Pagina documente » Psihologie, Sociologie » Creativitatea si cultivarea ei in scoala

Despre lucrare

lucrare-licenta-creativitatea-si-cultivarea-ei-in-scoala
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-creativitatea-si-cultivarea-ei-in-scoala


Cuprins

Cuprins
pag
Introducere ............ 2
Capitolul I: Creativitatea; delimitari conceptuale......... 3
Capitolul II:Creativitatea-dimensiune esentiala a personalitatii....... 5
Capitolul III:Tipurile creativitatii.............. 7
Capitolul IV:Etapele procesului creator...... 9
Capitolul V:Factorii creativitatii 11
V.1 Factori care influenteaza creativitatea.............. 11
V.2 Stimularea creativitatii elevului......... 17
V.3 Factori care blocheaza manifestarile
creative...... 20
Capitolul VI: Mijloace de depistare a capacitatii creatoare............ 25
Capitolul VII:Educarea creativitatii........... 26
VII.1 Generalitati 26
VII.2 Modalitati de cultivare a creativitatii............ 28
Capitolul VIII: Potentialul creator al elevilor.............. 29
Capitolul IX: Cai si mijloace de educare a creativitatii in procesul
de invatamint ...... 31
Concluzii : Rolul creativitatii in cadrul procesului de invatare ...... 37
Bibliografie: ......... 39

EXTRAS DIN DOCUMENT

?{p}

{p}

?

Introducere

În ultimele decenii, creativitatea a devenit una dintre problemele de baza ale psihologiei, in mare parte datorita societatii contemporane care se caracterizeaza prin schimbari radicale in conduita, la locul de munca sau in familie, in educatie, stiinta, tehnologie si aproape in orice aspect al vietii noastre.

Omul zilelor noastre are nevoie de culturalizare in interiorul propriei sale fiinte, deoarece goliciunea interioara corespunde unei apatii exterioare, unei incapacitati de a intelege realitatea si de a avea comportamente adecvate.Prin originea ei, natura umana este creatoare. Dar creativitatea nu inseamna doar receptarea si consumul de nou, ci, in primul rand, crearea noului.

Omul, ca fiinta rationala, trebuie sa demonstreze ca, in orice situatie- problema s-ar afla, poate sa gaseasca un raspuns, o cale optima de rezolvare intr-un timp relativ scurt. Aceasta abilitate prin care omul reuseste sa gaseasca solutii mai multor situatii este direct legata de inteligenta, iar daca la aceeasi problema se pot oferi mai multe variante de raspuns inseamna ca acea persoana este si creativa.

Sintetizand elementele principale ce o structureaza, putem defini creativitatea ca fiind „o capacitate (proprietate, dimensiune) complexa, fundamentala a personalitatii umane, care, sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original, de valoare si eficienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor factorilor subiectivi si obiectivi - adica a posibilitatilor si calitatilor persoanei si a conditiilor ambientale, ale mediului socio-cultural” [1 Chivu Roxana, Note de curs, Universitatea Spiru Haret, 2002-2003].

Capitolul I

Creativitatea; delimitari conceptuale

Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva nou, original. Actul creator este insa un proces de elaborare prin inventie sau descoperire, cu ajutorul imaginatiei creatoare, a unor idei, teorii sau produse noi, originale, de mare valoare sociala si aplicabile in diferite domenii de activitate.

Creativitatea poate fi educata, dezvoltata si pusa in valoare. În ziua de azi, creativitatea reprezinta o sursa de putere si energie superioara tuturor celor existente pana in prezent. Creativitatea reprezinta o sursa inepuizabila ce se multiplica permanent: poate aborda orice problema careia ii poate gasi solutii inedite, are aplicabilitate in toate domeniile de activitate.

Antrenamentul creativitatii se realizeaza cunoscand factorii definitorii ai creativitatii si blocajele ce impiedica manifestarea acesteia.

Creativitatea reprezinta o fata moderna extraordinara, dar insuficient cunoscuta si valorificata.

Termenul de creativitate este utilizat in relatie cu trei aspecte. Creativitatea se evidentiaza mai intai in raport cu actul, procesul de creatie, fenomen de extrema personalitate prin care se elaboreaza fie o opera de arta, fie o inovatie tehnica, un mecanism, un aparat, fie o noua teorema matematica s.a. Rezultatul procesului creator se expilica prin creativitatea unei persoane, printr-o capacitate complexa a omului, o structura caracteristica a psihicului ce face posibila opera creatoare. În fine creativitatea se mai apreciaza, in mod obiectiv, prin produsul activitatii – mai mult sau mai putin deosebit, nou, original.

Aceasta originalitate se manifesta in diferite grade de noutate. Un scolar care izbuteste sa solutioneze, prin propriul efort, o problema grea de matematica, dovedeste oarecare creativitate. Dar ea nu se poate compara cu cea manifestata de un savant creator al unei teorii noi, recunoscuta ca atare pe

plan mondial.

În cadrul unor scolii psihologice au fost formulate mai multe teorii asupra creativitatii.

Teoria asociationista, elaborata de Nednik (1962), care considera creativitatea un proces de organizare si transformare a unor elemente asociative in combinatii noi, pe baza gandirii.

Teoria configurationista (gestaltista) defineste creativitatea ca produs al imaginatiei (si nu al gandirii logice), cu ajutorul careia sesizam brusc lacunele din configuratia intregului, completandu-le.

Teoria transferului creativitatii il are ca reprezentant pe J.P. Guilford. El concepe creativitatea ca o etapa a invatarii, transferabila si in alte domenii de activitate.

Unii specialisti explica deci, procesul creatiei prin nivelul gandirii logice, altii releva influenta unor facturi de personalitate (motivatii, atitudini), iar a treia categorie diminueaza sau chiar neaga importanta inteligentei, atribuind rol hotarator imaginatiei (Wertheimer).

Daca inteligenta este o forma superioara de organizare si de echilibru a structurilor cognitive si daca a intelege si a inventa sunt principalele ei functii (Piaget), atunci nu putem vorbi de nici un proces creativ fara participarea inteligentei. Pornind de la aceasta idee, orice persoana cu o inteligenta normal dezvoltata este mai mult sau mai putin creativa, iar peste un anumit coeficient de inteligenta (dupa unii cercetatori, peste 120 [2 Mircescu Mihai, Antrenamentul creativitatii, Ghid practic de metode, procedee si exercitii.]), aceasta nu mai coreleaza cu creativitatea, rolul important revenind imaginatiei creatoare si factorilor de personalitate.

Ar fi gresit insa daca am identifica inteligenta superioara cu creativitatea, aceasta fiind definita de originalitatea si valoarea produselor create. Cu alte cuvinte „inteligenta superioara nu inseamna neaparat si creativitate” [3 Chivu Roxana, op.cit.] (Landau), intrucat nu toti oamenii inteligenti sunt si creativi.

Capitolul II

Creativitatea – dimensiune esentiala a personalitatii

Istoria marilor inventii si descoperiri, a operelor de arta si a revolutiei tehnico-stiintifice este istoria inteligentei si a creativitatii, darul cel mai de pret al omului, care i-a permis sa faureasca primele unelte, sa stapaneasca natura prin stiinta si tehnica, sa creeze un peisaj nou pe planeta noastra si sa patrunda in spatiul cosmic. În cuceririle stiintei, ale tehnicii si culturii artistice sunt materializate capacitatile creatoare ale omului, inteligenta si sensibilitatea lui fata de frumos. Bogatia unui popor consta in munca si creativitate.

În conditiile celei de-a doua revolutii stiintifice si tehnice, a tendintelor de informatizare a societatii si a mutatiilor adanci din toate sectoarele de activitate, cresterea productiei si a culturii sunt conditionate in mare masura de capacitatea creativa a oamenilor. Se impune, deci, incurajarea eforturilor pentru deschiderea unor cai in stiinta, tehnica si tehnologie, stimulare inventivitatii si educarea pasiunii pentru stiinta, ca forta nemijlocita a productiei moderne.

În fata acestei comenzi sociale, de creativitate, hotaratoare pentru ridicarea omului pe noi trepte de bunastare, de cultura si de civilizatie, scoala are un rol bine definit privind dezvoltarea la elevi a capacitatilor creative.

Dupa unele statistici, nu s-a utilizat pana acum decat 3% din inteligenta omenirii, cauzele mai importante fiind analfabetismul si conceptia scolii traditionale bazata indeosebi pe predarea, memorarea si producerea cunostintelor neglijand dezvoltarea potentialului creator al elevilor si insusirea de catre acestia a unor tehnici de invatare creativa.

Scoala contemporana, centrata pe elev are un rol bine precizat in dezvoltarea uriasului potential intelectual reprezentat de inteligenta si creativitatea, care pus in valoare va asigura neintrerupt procesul social uman. În relatia elev – proces de invatamant cunoasterea nivelului de dezvoltare intelectuala a fiecarui elev este deosebit de importanta pentru folosirea unor metode adecvate care sa permita individualizarea invatamantului, astfel incat fiecare elev sa-si dezvolte la maximum capacitatile si aptitudinile creatoare pentru procesul invatarii.

Oferta anului

Reducere 2020