Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Introducere ........
3
CAP.1. Banca Comerciala Romina in sistemul bancar rominesc.......
5
1.1. Rolul bancilor si importanta creditului in economie.......
5
1.2. Cadrul legislativ de reglementare a activitatii bancare.....
6
1.3. Banca Comerciala Romina- veriga a sistemului bancar...
8
1.3.1. Scurt istoric. Evolutie. Rezultate...........
8
1.3.2. Promovarea creditelor - functie strategica la BCR ....
9
1.3.3. BCR in sistemul bancar international......
10
1.3.4. Perspective......
10
CAP.2. Controlul bancar la acordarea creditelor..............
13
2.1. Principii si reguli generale privind creditare.
13
2.2. Modalitati de creditare............
15
2.2.1. Creditarea cheltuelilor de exploatare.......
15
2.2.2. Creditarea necesitatilor de capital fix.....
19
2.3. Analiza aspectelor nefinanciare.
21
2.4. Analiza aspectelor financiare....
22
2.5. Bonitatea agentilor economici...
25
2.5.1. Indicatori de nivel si structura.............
25
2.5.2. Indicatori de performanta....
26
2.6. incadrarea creditului. Metoda credit-scoring....
28
2.7. Garantarea creditului.............
30
2.8. Contractul de credit..............
34
CAP.3. Controlul bancar ulterior acordarii creditului......
36
3.1. Riscul in activitatea de creditare
36
3.2. Controlul asupra utilizarii si garantiei creditului............
38
3.3. Lichidarea garantiilor.............
41
3.4. Rolul controlului in optimizarea performantelor bancare.
43
ANEXE...........
47
Bibliografie......
65

1

Alte date

?

INTRODUCERE

Imaginea de alta data a bancii si a„bancherului”, ca sfatuitor apropiat al fabricantului sau al negutatorului, a apus demult. Ultimii douazeci si cinci, treizeci de ani au marcat modernizarea sistemului financiar–bancar, care devine astfel unul dintre pilonii principali pe care se sprijina orice economie de piata.

Cu o activitate pusa in slujba finantarii dezvoltarii, a vehicularii depozitelor banesti spre acoperirea cererii de credite, a gestionarii sistemului de plati pentru schimbul de bunuri si servicii si a transformarii resurselor banesti in timp, spatiu si sectoare economice, bancile au dobandit marele privilegiu de a se bucura de increderea populatiei si a comunitatii oamenilor de afaceri. În ciuda vremelnicelor refluxuri din randul unor segmente ale clientelei, cauzate de esuarea unor banci de prestigiu, interesul public fata de activitatea bancara, nu a cunoscut perioade de declin ci doar de avant economic.

Tranzitia de la o economie de comanda dirijata de stat la o economie a liberei initiative bazata pe proprietatea particulara asupra factorilor de productie este elementul esential ce a impus restructurarea sistemului bancar in tara noastra, crearea unor mecanisme si parghii care sa se integreze in noile structuri aparute. Reforma sistemului bancar a abolit sistemul „ monobancar” in care toate bancile erau subordonate statului, fiind simple instrumente de realizare a planului „unic” hipercentralizat si aceasta deoarece economia de piata presupune existenta unui sistem bancar sanatos ce sa asigure mobilizarea disponibilitatilor monetare ale economiei nationale si orientarea acestora catre desfasurarea de activitati economice eficiente ce determina cresterea nivelului de trai al intregii natiuni.

Astazi, piata bancara este caracterizata printr-un grad inalt de concentrare si segmentare, atat la depuneri, cat si la imprumuturi, precum si un nivel scazut al concurentei. Deci, se poate vorbi de o dubla structura a acestei piete: in amonte, unde sunt localizati investitorii, deponentii, detinatorii de lichiditati, furnizorii de materie prima si in aval, unde se afla intreprinzatorii, achizitorii de bunuri imobiliare, distribuitorii, utilizatorii, respectiv consumatorii de produse si servicii bancare.

În acest cadru se face simtita prezenta Bancii Nationale a Romaniei, care prin functiile indeplinite, prin legaturile multilaterale cu celelalte banci si prin aceasta cu economia, reprezinta o placa turnanta a sectorului bancar, ce realizeaza urmatoarele functii: emisiunea monetara, prin punerea la dispozitia economiei nationale a cantitatii de moneda necesare cresterii economice; dirijarea prin credit si moneda a economiei tarii; efectuarea de operatiuni valutare, in scopul asigurarii stabilitatii valorii interne si externe a monedei nationale; elaborarea de politici monetare, valutare si de credit in corelatie cu ansamblul politicilor macroeconomice ale statului.

Desi structurile nationale ale sistemului bancar sunt foarte variate in functie de evolutiile lor anterioare sau de traditiile ce se perpetueaza, pretutindeni in lume s-au delimitat cu claritate alaturi de banca centrala, alte doua componente ale acestui sistem: bancile de depozit si bancile specializate. În Romania, societatile bancare se incadreaza in categoria bancilor de depozit, a bancilor comerciale de tip universal ce efectueaza toata gama de operatiuni bancare si opereaza pe intreg teritoriul tarii, avand o activitate diversificata care se poate modifica liber functie de cerinte, posibilitati si propria orientare. Operatiunile de baza ale acestor banci sunt reprezentate de constituirea de depozite si utilizarea lor in scopul acordarii de credite agentilor economici. Astfel, ele isi exercita rolul de intermediar nu numai intre agentii economici din afara sistemului bancar, ci si intre verigile bancare prin reciclarea si valorificarea capitalurilor, mobilizarea resurselor si distribuirea creditelor in interiorul acestui sistem.

Astfel, legatura directa cu mii si milioane de agenti economici, in calitatea lor de titulari de conturi confera bancilor comerciale o alta functie principala in economia moderna, aceea de centru de efectuare a platilor intre acestia si de participare la determinarea si controlarea fluxurilor monedei scripturale. Pe langa aceasta functie de baza, bancile comerciale pun la dispozitia clientilor si o gama larga de servicii si produse bancare necesare cresterii economice, care imbraca forma cumpararilor si vanzarilor de metale pretioase, valute si a unei palete variate de instrumente financiare, emiterii si acceptarii cambiilor, precum si a stabilirii garantiilor.

Perioada de dupa ’90 s-a caracterizat prin incercari ale bancilor comerciale de a castiga o anumita pozitie

pe piata bancara si de a-si dezvolta o retea de unitati proprii cat mai extinsa astfel incat sa asigure o sporire a clientelei si implicit a profitului bancar. În acest context, structura pe verticala a unei banci comerciale confera acesteia configuratia unei retele ce are urmatoarea componenta:

? Centrala bancii, ce indeplineste functia de conducere a activitatilor desfasurate in unitatile din subordine, prin urmarirea respectarii prevederilor legale, hotararilor si a altor acte normative ce reglementeaza activitatea bancara;

? Sucursalele judetene si orasenesti, ce reprezinta unitati operative, fara personalitate juridica, si care desfasoara operatiuni bancare in limita competentelor stabilite de centrala;

? Agentiile si punctele de lucru, cu acelasi regim juridic ca si sucursalele si cu rol exclusiv operativ, care functioneaza acolo unde acestea din urma nu acopera volumul operatiilor sau in locuri cu afluenta mare de public.

În contradictie cu aceasta structura, structura orizontala a bancilor comerciale variaza de la o banca la alta, fiind influentata pe de-o parte de politica proprie a fiecareia, iar pe de alta parte, de ansamblul mijloacelor materiale si umane disponibile, identificandu-se urmatoarele functiuni: de conducere, comerciala, de executie, administrativa si financiar-contabila.

Se poate spune astfel ca bancile alcatuiesc un sector important si influent in cadrul domeniilor de afaceri din intreaga lume. Ele joaca un rol important in mentinerea increderii in sistemul monetar prin conexiunea stransa pe care o au cu autoritatile responsabile si guvernele, cat si cu reglementarile impuse de aceste guverne.

CAPITOLUL 1

BANCA COMERCIAL? ROMÂN? ÎN SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

1.1. ROLUL B?NCILOR SI IMPORTANTA CREDITULUI

ÎN ECONOMIE

În esenta, o banca poate fi definita ca fiind o institutie ce mobilizeaza mijloacele banesti disponibile in economie, finanteaza si crediteaza persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, cu scopul de a obtine profit.

Inserarea bancilor in cadrul unei economii are loc in calitate de intermediari financiari, ce-si desfasoara activitatea colectand mijloace banesti de la sectoarele, activitatile, agentii economici nefinanciari care dispun temporar de resurse finaciare excedentare, urmand a le pune la dispozitia agentilor cu deficit de resurse. În realitate, in sens larg, sectorul gospodariilor este cel excedentar, in timp ce sectorul intreprinderilor este cronic deficitar. Astfel, prin activitatea lor bancile contribuie la realizarea unei finantari indirecte a economiei.

Prin activitatea pe care o desfasoara, o banca trebuie sa incerce sa echilibreze interesele diferite ale partilor terte cu care intra in contact : pe de o parte cei care isi depun excedentele doresc o remunerare (dobanda bonificata) cat mai consistenta din partea bancii, in timp ce cei care se imprumuta de la banca doresc ca pretul imprumutului (dobanda perceputa) sa fie cat mai mica. Delimitarea intereselor celor doua parti se poate realiza si sub aspect temporal, avand in vedere faptul ca debitorii urmaresc obtinerea unor durate extinse a creditului.

De asemenea, in desfasurarea activitatii sale o banca, pentru a fii competitiva si a rezista pe piata, trebuie sa tina cont de activitatile concurentilor si de reglementarile bancii centrale (aceasta prin supravegherea exercitata asupra sistemului bancar in ansamblul sau, fiind interesata in limitarea riscurilor pe care o banca si le asuma la obtinerea si folosirea fondurilor tertilor si mentinerea increderii publicului in sistemul bancar). Prin urmare orice banca functioneaza sub impactul unor factori de natura economica, factori de reglementare a activitatii bancare, factori psihologici care-i pot influenta intr-un mod decisiv rentabilitatea si eficienta.

În vederea desfasurarii unei activitatii profitabile, o banca (ca orice agent economic) trebuie sa acorde o atentie deosebita investitiilor pe care le efectueaza. În cazul unei banci, functia de investire are o componenta importanta in creditare. Aceasta confera bancilor responsabilitati majore privind promovarea unei economii bazate pe criterii de eficienta si profitabilitate.

În procesul de creditare al economiei, bancile trebuie sa “filtreze” afacerile si sa le promoveze pe cele eficiente, viabile si legale, impulsionand astfel desfasurarea unor activitati eficiente din partea celor ce apeleaza la creditele bancare. Promovarea unor afaceri eficiente si acordarea unor credite rentabile pentru banca, depind in mare masura de calitatea investigatiei pe care o face banca in legatura cu baza de credit a solicitantului.

Pentru a acorda creditul solicitat, o banca trebuie sa fie convinsa de utilitatea, eficienta si profitabilitatea investitiei, precum si de bonitatea intreprinderii solicitatoare. În general in cazul creditelor pe termen scurt si mediu, elementul central il constituie bonitatea clientului, in timp ce in cazul creditelor pe termen lung banca va fi interesata mai mult de destinatia creditului sau, dorind sa evalueze planul de afaceri pe care il realizeaza intreprinderea (acesta cuprinde o serie de elemente ce descriu firma si activitatea acesteia si modul in care societatea va folosi creditul, urmarindu-se rentabilitatea proiectului propus).