Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE, INSTRUMENT AL MANAGEMENTULUI FIRMELOR 4
1.1.Conceptul de control financiar de gestiune 4
1.2.Trasaturile controlului financiar de gestiune 11
1.3.Obiectivele controlului financiar de gestiune 15
CAPITOLUL 2 . CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE SI ACTIVITATILE DE PRODUCTIE 17
2.1.Etapele controlului financiar de gestiune 17
2.2.Modele si tehnici aplicate in controlul financiar de gestiune 25
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA CONTROLULUI FINANCIAR DE GESTIUNE LA BEGA-PAM S.A. TIMISOARA 32
3.1.Prezentarea generala a societatii 32
3.2.Evolutia indicatorilor economico-financiari pe perioada 2010-2012 34
3.3.Organizarea activitatii de control financiar de gestiune la nivelul firmei S.C BEGA PAM S.A Timisoara 37
3.3.1.Existenta, integritatea si paza bunurilor si valorilor de orice fel si detinute cu orice titlu 38
3.3.3. Efectuarea in numerar sau prin conturi bancare a incasarilor si pl?tilor, in lei si valut?, inclusiv a salariilor si a retinerilor fat? de salariati si de buget 51
3.3.4. Intocmirea si circulatia documentelor primare, a celor tehnico-operative si contabile, inregistrarea in contabilitate a acestora 54
CONCLUZII ?I PROPUNERI REFERITOARE LA EFICIEN?A CONTROLULUI FINANCIAR LA S.C. BEGA PAM 59
BIBLIOGRAFIE 62
ANEXE 67

Alte date

Fiinta umana pastreaza astfel in permanenta, vocatia spre progres si civilizatie.

Traim in imperiul informatiei, intr-o lume a competitiei unde adevarata "avere" se masoara in cantitatea si calitatea informatiei obtinute la un moment dat. Ea prevaleaza, adeseori potentialul economic, tehnologic sau umanitar.

Controlul financiar de gestiune, ca principala componenta a controlului financiar, cuprinde in sfera sa, sub aspect legal, teoretic si practic, problematica complexa, specifica domeniului economic‚ si financiar al agentilor economici.

Controlul financiar de gestiune corecteaza modul de gospodarire si utilizare a resurselor materiale, financiare, umane si informationale.

Contabilitatea ca stiinta cu caracter teoretic si aplicativ s-a nascut din necesitatile practice ale productiei materiale si s-a dezvoltat odata cu fortele de productie, cu diviziunea sociala a muncii si cu schimbul. În aceste conditii, contabilitatea este strans legata de procese economice si de relatiile de productie, care se schimba in diferite momente ale istoriei societatii. Înteleasa si privita in acest fel, contabilitatea isi pastreaza intregul dinamism, mersul novator, caracterul de stiinta care a luat nastere si a crescut odata cu dezvoltarea mediului social-economic.

Cercetarile si studiile in contabilitatea productiei si a ansamblurilor economice mari din ultimile decenii, au dat la iveala si mai plenar caracterul universal si forta sa previzionala.

Varietatea activitatilor desfasurate in unitatile economice, impune contabilitatii ca stiinta cu multiple resorturi calculatorii, rezolvarea problemelor in spiritul cerintelor si jocul pietei.

Contabilitatea furnizeaza date si informtii eficiente pentru statornicirea productivismului rational si pentru elaborarea strategiilor si tacticilor la toate nivelurile.

Cunoasterea volumului cheltuielilor si al veniturilor, compararea acestora in vederea stabilirii rezultatelor prin intermediul informatiei contabile, permite realizarea principiului de baza al gestiunii, care obliga unitatiile economice sa-si acopere cheltuielile din venituri proprii si sa obtina un profit.

Contributia contabilitatii la realizarea obiectivelor strategice ale managerilor se manifesta si sub forma asigurarii informatiilor necesare controlului, a determinarii gradului de raspundere si efectului realizat la diferite locuri de munca, scoate la iveala rezervele interne, cheltuielile neeconomicoase si pierderile din productie. Urmare a cerintelor actuale ale conducerii si organizarii stiintifice a unitatiilor economice, contabilitatea temporana se orienteza tot mai mult catre calcule previzionale asupra mijloacelor, resurselor de formare a acestora, rezultatelor financiare, pe care le impleteste cu reflectarea fenomenelor ce au avut loc.

Contabilitatea si-a dezvoltat puterea de cunoastere a situatiei economice si financiare, cu scopul de a furniza in conditii optime din formatiile necesare luarii celor mai juste decizii.

Scopul contabilitatii este de a face din informatiile si metodele sale un instrument de orientare, un „tablou de bord”, un consilier pentru stabilirea conditiilor in care unitatea economica isi desfasoara activitatea in interior, precum si in contextul macroeconomic.

Cu alte cuvinte, informatiile contabilitatii constituie sursa cea mai importanta, „banca de date” a conducerii in procesul decizional. Contabilitatea devine astfel indispensabila in activitatea de conducere.

Ca rezultat al secularei sale existete si a multiplelor aplicatii practice, contabilitatea dispune de o mare mobilitate in abordarea fenomenelor economice, iar informatia ei a devenit de mult „ o componenta a sistemului de conducere rationala a unitatilor creatoare de valori”.

CAPITOLUL 1. CONTROLUL FINANCIAR DE GESTIUNE, INSTRUMENT AL MANAGEMENTULUI FIRMELOR

1.1.Conceptul de control financiar de gestiune

În economia de piata, orice agent economic doreste sa realizeze profit.

Agentii economici sunt supusi examenului riguros, dar drept al pietei, avand la baza raportul cerere-oferta, care opereaza dupa criteriul eficientei, al concordantei activitatilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor. [1 Andon? I., Tabara N.(coord.)- „Contabilitat?, t?hnologi? si comp?titivitat?”, ?ditura Acad?mi?i Roman?, Bucur?sti, 2006]

În aceste conditii pentru a produce profit, agentii economici trebuie sa aiba o inalta capacitate de adaptare la cerintele si legitatile pietei, ale concurentei loiale.

Pe langa initiativa libera si aportul material, financiar, uman-fizic si de inteligenta, o conditie esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniul, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia, profit sau pierdere. [2 Ionascu, I., Filip, A., T., St?r?, M., „Control d? g?stiun?”, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2007

]

Cunoasterea conditiilor economice si financiare, in raport cu cerintele si legitatile pietei in care se deruleaza activitatea agentilor economici, previne situatiile de incetare a platilor si de faliment, asigura profitul.

În conditiile de legalitate si libera initiativa, cunoasterea, de catre factorii interesati, a acestor obiective, este o cerinta esentiala a conducerii pe baza criteriilor de profit.

Informatia de calitate, reala si operativa a situatiei economice si financiare si a evolutiei acesteia previne riscurile, deficientele, lipsurile, in general ineficienta si asigura libera initiativa economica, in conditii de concurenta loiala.

Cunoasterea este necesara, in primul rand, conducerii agentilor economici (regii autonome, societati comerciale, societati agricole, alte categorii) si personalului acestora, iar in al doilea rand, se stie ca orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de incredere-certitudine din partea tertilor agenti economici, parteneri de afaceri. [3 Baciu A. - „Costuril? – organizar?, planificar?, contabilitat?, calculati?, control si

analiza”., ?d .Dacia, Cluj-Napoca, 2001]

Aceasta cunoastere a situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnic-operative si contabile.

Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere a controlului financiar-contabil.

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. [4 Ionascu, I., Filip, A., T., St?r?, M., „Control d? g?stiun?”, ?ditura ?conomica, Bucur?sti, 2007]

Controlul patrunde in esenta fenomenelor si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.

Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a posibilitatilor aparitiei deficientelor si anomaliilor.

Pentru obtinerea profitului maxim, pe langa evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite, controlul contribuie si la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.

Controlul asigura perfectionarea activitatii si cresterea profitului in conditii de concurenta libera si loiala.

Controlul, ca forma de cunoastere, este lipsit de sens daca nu se manifesta si ca forma de perfectionare a modului de gestionare a patrimoniului si de organizare si conducere a activitatii agentului economic.

Controlul este o necesitate obiectiva si subiectiva, dar nu este un scop, ci un mijloc de perfectionare a activitatii executive, inclusiv a procesului de conducere a acesteia.

Pe aceasta linie controlul are ca directii esentiale: [5 B?rry A.J., Broadb?nt J.,Otl?y D.- „Manag?m?nt control. Th?ori?s, Issu?s and P?rformanc?”, S?cond ?dition, Palgrav? Macmillan, 2005]

? organizarea mai buna a muncii;

? intarirea ordinii si disciplinei in organizarea si desfasurarea activitatii economice, a disciplinei tehnologice;

? gospodarirea mai eficienta a mijloacelor de munca, materiale si financiare;

? descoperirea operatiilor nereale, neeconomice si nelegale;

? preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

? evaluarea eficientei rezultatelor obtinute;

? recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare.

Prin control se actioneaza in directiile esentiale ale cerintelor sociale, se acorda atentie deosebita problemelor economice si financiare concrete, trecerii de la faza de preocupari generale, de program, la asigurarea continuitatii practice si eficiente. [6 Bouquin H. - „Contabilitat? d? g?stiun?” (traduc?r?a si studiul introductiv N?culai Tabara), ?ditura TIPOMOLDOVA, Iasi, 2004]

În acelasi timp, in cadrul relatiilor si interrelatiilor dintre agentii economici, care se creeaza in conditiile economiei de piata, controlul, prin activitatea sa, poate contribui nu numai la bunastarea si prosperitatea agentilor economici ca atare, ci si la cresterea economica, la progresul tehnic si economico-social, la competitivitatea si deschiderea economiei romanesti, atat de necesara.