Pagina documente » Stiinte Economice » Contabilitatea in comert si turism. Trasaturile economico-financiare ale activitatii de turism

Despre lucrare

lucrare-licenta-contabilitatea-in-comert-si-turism.-trasaturile-economico-financiare-ale-activitatii-de-turism
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contabilitatea-in-comert-si-turism.-trasaturile-economico-financiare-ale-activitatii-de-turism


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I 350
ORGANIZAREA GENERALA A CONTABILITATII iN COMERT SI TURISM 350
1.1. TRASATURILE ECONOMICO-FINANCIARE ALE ACTIVITATII DE COMERT INTERIOR 350
1.2. TRASATURILE ECONOMICO-FINANCIARE ALE ACTIVITATII DE COMERT EXTERIOR 352
1.3. TRASATURILE ECONOMICO-FINANCIARE ALE ACTIVITATII DE TURISM 354
1.4. PRINCIPIILE CONTABILE GENERALE 357
CAPITOLUL II 359
EVALUAREA STOCURILOR SI MISCARII MARFURILOR 359
2.1. REGULI DE EVALUARE 359
2.2. FACTURAREA MARFURILOR. ELEMENTE COMERCIALE, FINANCIARE SI FISCALE ALE FACTURII 362
CAPITOLUL III 368
CONTABILITATEA COMERTULUI INTERIOR 368
3.1. CONTABILITATEA COMERTULUI CU RIDICATA 368
3.1.1. Circuitul comercial al marfurilor in comertul cu ridicata 368
3.1.2. Metode de evidenta operativa si analitica a gestiunilor de marfuri in comertul cu ridicata 369
3.1.3. Contabilitatea fluxurilor de intrare-iesire a marfurilor in comertul cu ridicata 371
3.1.4. Metode de gestiune a stocurilor de marfuri in comertul cu ridicata 376
3.2. CONTABILITATEA COMERTULUI CU AMANUNTUL 381
3.2.1. Evidenta operativa si analitica a marfurilor in unitatile comerciale cu amanuntul 381
3.2.2. Contabilitatea fluxurilor de intrare-iesire a marfurilor si metode de gestiune a stocurilor de marfuri in comertul cu amanuntul 382
3.2.3. Contabilitatea vinzarii marfurilor prin consignatie 387
3.3. CONTABILITATEA ViNZARII MARFURILOR CU PLATA iN RATE 389
3.4. CONTABILITATEA MARFURILOR AFLATE LA TERTI 391
3.4.1. Contabilitatea marfurilor aflate in curs de aprovizionare 391
3.4.2. Contabilitatea marfurilor trimise spre prelucrare sau reconditionare la terti 392
3.4.3. Contabilitatea marfurilor vindute prin cedare de comision 392
3.4.4. Contabilitatea marfurilor refuzate de clienti si ramase in custodia acestora 392
CAPITOLUL IV 393
CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MARFURI 393
4.1. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MARFURI PE CONT PROPRIU 393
4.1.1. Caracteristici ale exportului de marfuri pe cont propriu si influenta acestora asupra contabilitatii 393
4.1.2.Contabilitatea exportului de marfuri pe cont propriu cu incasare la vedere 395
4.1.3. Contabilitatea exportului de marfuri pe cont propriu cu credit comercial 399
4.1.3.1.Contabilitatea exportului de marfuri pe cont propriu cu credit comercial pe termen scurt 399
4.1.3.2. Contabilitatea exportului de marfuri pe cont propriu cu credit comercial pe termen lung 402
4.2. CONTABILITATEA EXPORTULUI DE MARFURI iN COMISION 404
4.2.1.Caracteristici ale exportului de marfuri in comision si influenta acestora asupra contabilitatii 404
4.2.2.Contabilitatea exportului de marfuri in comision cu incasare la vedere 405
4.2.3.Contabilitatea exportului de marfuri in comision pe credit comercial 408
CAPITOLUL V 410
CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MARFURI 410
5.1.CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MARFURI PE CONT PROPRIU 410
5.1.1. Particularitatile importului de marfuri pe cont propriu si influenta acestora asupra contabilitatii 410
5.1.2.Contabilitatea importului de marfuri pe cont propriu cu plata la vedere 411
5.1.3.Contabilitatea importului de marfuri pe cont propriu pe credit comercial 415
5.1.3.1.Contabilitatea importului de marfuri pe cont propriu pe credit comercial pe termen scurt 415
5.1.3.2.Contabilitatea importului de marfuri pe cont propriu cu credit comercial pe termen lung 418
5.2.CONTABILITATEA IMPORTULUI DE MARFURI iN COMISION 418
5.2.1.Particularitatile importului de marfuri in comision si influenta acestora asupra contabilitatii 418
5.2.2.Contabilitatea importului de marfuri in comision cu plata la vedere 419
5.2.3. Contabilitatea importului de marfuri in comision pe credit comercial 422
BIBLIOGRAFIE 428

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

Capitolul I

Organizarea generala a contabilitatii in comert si turism

1.1. Trasaturile economico-financiare ale activitatii de comert interior

Circulatia marfurilor prin comertul interior constituie un domeniu deosebit de important pentru activitatea de cercetare si aplicare a contabilitatii. Ca parte componenta a sectorului tertiar al economiei, comertul este format din ansamblul activitatilor de mijlocire a schimbului de marfuri intre producatorii si consumatorii de bunuri materiale. Comertul este o activitate continua de cumparare a marfurilor si revanzare a lor, in scopul obtinerii unui profit. De regula, traseul urmat de bunurile materiale in activitatea de comert se inscrie in relatia: aprovizionare-stocare-vanzare.

Aprovizionarea se defineste ca fiind actul comercial de trecere a bunurilor materiale din proprietatea producatorului in proprietatea comerciantului, in baza unui contract de vanzare-cumparare. Din punct de vedere fiscal, transferul proprietatii bunurilor materiale de la vanzator la cumparator are loc in momentul emiterii facturii sau chitantei fiscale. Comparand momentul transferului proprietatii cu momentul intrarii efective, pe baza de receptie, a marfurilor in unitatile comerciale, se pot identifica urmatoarele situatii:

- primirea facturii si receptia marfurilor urmate de achitarea contravalorii lor;

- primirea facturii furnizorului, receptia efectuandu-se ulterior, ceea ce determina aparitia marfurilor facturate, dar nereceptionate;

- receptia marfurilor in lipsa facturii, ceea ce genereaza aparitia marfurilor receptionate, dar nefacturate.

Avand in vedere momentul si modalitatea de plata a contravalorii marfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediata (in numerar) si cu plata ulterioara (pe credit sau prin banca).

Stocarea este operatia de formare a rezervelor de marfuri destinate asigurarii continuitatii vanzarilor. Analizat in raport cu exercitiul de exploatare, stocul de marfuri poate fi initial, curent sau final. Privit din perspectiv contabila, stocul de marfuri constituie elementul principal al patrimoniului unitatii comerciale si obiectul calculatiei costurilor de aprovizionare a marfurilor vandute.

Vanzarea marfurilor reprezinta, din punct de vedere juridic, actul de comert in urma caruia marfa trece din proprietatea unitatii de comert in proprietatea consumatorului final, pe baza unui acord incheiat intre parteneri cu privire la obiectul vanzarii si la pretul vanzarii. Din punct de vedere contabil, momentul vanzarii este considerat cel al facturarii marfurilor sau incasarii contravalorii lor. Similar aprovizionarii, pot sa apara decalaje intre vanzare si livrare care determina aparitia marfurilor livrate, dar nefacturate si a marfurilor facturate, dar nelivrate.

Cele trei elemente ale circuitului marfurilor in comert (aprovizionare, stocare, vanzare) se interconditioneaza reciproc, relatia dintre ele fiind exprimata de “balanta fluxului (circulatiei) marfurilor” [1 Mihaela Dumitrana, Magdalena Negrutiu – Contabilitate in comert si turism, Ed. Maxim, 1996, p.7] si anume:

Si + A = V + Sf

in care: Si = stoc initial; A= aprovizionare; V = vanzare; Sf = stoc final

Aceasta relatie permite stabilirea marimii oricarui element in conditiile cunoasterii celorlalte trei.

În tara noastra, activitatea de comert se desfasoara pe principiile descentralizarii si liberalizarii prin societatile comerciale si intreprinderile individuale autorizate. Descentralizarea consta in desfasurarea activitatii de comert de catre societatile comerciale si intreprinderile individuale pe baza propriului program de activitate. Liberalizarea consta in acordarea dreptului de a se angaja in relatii comerciale a tuturor firmelor legal constituite si persoanelor fizice care solicita autorizarea de a efectua operatiuni de comert.

Întreprinderea individuala, ca persoana autorizata sa efectueze operatiuni de comert, reprezinta forma organizatorica de exploatare a proprietatii in care o singura persoana participa cu intregul capital, conduce direct si raspunde cu intreaga avere pentru obligatiile asumate.

Întreprinderea de persoane, cunoscuta sub denumirea juridica de societate, este o asociere de persoane fizice si juridice, constituita in scopul realizarii unui obiect anume de activitate. Atunci cand obiectul de activitate priveste acte de comert, intreprinderea este denumita societate comerciala. Ea dispune de patrimoniu distinct, de personal specializat si este condusa de unul sau mai multi administratori, asociati sau consiliu de administratie, dupa caz. Privita ca intreprindere cu scop lucrativ, societatea comerciala poate exista in toate domeniile de activitate economica: industria extractiva si prelucratoare, agricultura, transporturi si expeditii internationale, domeniul bancar si de asigurari, comunicatii, comert si orice alt domeniu prestator de servicii. Atributul “comerciala” are menirea sa accentueze faptul ca orice activitate economica se finalizeaza prin comercializarea produselor si serviciilor. Denumirea de societate comerciala a fost data pentru a putea fi deosebita de societatea civila care este institutie cu scop nelucrativ.

Activitatea de comert interior se desfasoara prin societati comerciale specializate si anume: [2 Partenie Dumbrava, Atanasiu Pop – Contabilitatea de gestiune in comert si turism, Ed. Intelcredo, Deva, 1995, p.97]

- societati comerciale cu capital privat, constituite sub forma juridica a societatilor in nume colectiv, comandita simpla si pe actiuni si societati cu raspundere limitata;

- societati comerciale constituite prin reorganizarea unitatilor comerciale de stat;

- asociatii familiale sau persoane fizice, care desfasoara activitati comerciale, organizate conform Decretului – Lege nr. 54/1990;

- cooperativele de consum sau mestesugaresti, formate prin asocierea unor producatori care desfasoara si activitati comerciale.

Activitatea societatilor de comert se poate desfasura in functie de profilul ei, printr-o varietate de unitati, cum ar fi: [3 Mihaela Dumitrana, Magdalena Negrutiu – Contabilitate in comert si turism, Ed. Maxim, 1996, p.10]

1) depozite, care la randul lor pot fi:

- cu ridicata, prin intermediul carora se comercializeaza marfuri in volum mare;

- de repartizare, organizate pe langa magazinele sau unitatile de alimentatie publica si care au rolul asigurarii unei aprovizionari ritmice a acestora.

2) magazine, chioscuri, tonete prin care se vand marfurile consumatorilor directi, in cantitati mici (en detail);

3) unitati de alimentatie publica care in functie de activitatea desfasurata pot fi:

- unitati de productie: laboratoare de cofetarie si patiserie, a caror activitate consta in aprovizionarea cu materii prime, transformarea lor in produse finite:

? fie transferul catre unitati de desfacere apartinand aceleiasi societati;

? fie vanzarea catre societati terti;

- unitati de desfacere: baruri, bufete care se aprovizioneaza cu marfuri ce se vand in aceeasi stare, cu organizarea consumului pe loc;

- unitati mixte (de productie si desfacere): restaurante, crame, braserii, a caror activitate este complexa si consta in:

? pe de o parte, aprovizionarea cu marfuri si desfacerea lor in starea in care au fost cumparate;

? pe de alta parte, in aprovizionarea cu materii prime, transformarea lor in preparate culinare si organizarea consumului acestora in unitati proprii.

Complexitatea activitatii de comert presupune existenta unui patrimoniu adecvat a carui structura este, de regula, aceeasi ca si in cazul celorlalte tipuri de activitati cu unele diferentieri legate de ponderea diferita a unor elemente. În patrimoniul unei unitati cu activitate de comert, o pondere semnificativa o au stocurile sub forma marfurilor si ambalajelor, disponibilitatile banesti si creantele asupra clientilor. O importanta deosebita in unitatile de comert o au provizioanele pentru riscuri si cheltuieli destinate sa acopere riscurile si cheltuielile datorate unor evenimente probabile, avand obiectul precizat, dar realizarea incerta.

Modelul sintetic de reprezentare a patrimoniului il constituie bilantul care, prin structurile sale, ofera o imagine a acestuia atat sub aspectul functional cat si al relatiilor de dobandire.

Activul grupeaza in ordinea crescatoare a lichiditatii urmatoarele elemente patrimoniale:

- active imobilizate ce reprezinta bunuri si valori destinate sa serveasca in mod durabil activitatea intreprinderii, nu sunt fungibile, iar recuperarea si transformarea valorii lor in bunuri se face intr-un interval lung de timp;

- active circulante ce reprezinta elemente patrimoniale care conform destinatiei sau naturii lor nu raman durabil in intreprindere; ele cuprind: stocuri, creante si disponibilitati banesti;

- conturi de regularizare si asimilate care cuprind atat cheltuielile constatate in avans ce urmeaza a se include esalonat pe cheltuieli in perioadele urmatoare de gestiune, cat si diferentele nefavorabile aferente creantelor si datoriilor in devize; stabilite intre valoarea lor de intrare si valoarea acestora la cursul ultimei zile a exercitiului financiar;

- prime privind rambursarea obligatiunilor care reprezinta diferenta dintre valoarea de rambursare a obligatiunilor si valoarea de emisiune.

Oferta anului

Reducere 2020