SILFLOR&MOVE IMPEX SRL, societatea la care eu sunt angajat si indeplinesc functia de contabil. Operatiile contabile prezentate presupun aplicarea taxei pe valoarea adaugata si studierea modului de aplicare, calculare si inregistrare in principalele documente contabile (Jurnalul de vanzari, Jurnalul de cumparari, Decontul privind taxa pe valoarea adaugata).

Lucrarea este structurata pe trei capitole. Primul capitol, intitulat „Delimitari si fundamentari teoretice privind taxa pe valoarea adaugata” prezinta pe de o parte istoricul taxei pe valoarea adaugata de la aparitia ei pana in zilele noastre, iar pe de alta parte delimitarile legislative privind TVA, legate de sfera de aplicare, persoanele si operatiunile impozabile, baza de impozitare, cotele de impozitare, operatiunile scutite etc.

Al doilea capitol prezinta mecanismul taxei pe valoarea adaugata, descrierea societatii luate in studiu, documentele si registrele de contabilitate privind TVA, tipurile de operatii legate de TVA, decontarea si regularizarea TVA.

Capitolul trei prezinta informatiile de bilant privind TVA, analiza creantelor sau aplicatiilor privind TVA, controlul fiscal al TVA, precum si concluziile asupra studierii TVA, regasite in subcapitolul intitulat „Perfectionari si dezvoltari privind contabilizarea , analiza si decontarea TVA.

Lucrarea are si o rubrica de anexe in care sunt prezentate copii dupa principalele documente contabile ale SC SILFLOR&MOVE IMPEX SRL legate de TVA: factori de vanzari, factori de cumparari, Jurnalul de vanzari, Jurnalul de cumparari, Decontul privind taxa pe valoarea adaugata.

Motivul pentru care am abordat aceasta tema la lucrarea de licenta este acela ca taxa pe valoarea adaugata este o problema deosebit de complexa in peisajul fiscal din Romania, care a suportat numeroase modificari de la aparitia ei in 1992.

Un alt motiv este acela ca la solicitarea la care sunt angajat m-am confruntat cu o multitudine de situatii privind decontarea si controlul fiscal al TVA, fiind astfel familiarizat intr-o oarecare masura cu problemele pe care le ridica aplicarea acestui impozit indirect.

CAPITOLUL I

Delimitari si fundamentari teoretice privind

taxa pe valoarea adaugata

I.1. Fundamentarea teoretica a taxei pe valoarea adaugata

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect, aparut de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui in sitemul fiscal propriu.

Dupa Primul razboi mondial, Franta a trecut la impunerea indirecta (asupra cheltuielilor). La inceput s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generala asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea in 1917 a taxei proportionale asupra platitorilor, prin aplicarea de timbre pe facturi, inlocuita in 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri (asupra nivelului vanzarilor totale). În perioada 1925 – 1935 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, ajungandu-se la peste 30 de taxe unice.

Din anul 1937 s-a instituit taxa unica asupra productiei, urmata de o taxa asupra prestatiilor. În 1948 se trece la sistemul platilor fractionate (fiecare producator isi plateste taxa asupra vanzarilor sale totale), iar prin perfectionarea taxei pe productie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cota unica de 15,35 %.

Originea taxei pe valoarea adaugata se gaseste in reforma fiscala din anii 1954-1955, inlocuind vechea taxa pe cifra de afaceri, printr-o taxa unica pe cifra de afaceri, platita in diferite stadii ale productiei de catre unii producatori, fara a fi insa un impozit cumulat. Astfel, fiecare producator avea dreptul sa deduca taxele pe valoarea adaugata suportate anterior proceselor de productie, atat pentru materiile prime incorporate in produse, cat si cele pentru investitii destinate dezvoltarii activitatilor economice.

Aceasta reforma este urmata de alte reforme care au dus la perfectionarea taxei pe valoare adaugata in Franta. Astfel, in 1958 regimul juridic al taxei pe valoare adaugata sufera o profunda simplificare si se generalizeaza prin largirea sferei de cuprindere a produselor, iar numarul cotelor se reduce la cinci. În anul 1966 se trece la o noua reducere a cotelor la patru: cota normala, cota majorata, cota intermediara si cota redusa. O largire a sferei de aplicare a taxei pe valoare adaugata are loc prin Legea financiara din 29 decembrie 1978, devenind in acest fel principalul impozit indirect.

Demonstrand calitatile unui impozit modern, cu randament fiscal sporit, incepand cu 1 ianuarie 1970, el a fost adoptat de catre tarile membre ale Pietei Comune, urmarindu-se eliminarea sistemului de impozitare in cascada, care se mai practica inca prin impozitul pe cifra de afaceri. În 1977 s-a realizat implementare definitiva a taxei pe valoarea adaugata in tarile membre ale Comunitatii Economice Europene.

Pana in momentul de fata, taxa pe valoare adaugata, a fost adoptata in peste 50 de tari, cuprinzand majoritatea tarilor din Estul Europei, printre care si Romania.

Deoarece taxa pe valoarea adaugata este un subiect european, merita notat faptul ca sistemele fiscale ale taxelor comunitare sunt conforme cu enuntul celei de-a VI-a Directive a Consiliului de Ministri ai Comunitatii Europene din 17 mai 1997. Aceasta Directiva, numita de “armonizare” a legislatiilor statelor membre, referitoare la taxele pe cifrele de afaceri, a fixat reguli de determinare a unei baze comune de calcul. În faza de inceput, Directiva a VI-a nu prezinta dispozitii care sa vizeze o aliniere imediata a cotelor de impozitare, totusi alinierea taxelor, in special a celor pe valoarea adaugata reprezinta un obiectiv de ordin major al statelor comunitare.

Mai tarziu, au fost adoptate doua Directive ale Comunitatii Europene, respectiv Directiva a VIII-a, in decembrie 1979, care a introdus caracterul de rambursabilitate a taxei aferenta marfurilor cumparate din statele comunitare de catre populatia apartinand unui stat din sistem, iar ulterior Directiva a XIII-a, prin care se stipula rambursarea cheltuielilor ocazionate pentru plata impozitului pe marfurile cumparate din interiorul statelor Comunitatii de catre populatie din afara acestuia.

Impozitele asupra consumului, din care face parte si taxa pe valoare adaugata au o contributie insemnata in cadrul prevederilor obligatorii; exista o corelatie intre rata prelevarilor obligatorii si partea de impozite asupra consumului, in PIB. Conditia este insa incerta intre partea relativa a impozitului pe consum in totalul veniturilor fiscale si nivelul PIB pe locuitor.

Contrar impozitelor cumulative, taxa pe valoare adaugata este un impozit care taxeaza numai valoarea pe care intreprinderea a adaugat-o unui produs. Ea nu reprezinta o taxa asupra valorii adaugate, in sensul contabilitatii nationale, si nici o taxa asupra profitului, al carui element este. Taxa pe valoare adaugata, achitata asupra mijloacelor de productie este recuperata, marfurilor exportate li se aplica o rata zero de impozitare, iar taxa perceputa la produsele importate afecteaza o valoare adaugata localizata in strainatate. Prin urmare, taxa pe valoarea adaugata este echivalentul unei taxe asupra consumului, dotata cu o tehnica de acoperire stiintifica.

La baza taxei pe valoare adaugata stau o serie de principii sau caracteristici:

Universalitatea (sfera de aplicare) a impozitului;

Teritorialitatea impozitului;

Deductibilitatea impozitului;

Transparenta impozitului;

Unicitatea impozitului;

Fractionalitatea impozitului;

Taxa pe valoare adaugata respecta principiul universalitatii impunerii, deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra tuturor operatiunilor cu plata si asimilate acestora, efectuate, in mod independent de catre persoanele fizice si juridice.

Teritorialitatea impozitului se refera la locul unde are loc impunerea circulatiei bunurilor si serviciilor. La stabilirea teritorialitatii taxei pe valoare adaugata stau la baza principiile originii si destinatiei.

În cazul aplicarii principiului originii, se tine cont de valoarea adaugata a tuturor bunurilor indigene. Acest principiu presupune sa fie impozitate atat bunurile produse si consumate in tara, cat si bunurile care vor fi produse si exportate. Deci, se impoziteaza valoarea adaugata pe teritoriul national indiferent de destinatia bunurilor. În acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxe pe valoare adaugata, deoarece la momentul importului acestea nu au creat plus valoare pe teritoriul national.

Sistemul aplicarii taxei pe valoare adaugata avand la baza principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoare adaugata pe venit, altfel spus, cota taxei se aplica asupra diferentei dintre volumul vanzarilor si volumul achizitiilor de la alte firme. Taxa pe valoare adaugata pe venit are o arie de raspandire redusa (Argentina, Peru), majoritatea tarilor apeland la calculul taxei pe valoarea adaugata pe consum.

În cazul aplicarii principiului destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoare adaugata are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent daca aceasta valoare este realizata in tara sau in strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din import. Acest sistem de calcul al taxei pe valoare adaugata, plecand de la sistemul destinatiei, este folosit in majoritatea statelor care au adoptat acest impozit indirect.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoare adaugata platita anterior, din taxa pe valoare adaugata colectata ca urmare a vanzarii bunurilor si prestarii serviciilor, taxa pe valoare adaugata care este datorata reprezentand diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a cumpararilor sau a beneficierii de prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui principiu, care se refera la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin acte normative), insa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe valoare adaugata.

Transparenta impozitului intervine datorita faptului ca taxa pe valoare adaugata datorata statului de catre un agent economic este aferenta valorii adaugate de el la bunul respectiv.

Datorita fractionalitatii platii taxei pe valoare adaugata, statul poate sa procure resursele necesare desfasurarii activitatii sale treptat, pe masura realizarii bunului, nefiind nevoie sa astepte pana la vanzarea finala.

Taxa pe valoare adaugata nu respecta principiul egalitatii impunerii, deoarece nu tine cont de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egala pentru pentru toti contribuabilii in ceea ce privestecota de impunere , dar daca tinem cont de veniturile realizate de de contibuabili, sarcina fiscala care apasa asupra lor este diferita (mai mare pentru contribuabilii cu impozite mai mici). Putem considera ca ea actioneaza regresiv asupra contribuabililor daca facem raportarea la marimea venitului.