Pagina documente » Stiinte Economice » Contributia creditului la finantarea deficitului bugetar in Romania anilor 90

Despre lucrare

lucrare-licenta-contributia-creditului-la-finantarea-deficitului-bugetar-in-romania-anilor-90
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-contributia-creditului-la-finantarea-deficitului-bugetar-in-romania-anilor-90


Cuprins

Cuprins
Capitolul I. Continutul, formele, trasaturile si rolul creditului public 2
1.1. Definirea si formele de angajare a creditului public 2
1.2. Trasaturile caracteristice ale creditului public 3
1.3. Asemanari si deosebiri intre creditul public si creditul privat 4
1.4. Motivatiile politice, financiare si economice ale recurgerii
la imprumuturile publice 6
1.5. Destinatia si rolul creditului public 8
Capitolul II. Operatiunile de credit public 13
2.1. Plasarea imprumuturilor publice 13
2.2. Conversiunea si consolidarea imprumuturilor publice 14
2.3. Amortizarea imprumuturilor publice 16
Capitolul III. Structura bugetului general consolidat al Rominiei si evolutia
soldului acestuia in perioada anilor 90 20
3.1. Definirea bugetului consolidat si structura acestuia in Rominia 20
3.2. Analiza soldului bugetului general consolidat al Rominiei in
perioada anilor 90 si evolutia acestuia 22
Capitolul IV. Participarea creditului public la finantarea deficitului
bugetar in Rominia 44
4.1. Creditul public intern 44
4.2. Creditul publici extern 49
Capitolul V. Indicatori de analiza a datoriei cu referire la situatia
Rominiei anilor 90 54
5.1. Continutul indicatorilor de analiza a datoriei publice 54
5.2. Analiza efectiva a indicatorilor datoriei publice in Rominia
anilor 90 55
Bibliografie 61

EXTRAS DIN DOCUMENT

?1. Continutul, formele, trasaturile si rolul

creditului public

1.1. Definirea si formele de angajare a creditului

public

Aparitia termenului de credit public este strans legata de aparitia si dezvoltarea entitatii statale.

În acest sens, pe masura evolutiei lor si sub constrangerea a numeroase necesitati social-economice, statele si-au asumat sarcini si atributii din ce in ce mai complexe, ale caror efecte a fost cresterea importanta a resurselor banesti necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice impuse de realizarea acestor sarcini si atributii. În cazul in care veniturile fiscale si domeniale ordinare nu acopera integral cheltuielile bugetare pe intregul an, pentru finantarea deficitului rezultat statul recurge la resurse complementare, de forma imprumuturilor pe piata interna si externa. Întrucat uneori deficitul bugetar atinge dimensiuni mari, iar creditul public este totusi limitat, statul apeleaza si la resursele bancii centrale. Aceasta ii asigura imprumutul solicitat punand rotativa in functiune, adica emitand bani fara acoperire.

Ca forma specifica a creditului, creditul public este expresia ansamblului operatiilor prin care statul isi procura o parte din resursele banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice, in conditiile platii de dobanzi si acordarii altor avantaje in favoarea subscriitorilor, precum si ale unei rambursari viitoare.

Structura creditului public cuprinde trei componente principale determinate de subiectii care angajeaza creditele consimtite de diversi subscriitori astfel:

? imprumuturile de stat, care sunt angajate de catre guvern;

? creditele sau imprumuturile angajate de regiile publice autonome de interes national, de unele departamente sau institutii publice;

? creditele angajate de catre comunitatile locale.

Creditul public se angajeaza sub doua forme distincte:

a) contractarea directa de catre stat (si asimilatele acestuia) imprumuturilor ce urmeaza a fi angajate de la persoanele fizice sau /si juridice dispuse sa ofere o parte din mijloacele lor banesti temporar libere;

b) contractararea de catre institutiile specializate reprezentate de: case de economii, case autonome de pensii si de asigurari sociale, societati de asigurare si reasigurare, banci, etc care colecteaza o parte din disponibilitatile banesti ale populatiei si ale unor organizatii si le pun la dispozitia statului pe o perioada de timp determinata si in conditii expres precizate. [1 I. Talpos, Creditul public, Editura Sedona, Timisoara, 1999, p. 10.]

Utilizarea creditului public ca sursa de complementare a resurselor banesti

ale statului constituie o realitate care difera de la o tara la alta si de la o perioada istorica la alta.

1.2. TR?S?TURILE CARACTERISTICE AL CREDITULUI PUBLIC

Creditul public are urmatoarele trei trasaturi caracteristice: caracterul contractual, caracterul rambursabil si acordarea unor contraprestatii directe de catre stat.

1. Creditul public are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilita in mod unilateral de catre stat in sarcina unei persoane fizice sau juridice, creditul public exprima acordul de vointa al partilor. Trebuie precizat ca, conditiile de emisiune si de rambursare a creditului public, forma si marimea venitului pe care il asigura, precum si alte eventuale avantaje acordate imprumutatorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fara consultarea prealabila a subscriitorilor potentiali. Persoanele interesate pot sa accepte sau sa refuze in bloc conditiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde sa li se asigure un tratament preferential fata de ceilalti subscriitori.

Modul in care se stabilesc conditiile de emisiune si de rambursare a unui imprumut de stat confera contractului dintre imprumutat (statul) si imprumutator (o persoana fizica sau juridica) un caracter diferit de cel al contractului de credit bancar, care intervine intre o persoana fizica sau juridica. În cazul contractului de credit bancar conditiile de rambursare sunt negociate de catre banca cu fiecare solicitant in parte, impunand totodata depunerea unei garantii materiale in favoarea bancii in calitate de imprumutator. Aceasta garantie nu exista in cazul imprumuturilor de stat.

În general, imprumuturile au la baza principiul facultativitatii, dar de-a lungul timpului s-au inregistrat si cazuri de imprumuturi fortate, cand subscrierea nu a fost lasata la latitudinea subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La imprumuturi fortate un stat recurge in imprejurari exceptionale, si anume atunci cand independenta nationala, integritatea teritoriala a statului sau cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav amenintate.

Sunt cunoscute si cazuri de imprumuturi contractate de stat pentru pregatirea si ducerea de razboaie, reconstructia postbelica a tarii, refacerea economiei distruse de calamitati naturale, inlaturarea urmarilor unor crize economice de mare amploare, cand libertatea de actiune a subscriitorilor este mult ingradita prin masurile luate de autoritatile publice. Întrucat conditiile de emisiune si de rambursare a unor asemenea imprumuturi sunt mai putin atractive decat in imprejurari normale, pentru plasarea acestora se desfasoara o ampla actiune de popularizare: se evidentiaza faptul ca obiectivele prevazute a se finanta pe cale de imprumut sunt de interes national, iar subscrierea la imprumut constituie o datorie patriotica a fiecarui cetatean. Uneori subscriitorii sunt pusi in situatia de a alege intre un impozit forfetar extraordinar, avand caracter definitiv si nerambursabil, si un imprumut de stat rambursabil si cu o dobanda sub nivelul pietei.

2. Creditul public are caracter rambursabil. În calitate de mijloc de procurare a resurselor banesti necesare statului, imprumutul se caracterizeaza prin aceea ca se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice si juridice care l-au acordat, diferentiindu-se prin aceasta caracteristica de impozit, care constituie o prelevare la dispozitia statului, definitiva si nerambursabila.

La plasarea unui imprumut, statul stabileste termenul de rambursare a acestuia, a carei intindere in timp depinde de evolutia previzibila a veniturilor si cheltuielilor publice. Exceptie de la aceasta regula fac imprumuturile de stat perpetue, ala emiterea carora angajamentul statului se limiteaza la plata unei anumite dobanzi creditorilor sai, pe o perioada nedeterminata, fara sa se stabileasca un termen de restituire a imprumutului propriu-zis. În acest caz, statul are posibilitatea de a-si rascumpara la bursa inscrisurile imprumutului respectiv, in momentul in care aceasta actiune prezinta convenienta economica.

3. Creditul public nu se acorda cu titlu gratuit. Acordarea unui imprumut de stat asigura detinatorilor de inscrisuri publice, pe langa rambursarea sumei imprumutate si o anumita contraprestatie. Pentru a putea intra in posesia resurselor banesti necesare si a le folosi conform sarcinilor sale, statul se angajeaza sa achite sistematic, detinatorilor de titluri publice, “pretul” acestei folosinte. Acest pret imbraca forma dobanzii, forma castigului, ori ambele forme, dupa caz, la care se adauga adesea si alte avantaje materiale.

În anumite situatii, avantajele oferite de stat la lansarea unui imprumut sunt ulterior restranse. Astfel, scaderea ratei dobanzii pe piata capitalului de imprumut, in perioada de criza sau de depresiune, poate determina statul sa recurga la conversiunea datoriei sale: preschimbarea inscrisurilor unui imprumut vechi cu o dobanda ridicata cu inscrisuri ale unui imprumut nou cu o dobanda mai redusa. În aceste conditii, desi statul isi achita in mod sistematic obligatia de plata a dobanzilor si a ratelor scadente din imprumut, totusi sumele ce revin detinatorilor de inscrisuri publice au o putere de cumparare mai mica decat cea incredintata de acestia statului la lansarea imprumutului.

1.3. ASEM?N?RI SI DEOSEBIRI ÎNTRE CREDITUL PUBLIC SI

CREDITUL PRIVAT

Pentru a realiza o analiza comparativa a creditului public si privat este necesara identificarea principalelor asemanari si deosebiri intre cele doua categorii de credit.

Creditul privat a aparut in cadrul economiei de schimb, ca efect al multiplicarii relatiilor reciproce dintre ofertantii si solicitantii de marfuri, priviti ca subiecti particulari. Acest tip de credit exista sub mai multe forme cum sunt: creditul comercial, care are ca obiect marfurile ce sunt supuse schimbului si creditul bancar care are ca obiect dreptul de folosinta temporara asupra unei sume de bani, in calitate de creditor aflandu-se o institutie specializata, denumita banca.

În stransa corelatie cu creditul bancar, a aparut si s-a dezvoltat piata capitalului banesc de imprumut. Pe aceasta piata se manifesta atat cererea de credit privat cat si cererea de credit public. Cererea de credit privat provine de la agentii economici si de la populatie, iar cererea de credit public vine de la autoritatile publice abilitate sa angajeze imprumuturi publice.

În ceea ce priveste oferta de capital banesc de imprumut, aceasta se formeaza pe piata capitalului banesc de imprumut atat pentru creditul privat cat si pentru creditul public. Aceasta observatie reprezinta prima asemanare dintre creditul public si creditul privat.

Oferta de capital banesc cuprinde urmatoarele elemente: [2 I. Talpos, op. cit., ed. cit. p. 15]

? capitalurile banesti temporar disponibile ale agentilor economici;

? capitalurile si resursele disponibile ale bancilor si a altor institutii financiare;

? capitalurile banesti ale diversilor rentieri;

? economiile, contributiile si depunerile populatiei la Casele de economii, la Casele de pensii si de asigurari sociale, la Organizatiile de constructii de locuinte etc.

Caracterul comun si limitat al resurselor care formeaza aceasta oferta de capital determina aparitia unei competitii intre creditul privat si creditul public. Aceasta competitie determina satisfacerea cererilor de credite ale populatiei si a agentilor economici in detrimentul cererilor de credite ce provin din partea autoritatilor publice. Solutionarea acestei probleme vine de la sine deoarece in ultima instanta, resursele de creditare sunt puse la dispozitia celor care accepta conditiile de creditare referitoare la: termenele de rambursare, nivelul ratei dobanzii si modalitatile de plata a acesteia, constituirea de garantii si altele.

În categoria asemanarilor dintre creditul public si creditul privat pot fi incluse:

? angajarea resurselor necesare pe baze contractuale;

? plata dobanzii in favoarea creditorilor;

? folosirea temporara a resurselor angajate si rambursarea la scadenta a acestora.

Oferta anului

Reducere 2020