Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Cap.1 Contabilizarea contractelor de constructie - referentialul contabil international
1. Contabilizarea contractelor de constructie - obiectiv al IAS 11
2. Definitia contractelor de constructie din prisma IAS 11
3. Combinarea si segmentarea contractelor de constructii.
4. Veniturile contractuale
5. Costurile contractuale
6. Contabilizarea prestarilor de servicii din prisma IAS 18
7. Contabilizarea contractelor de constructii din prisma IAS 11
8.Prezentarea informatiilor
9. Comparatie cu alte texte si practici
Cap. 2 Studiu de caz - contabilizarea contractelor de constructie; particularitatile contabile si cele fiscale
Cap. 3 Efectele alegerii metodei de contabilizare a contractelor de constructie asupra analizei economico-financiare
1. Influenta asupra rentabilitatii intreprinderii
1.1 Analiza profitului
1.2 Analiza ratelor de rentabilitate
2. Influenta asupra pozitiei financiare a intreprinderii
2.1 Analiza patrimoniului net
2.2. Analiza corelatiei fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezoreria neta
2.3 Analiza lichiditatii si solvabilitatii
1.4 Analiza echilibrului economico-financiar
2.5 Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante
Concluzie:

Alte date

?Contabilizarea contractelor de constructii – referentialul international IAS 11?

Cap.1 Contabilizarea contractelor de constructie – referentialul contabil international

1. Contabilizarea contractelor de constructie - obiectiv al IAS 11

Contractele de constructie sunt in general contracte care se intind pe o perioada mai mare de un an. Daca din punct de vedere contabil, un exercitiu financiar este delimitat intre data de 1 ianuarie a anului N pana la data de 31 decembrie a aceluiasi an N, natura activitatilor desfasurate in constructii determina ca prioadele de efectuare a lucrarilor sa fie diferite de perioada contabila considerata standard, si anume anul calendaristic. Se ajunge astfel in situatia in care o lucrare sa fie inceputa la un moment dintr-o anumita perioada contabila si sa fie finalizata la un moment situat intr-o alta perioada contabila.

Problema care se ridica este urmatoarea : trebuie sa se astepte momentul de sfarsit al contractului aferent unei lucrari de constructii pentru contabilizarea in integralitate a rezultatului operatiunii sau sa se repartizeze acesta pe perioada de productie in functie de starea de avansare a lucrarilor?

Obiectivul normei IAS11 este tocmai acela de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor si costurilor referitoare la contractele de constructii.

IAS 11 utilizeaza criteriile de recunoastere stabilite de Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare pentru a determina momentul optim apreciat pentru alocarea veniturilor si costurilor contractuale la nivelul contului de rezultate.

Asa cum se degaja din Cadrul general IASB, recunoasterea este procesul de incorporare in bilant sau in contul de rezultate a unui element care satisface definitia unui post. In acest sens au fost adoptate criteriile: probabilitatea beneficiului economic viitor si credibilitatea evaluari.

Conceptul de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea proprie mediului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea. El se refera la gradul de incertitudine cu care beneficiile economice viitoare asociate unui element se vor constitui intr-un flux catre sau dinspre intreprindere.

Spre exemplu, atunci cand incasarea unei creante a intreprinderii este probabila, in absenta unei probe care sa demonstreze contrariul se justifica recunoasterea creantei ca un activ.

Credibilitatea evaluarii presupune ca elementul recunoscut poseda o valoare sau un cost ce pot fi evaluate cu credibilitate, adica sunt libere de eroare si deformare. Asa cum se subliniaza in Cadrul general IASB utilizarea estimarilor rezonabile constituie o parte esentiala a elaborarii situatiilor financiare si nu influenteaza credibilitatea lor. In cazul in care totusi nu poate fi realizata o estimare rezonabila, elementul nu va fi recunoscut in Bilant sau in Contul de profit si pierdere.

Veniturile sunt recunoscute in contul de rezultate atunci cand are loc o crestere a beneficiilor economice viitoare, in perioada exercitiului, asociata unei cresteri de active sau reduceri de pasive.

In teorie si practica pentru recunoasterea veniturilor trebuie respectata cerinta potrivit careia acestea sa fie obtinute si nu neaparat incasate, sa poata fi credibil evaluate si sa aiba un suficient grad de certitudine.

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de rezultate atunci cand are loc o diminuare a beneficiilor (avantajelor) economice viitoare asociate unei reduceri a activelor (de exemplu, consumurile stocate ) sau cresteri ale pasivelor (de exemplu, datorii privind serviciile primite de la terti) si aceasta poate fi credibil evaluata. Deci, recunoasterea cheltuielilor esta simultan asociata cu recunoasterea unei cresteri a pasivelor sau diminuarea de active.

In acelasi Cadru general IASB sunt prezentate o serie de aspecte pentru recunoasterea cheltuielilor cum sunt :

a. corespondenta costurilor si veniturilor propriu-zise potrivit careia cheltuielile sunt recunoscute in contul de rezultate pe baza unei asocieri directe intre costurile suportate si obtinerea de elemente specifice de venit. Recunoasterea poate fi simultana sau combinata a veniturilor si cheltuielilor care rezulta direct si impreuna din aceleasi operatiuni. De exemplu, veniturilor din vanzarea bunurilor li se asociaza prin corespondenta cheltuielile care alcatuiesc costul bunurilor vandute.

b. etalarea in timp a cheltuielilor atunci cand beneficiile economice sunt asteptate sa apara pe perioada mai multor exercitii. Cheltuielile sunt recunoscute in contul de rezultate pe baza ponderilor de alocare rationala sau sistematica. Este cazul cheltuielilor privind amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale. Aceste ponderi de alocare sunt menite a recunoaste cheltuielile din exercitiile financiare in care beneficiile economice asociate acestor elemente sunt consemnate sau inceteaza.Pentru aceasta situatie asocierea dintre venituri si cheltuieli este indirecta sau vaga

c. recunoasterea imediata in contul de rezultate a unei cheltuieli atunci cand aceasta nu genereaza beneficii economice viitoare sau atunci cand si in masura in care beneficiile economice viitoare nu determina sau inceteaza sa determine recunoasterea ca activ in bilant.

d. recunoasterea unei cheltuieli in contul de rezultate in cazul in care este contractata o obligatie fara recunoasterea unui activ, cum ar fi nasterea unei obligatii decurgand din garantia produsului.

Asa cum prevede Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare si situatiile financiare intocmite conform IAS 11 respecta prevederile contabilitatii de angajamente. Astfel efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente. Situatiile financiare intocmite in baza acestui principiu ofera informatii utilizatorilor nu numai despre tranzactiile trecute, care au implicat plati si incasari, dar si despre obligatiile de plata din viitor si despre resursele privind incasarile viitoare.

In contabilizare contractelor de constructii conform IAS 11 se respecta si principiul prudentei, care are in vedere includerea unui grad de precautie sau atentie in folosirea rationamentelor necesare pentru a face evaluarile (estimarile) cerute, cum ar fi nesupraevaluare activelor si veniturilor si nesubevaluarea pasivelor sau cheltuielilor, principiu ce se respecta cu precadere in aplicarea metodei terminarii lucrarilor.

2. Definitia contractelor de constructie din prisma IAS 11

IAS 11 se aplica la raportarea tuturor contractelor de constructie in situatiile financiare ale contractantilor, indiferent de natura contractului sau de prevederile acestuia. Standardul trebuie aplicat atat contractelor pe termen scurt, cat si celor pe termen lung. Din punc de vedere practic, contabilitatea pentru contractele pe termen scurt folosind metoda contabilizarii contractului finalizat va genera in mod frecvent rezultate care nu difera substantial de rezultatele obtinute prin metoda gradului de finalizare.

Conform IAS 11 contractul de constructii este un contract negociat in mod specific in vederea construirii unui activ sau a unor combinatii de active care se afla intr-o stransa relatie, inclusiv contractele pentru prestarea de servicii ce sunt aferente in mod direct construirii activelor, de exemplu serviciile de arhitectura sau inginerie si contractele de distrugere si reconditionare a activelor si de refacere a mediului inconjurator dupa demolarea activelor.

De exemplu, in cazul cladirilor considerate monumente istorice, lucrarile privind reconditionarea si reamanajarea acestora pot fi determinate printr-un contract de restaurare.

In ceea ce priveste contractele de servicii care sunt aferente in mod direct construirii activelor, pe langa serviciile proiectantilor si ale arhitectilor mai pot fi enumerate si cele care se refera la lucrari de imprejmuiri sau la cazul turnarii unor platforme betonate.

Referitor la lucrarile de distrugere si reconditionare a mediului in urma demolarii pot fi intocmite contracte separate care sa prevada aducerea terenului in starea de dinaintea executiei lucrarilor aferente contractului principal, respectiv indepartarea fundatiei, aducerea si amenajarea spatiului fertil sau orice lucrare care s-ar justifica prin punerea la dispozitie a spatiului catre beneficiar in starea in care acesta l-a predat initial pentru executarea contractului.

De asemenea, IAS 11 se aplica la toate contractele neterminate pana la sfarsitul exercitiului, oricare ar fi durata lor.

In functie de modul de remunerare al antreprenorului, contractele de constructie se clasifica in: contracte cu pret fix si contracte cost-plus.

Contractele cu pret fix sunt contracte in cadrul carora in general pretul nu este supus modificarilor datorita costurilor inregistrate de catre antreprenor. Antreprenorul convine asupra unui pret contractual fix sau asupra unei rate fixe pe unitatea de productie. Aceste sume sunt uneori supuse unor clauze de escaladare a preturilor.

Contractele cost-plus (in regie) sunt contracte in care antreprenorul este rambursat pentru cheltuielile sale (acceptate de catre beneficiar) plus un onorariu sub forma de procent din aceste cheltuieli.

Unele contracte pot avea atat trasaturi ale unui contract cu pret fix, cat si ale unui contract cost-plus. Un exemplu de astfel de contract este contractul cost-plus cu un onorariu maxim acceptat.

3. Combinarea si segmentarea contractelor de constructii.

Dispozitiile normei IAS11 sunt aplicate, in general, separate la fiecare contract de constructii, dar, in anumite circumstante, este necesar ca norma sa se aplice separat elementelor identificabile ale unui singur contract sau ale unui grup de contracte pentru a reflecta substanta respectivului contract sau grup de contracte.

De exemplu, se poate ca un contract sa se refere la livrarea mai multor active, situatie in care fiecare dintre ele trebuie tratat ca un contract de constructii separat, in conditiile in care:

- au fost depuse oferte separate pentru fiecare activ;

- au fost negociate separat, cumparatorul si furnizorul avand posibilitatea de a accepta sau de a respinge partea de contract referitoare la fiecare dintre active;

- cheltuielile si veniturile aferente fiecarui active pot fi identificate.

Astfel, un contractant se poate angaja in doua contracte ce presupun proiectarea si constructia unui combinat. In cazul in care contractantul vine cu doua propuneri separate, iar clientul este in masura sa accepte una dintre propuneri, dar sa o respinga pe cealalta, atunci contractele trebuie urmarite si contabilizate separat, inregistrandu-se marje de profit diferite pe masura desfasurarii activitatii, in cadrul fiecarei faze contractuale.

Avantajul segmentarii unui contract consta in posibilitatea de a aloca veniturile pe diferite elemente sau faze de obtinere a ratelor de profitabilitate, de a stabili participarea fiecarui element sau faze la obtinerea rezultatului total.

Pe de alta parte, un ansamblu de contracte cu unul sau mai multi clienti trebuie tratat ca un contract unic daca: