Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
1. Obiectul contabilitatii 5
1.1. Contabilitatea, componenta a sistemului informational economic 5
1.2. Conceptii privind obiectul contabilitatii 6
1.2.1. Conceptia juridica 6
1.2.2. Conceptia economica 7
1.2.3. Conceptia financiara 8
1.3. Tipuri de contabilitate 9
1.3.1. Contabilitatea financiara a agentilor economici 9
1.3.2. Contabilitatea persoanelor juridice fara scop lucrativ 10
1.3.3. Contabilitatea bancara 11
1.3.4. Contabilitatea de gestiune 11
1.3.5. Contabilitatea institutiilor publice 12
1.4. Obiectul si sarcinile contabilitatii institutiilor publice 12
2. Metoda contabilitatii 14
2.1. Principiile contabilitatii 14
2.1.1. Principiul dublei reprezentari 14
2.1.2. Principiul dublei inregistrari 15
2.2. Procedeele contabilitatii institutiilor publice 15
2.3. Documentele justificative, baza inregistrarilor contabile 16
3. Darile de seama contabile 19
3.1. Bilantul contabil al institutiilor publice 19
3.1.1. Bilantul, definire, notiune, continut 19
3.1.2. Definirea principalelor elemente ale bilantului 20
3.1.3. Influenta operatiunilor economice si financiare asupra bilantului 24
3.2. Contul de executie bugetara 25
3.3. Situatia veniturilor si cheltuielilor 26
4. Contul, procedeu specific al contabilitatii 29
4.1. Necesitatea si definirea contului 29
4.2. Tipologia conturilor 30
4.3. Structura si continutul conturilor 31
4.4. Reguli de functionare a conturilor 32
4.5. Planul de conturi 33
4.6. Formula contabila 34
4.6.1. Continutul si tipologia formulelor contabile 34
4.6.2. Analiza operatiilor economice si intocmirea formulei contabile 36
5. Balanta de verificare 38
6. Inventarierea 41
7. Contabilitatea creditelor bugetare 44
7.1. Creditele bugetare si ordonatorii de credite 44
7.2. Conturile utilizate pentru evidenta creditelor bugetare 45
7.3. Aplicatii practice privind creditele bugetare 46
8. Operatiuni privind imobilizarile corporale 49
8.1. Operatiuni privind imobilizarile apartinind domeniului privat al statului 49
8.2. Operatiuni privind imobilizarile apartinind domeniului public al statului 53
9. Operatiuni privind stocurile de materiale 57
10. Operatiuni de natura decontarilor cu tertii 59
10.1. Operatiuni privind creantele institutiilor publice 59
10.2. Operatiuni privind datoriile institutiilor publice 61
11. Operatiuni privind disponibilitatile banesti si finantarile 65
PLAN DE CONTURI INSTITUTII PUBLICE 66
Bibliografie 82

Alte date

?1. Obiectul contabilitatii

1.1. Contabilitatea, componenta a sistemului informational economic

Evolutia societatii in genere, si a activitatilor economice in particular, se dovedeste a fi din ce in ce mai mult o acumulare treptata a informatiei la nivelul indivizilor si a grupurilor de indivizi. Aceasta acumulare se realizeaza prin intermediul unei sume de reguli, procedee, suporti, numit generic “sistem informational”. În cadrul acestui sistem se pot identifica o serie de subsisteme, sau componente, care genereaza, stocheaza, si prelucreaza informatiile privind starea societatii si evenimentele petrecute in cadrul acesteia.

Informatia economica reprezinta o comunicare o stire sau un mesaj ce contine elemente noi de cunoastere a anumitor fenomene sau procese din trecut prezent si viitor. [1 Dumitru Matis si colectiv “Bazele contabilitatii agentilor economici din Romania” , Ed. Intelcredo 1996 pag 6.]

Unul din aceste subsisteme il constituie contabilitatea. Din punct de vedere informational contabilitatea reprezinta un sistem de urmarire si control a acelor laturi ale activitatii entitatilor patrimoniale care pot fi exprimate valoric prin intermediul etalonului banesc.

Se pot identifica unele sarcini [2 Dumitru Matis si colectiv “Bazele contabilitatii agentilor economici din Romania”, Ed. Intelcredo, Deva 1996 pag 18; Cistelecan Rodica, “Bazele Contabilitatii”, Editura Universitatii Petru Maior, Targu Mures 2000 pag 26] ale contabilitatii:

a. sa furnizeze datele necesare elaborarii planurilor, programelor si in special bugetelor entitatilor patrimoniale

b. sa asigure urmarirea si controlul valoric a activitatilor desfasurate prin intermediul inregistrarii cronologice si sistematice a operatiilor economice si financiare.

c. Sa asigure controlul integritatii patrimoniului

d. Sa furnizeze informatiile necesare intocmirii documentelor de sinteza asupra patrimoniului si a activitatilor desfasurate

e. Sa asigure informatiile necesare calcularii impozitelor datorate de entitatile patrimoniale diverselor organisme ale statului precum si urmaririi decontarii acestora

La nivelul societatii contabilitatea ofera informatii cel putin in doua directii:

? aministratorilor sau conducatorilor, care au nevoie de informatii contabile pentru a putea gestiona eficient activitatea entitatii patrimoniale. Din aceste puncte de vedere contabilitatea trebuie sa ofere administratorilor atat informatii sintetice sau concentrate, privind starea patrimoniului cat si informatii detaliate privind fiecare element patrimonial in parte

? altor persoane interesate (proprietari, creditori, finantatori, angajati, etc) care au nevoie de informatii pentru a putea lua decizii privitoare la relatiile pe care le au cu entitatea patrimoniala. Acestea sunt informatiile generice privitoare la starea patrimoniului, si in special acele informatii care permit evaluarea capacitatii de rambursare a datoriilor entitatii patrimoniale.

1.2. Conceptii privind obiectul contabilitatii

1.2.1. Conceptia juridica

Conform acestei conceptii obiectul de studii al contabilitatii il constituie patrimoniul (averea) privit ca o suma de bunuri, drepturi si obligatii cu valoare economica ale unui subiect de proprietate.

Într-o viziune simplista averea sau patrimoniul unei persoane ar putea fi privita ca o suma a valorii bunurilor pe care le detine. Aceasta viziune se complica in contactul cu realitatea. Bunurile detinute sunt uneori in proprietatea persoanei, alte ori numai imprumutate. Pe de alta parte bunurile detinute pot fi obtinute in urma unor imprumuturi banesti. Aceste imprumuturi genereaza obligatii de plata catre finantatori. Continuand rationamentul, persoana poate la randul ei imprumuta bunuri sau sume de bani altor persoane. Prin urmare la un anumit moment patrimoniul persoanei in cauza se va compune din bunuri aflate in proprietate, bunuri imprumutate, sume de bani imprumutate, sume de bani datorate, cu alte cuvinte bunuri, drepturi si obligatii.

Într-o viziune enumerativa bunurile cu valoare economica reprezinta in cazul entitatilor patrimoniale o suma de cladiri, masini, utilaje, mijloace si tehnica de calcul, mijloace de transport, materiale de diverse tipuri, etc care pot fi denumite valori materiale sau bunuri. Patrimoniul cuprinde insa si valori nemateriale cum ar fi creantele (drepturi de incasare a unor sume), plasamentele financiare, sau drepturi de tipul brevetelor, concesiunilor, licentelor samd. Toate acestea pot fi numite generic si drepturi.

Obtinerea tuturor acestor drepturi si bunuri, sau si pur si simplu existenta lor si a entitatii patrimoniale genereaza obligatii. La un moment dat entitatea patrimoniala are o suma de datorii fata de creditori (de exemplu banci) datorii fata de furnizori, fata de personal etc.

Subiectii proprietatii, sau entitatile patrimoniale il constituie persoanele fizice si juridice, sau asociatiile de persoane fizice si juridice. Astfel, pot fi subiecti ai contabilitatii persoanele fizice, persoanele juridice societati comerciale, asociatiile, fundatiile, ca elemente ale societatii civile, pe de o parte, si pe de alta parte institutiile statului, fie ele centrale sau nationale, locale, subordonate sau autonome.

Natura subiectilor si nevoile lor diferite de informare genereaza forme de contabilitate diferite. Contabilitatea ca stiinta studiaza patrimoniul tuturor acestor persoane sau entitati, contabilitatea ca activitate se refera la un singur subiect de proprietate.

Conform acestei conceptii relatia de echilibru a patrimoniului se poate exprima astfel:

Bunuri economice + Creante = Obligatii

1.2.2. Conceptia economica

Conform conceptiei economice, contabilitatea studiaza modul de utilizare a capitalului. Acesta este privit din doua puncte de vedere, din punct de vedere al destinatiei acestuia, si din punct de vedere a modului de procurare.

Daca analizam capitalurile sub aspectul destinatiei lor, acestea pot fi separate in:

? Capitaluri fixe au rolul de a facilita activitatea agentilor economici sau institutiilor, si se caracterizeaza prin utilizarea lor in mai multe circuite economice.Un exemplu ar putea fi cladirile, care permit desfasurarea activitatii de-a lungul mai multor ani.

? Capitaluri circulante, au rolul de a acoperi necesitatile curente si se caracterizeaza prin faptul ca se consuma in desfasurarea activitatii. De exemplu disponibilitatile banesti se consuma in cadrul activitatii odata cu achitarea diverselor datorii ale institutiei.

Daca analizam capitalurile sub aspectul provenientei lor, se pot deosebi:

? Capitalurile proprii se constituie din toate sumele de bani provenite in urma finantarii de catre proprietari si din urma generarii de capitaluri in cadrul activitatii. În cazul institutiilor publice termenul corect este cel de fonduri. Acestea pot fi fonduri proprii sau fonduri de la alte institutii. Un exemplu in acest sens este fondul mijloacelor fixe care cuprinde finantarea acumulata de-a lungul timpului pentru achizitiiile de cladiri, mijloace de transport si echipamente, etc.

? Capitalurile imprumutate, (datorii) se constituie din sumele primite de agentii economici si de institutiile publice cu caracter de credit sau de imprumut si care urmeaza sa fie achitate creditorilor in viitor. De exemplu, in cazul institutiilor publice, apar datoriile fata de banci, datoriile din emisiuni de titluri, etc.

Din punctul de vedere al acestei conceptii patrimoniul este definit prin ecuatia:

Capitaluri fixe + Capitaluri circulante = Capitaluri proprii + Capitaluri imprumutate

1.2.3. Conceptia financiara

“Conceptia financiara defineste obiectul contabilitatii prin prisma resurselor economice” [3 Cistelecan Rodica, “Bazele Contabilitatii”, Editura Universitatii Petru Maior, Targu Mures 2000 pag 8]. Potrivit acestei conceptii “obiectul de studiu al contabilitatii il constituie elaborarea si aplicarea procedeelor de calcul, analiza si control a starii, precum si a miscarii si transformarii resurselor economice” [4 Dumitru Matis si colectiv “Bazele contabilitatii agentilor economici din Romania” , Ed. Intelcredo 1996 pag 6].

Resursele economice reprezinta o serie de mijloace de desfasurare a activitatii, bunuri materiale, nemateriale, si banesti a caror valoare poate fi exprimata valoric, disponibile la un moment dat in societate, sau la nivelul unei entitati patrimoniale. Din punct de vedere financiar principalul obiectiv al conducerii unei activitati il constituie alocarea judicioasa a acestor resurse pentru a se obtine maximumul de efect, cu un consum minim de resurse.

Din acest motiv, potrivit conceptiei financiare, contabilitatea trebuie sa urmareasca provenienta resurselor economice precum si modul de utilizare a acestora.

Daca se analizeaza aspectul provenientei resurselor, se poate constata ca acestea se separa in resurse permanente sau durabile (de exemplu fondul bunurilor care alcatuiesc domeniul public la institutiile publice, sau capitalul social la agentii economici ), si resurse temporare (fondurile pentru cheltuieli la institutiile publice, creditele primite, datoriile catre terti).

Daca se analizeaza aspectul modului de intrebuintare a resurselor se pot identifica utilizari durabile sau permanente, (cladiri, terenuri, mijloace de trensport, etc.) si utilizari ciclice, care se consuma si se genereaza odata cu desfasurarea activitatii (bani, materiale, etc).

Termenul “active” simbolizezaza valoarea resurselor existente la un moment dat in cadrul unui patrimoniu, sau valoarea bunurilor, drepturilor si sumelor de bani pe care le poseda o entitate patrimoniala, iar termenul de “pasive” simbolizeaza generic sursele de provenienta a acestora, sau datoriile entitatii patrimoniale.

Conform acestei conceptii patrimoniul se defineste prin egalitatile:

Resurse economice = Surse de provenienta

si