Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAP.1.CREDITUL-PROBLEME METODOLOGICE 5
1.1. Abordarea etimologica si istorica a creditului 5
1.2. Conceptul de credit 6
1.3. Functiile si rolul creditului 8
1.3.1. Functia de repartitie 8
1.3.2. Functia de emisiune 9
1.3.3. Functia de control 9
1.4. Formele creditului in economia de piata 10
1.5. Elementele creditului bancar 14
CAP.2. PRINCIPIILE CREDITARII AGENTILOR ECONOMICI 16
2.1. Reguli generale de creditare bancara 16
2.2. Resursele de creditare si optimizarea plasamentelor 18
2.3. Probleme de baza ale activitatii de creditare bancara 20
2.3.1. Solicitantul creditului 20
2.3.2. Cererea de creditare 21
2.3.3. Rambursarea creditului 22
2.3.4. Dobinzile si comisioanele 22
2.3.5. Garantia creditului 23
CAP.3. BANCA COMERCIALA ROMiNA - VERIGA IMPORTANTA A SISTEMULUI BANCAR ROMiNESC 28
3.1. Prezentarea generala a Bancii Comerciale Romine 29
3.1.1. Conceptele Bancii Comerciale Romine 32
3.1.2. Clienti, investitori, personalul Bancii Comerciale Romine 33
3.2. Orientari in activitatea bancii 34
3.3. Creditul - principala operatiune activa a Bancii Comerciale Romine 34
3.4. Principalele tipuri de credite oferite de Banca Comerciala Romina agentilor economici privati 36
3.4.1.Linii de credite 37
3.4.2. Credite pentru finantarea stocurilor 38
3.4.3. Credite pentru export 39
3.4.4. Credite pentru investitii 40
3.4.5. Credite pe documente in curs de incasare 41
3.4.6. Credite pentru derularea programelor SAPARD 42
CAP.4. PROCEDURA DE CREDITARE A AGENTILOR ECONOMICI PRIVATI DE CATRE BANCA COMERCIALA ROMiNA 44
4.1. Documentatia necesara obtinerii creditelor 44
4.2. Analiza bonitatii clientilor 46
4.2.1. Aspecte nefinanciare privind clientii bancii 46
4.2.2. Studiu economico-financiar a activitatii clientilor 48
4.2.3. Evaluarea bonitatii clientilor-indicatorii de bonitate ai Bancii Comerciale Romine 50
4.3. Aprobarea creditului 63
4.4. Acordarea creditelor 65
4.4.1. incheierea contractelor de credit 66
4.4.2. Disponibilizarea creditului pentru agentii economici 66
4.5. Urmarirea creditelor si verificarea garantiilor 67
4.6. Administrarea creditelor neperformante 69
4.6.1. Definirea creditelor neperformante 69
4.6.2. Cheltuiala privind datoriile indoielnice 70
4.6.3. Provizioane pentru credite neperformante 72
4.6.4. Cai de recuperare a creditelor neperformante 73
STUDIU DE CAZ 74
Prezentarea societatii 74
Prezentarea situatiei societatii pentru acordarea creditului 74
Analiza bonitatii societatii prin indicatori 75
CONCLUZII SI PROPUNERI 78
BIBLIOGRAFIE 81

Alte date

?{p}

Creditarea agentilor economici din sectorul privat la Banca Comerciala Romana ?INTRODUCERE

O componenta dintre cele mai importante si dificile ale tranzitiei spre economia de piata o constituie formarea unei piete a capitalurilor. Aceasta presupune crearea unui sistem bancar eficient, care sa mobilizeze resursele banesti de la populatie si agenti economici in vederea reinvestirii rapide in activitati economice profitabile, contribuind astfel si la sporirea vitezei de rotatie a banilor care, comparativ cu cea din tarile dezvoltate, este de 2-3 ori mai mica.

În ultimii ani, sistemul bancar din Romania a cunoscut o ampla transformare, modernizare si diversificare, in concordanta cu schimbarile produse in economia tarii. Unul din rezultatele transformarilor produse pana in prezent a fost crearea unui sistem bancar modern de inspiratie europeana, in paralel cu modificarea importantei pe care o au diferitele instrumente si servicii financiare.

Buna functionare a pietei de capital, in conditiile unui mediu concurential institutionalizat, ofera posibilitati superioare de obtinere si utilizare a creditelor, determinand inscrierea activitatii economice pe coordonatele eficientei. Din pacate, in Romania, activitatea bancara, desi profitabila, nu este caracterizata de dinamism.

Bancile sunt putinele institutii din tara noastra care obtin beneficii si in care salariatii au venituri mari. De asemenea, ele detin unul din primele locuri in domeniul informatizarii, comparativ cu celelalte sectoare ale economiei nationale.

Una din atributiile cele mai importante ale bancilor este legata de calitatea bancilor de mijlocire de credite. În aceasta calitate bancile se ocupa cu formarea resurselor, atragerea clientilor, acordarea creditelor, urmarirea modului de folosire acestora, rambursarea creditelor si elaborarea strategiei de creditare in care un loc important in ocupa corelatia dintre resurse si necesitati. Sistemul bancar reprezinta o veriga indispensabila a strategiei de dezvoltare a unei tari. Fiecare stat isi stabileste propria structura in domeniul bancar, in functie de obiectivele strategice propuse.

Tarile dezvoltate, avand o retea de institutii bancare extrem de diversificata si o legislatie care raspunde nevoilor de desfasurare a activitatii bancare in conditii optime, beneficiaza din plin de efectele pozitive ale sistemului. Economiile acestor state sunt propulsate astfel spre performante sporite atat pe plan national cat si mondial.

Tara noastra, in tranzitia ei spre economia de piata, a inregistrat o serie de dificultati si chiar esecuri ale unor banci, care, avand o “fundatie” nesigura s-au prabusit in urma interactiunii lor cu mediul economic precar. Aceste nerealizari sunt insa iminente perioadei de tranzitie si au servit atat ca exemplu negativ pentru celelalte banci cat si ca un motiv de perfectionare a legislatiei si alinierea ei la legislatiile tarilor dezvoltate.

Economia romaneasca a fost una dintre cele mai dinamice din regiune in cursul anului 2003. Produsul Intern Brut a crescut cu 4,9 % fata de anul 2002, inflatia a continuat sa se reduca pana la o rata medie anuala de circa 15 %, iar deficitul bugetului consolidat si datoria publica si public garantata s-au mentinut la un nivel rezonabil (de 2,4 % si respcetiv 19,2 % din PIB).

Pentru bancile comerciale romanesti creditul reprezinta un produs de baza, iar activitatea de creditare detine ponderea hotaratoare intre activitatile desfasurate de banci, reprezentand modalitatea principala de plasament a resurselor financiare atrase de la clienti.

În orice economie nationala, asa cum sunt rezolvate problemele, creditul actioneaza dupa regulile unui sistem economic. Ca orice sistem economic, cel al creditului este constituit dintr-un ansamblu de factori si elemente, care prin interactiunea lor trebuie sa realizeze, in conditii de eficienta, obiectivul legat de repartizarea si folosirea fondului de imprumut al economiei nationale.

Importanta creditului deriva din avantajele pe care le asigura utilizarea lui in conditii de maxima eficienta si rentabilitate. Dintre aceste avantaje enumeram:

- creditul pune la dispozitia investitorului o parte din necesarul de capital, contribuind astfel la transformarea economiilor in investitii;

- creditul conduce la diminuarea investitiilor nerentabile sau ilicite, prin supravegherea efectuata de banca asupra afacerii creditate;

- prin finantarea consumului si prin crearea unor instrumente si tehnici eficiente de finantare a devenit un instrument indispensabil in activitatea agentilor economici;

- creditul contribuie la cresterea vitezei de rotatie a banilor;

- prin intermediul ratei dobanzii, creditul diminueaza fenomenul inflationist;

- creditul favorizeaza orientarea investitiilor spre ramurile economice rentabile conducand la dezvoltarea acestora;

- creditul contribuie la dezvoltarea si stimularea exportului;

- prin influenta pe care o exercita asupra cererii si ofertei de marfuri, creditul contribuie la fundamentarea pe baze economice a preturilor.

Trebuie remarcat ca oricat de avantajos este creditul, utilizarea lui defectuoasa sau abuziva este extrem de periculoasa pentru echilibrul economic al unei tari. De aceea, corecta functionare a creditului trebuie analizata permanent si reglementata din punct de vedere economic, social, juridic si politic.

CAP.1.CREDITUL-PROBLEME METODOLOGICE

1.1. Abordarea etimologica si istorica a creditului

Etimologic, cuvantul credit este de origine latina "creditum - creditare" , care inseamna "a crede", "a avea incredere". Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic al existentei creditului: increderea. [1 Vasile Dedu: Management bancar, Ed. Sildan, Bucuresti, 1997, pg.63]

În literatura de specialitate, creditul este abordat din doua puncte de vedere:

? din punct de vedere juridic – este un contract incheiat intre creditor si debitor;

? din punct de vedere economic – este o categorie economica ce exprima relatii de repartitie a unei parti din produsul national brut in vederea satisfacerii unor nevoi de capital. [2 Daniela Beju: Mecanisme monetare si institutii bancare. Editura Casa Cartii de Stiinte, Cluj Napoca, 2004.pg. 73]

Creditul a aparut initial in Orientul Mijlociu unde constituia monopolul marilor proprietari funciari si al preotilor.

Codul lui Hammurabi trateaza notiunea de credit inca de la inceputul mileniului II i.Hr.

Negustoria de bani a aparut cu mult inaintea bancilor, existand probabil la egipteni si fenicieni, dar in mod sigur la greci -"trapezitii"- si la romani -"argintarii". Activitatea acestora insa in realitate imbraca forme de camatarie, adica un imprumut pentru care se percepea o dobanda foarte ridicata.

Înca din evul mediu, din randurile negustorilor, zarafii s-au separat ca patura sociala si se ocupau cu comertul de monede locale sti monede straine. În mainile zarafilor se concentrau disponibilitatile monetare ale negustorilor evitandu-se astfel riscurile de pastrare a valorilor.

Concentrarea sumelor in moneda in mainile zarafilor, la inceput pentru o perioada relativ scurta, se limita la pastrarea in deplina siguranta a monedelor de aur ale celor care il detineau puterea si ale negustorilor. Dupa un timp din surnele pastrate, zarafii au inceput sa acorde credite.

O parte importanta din zarafi, odata cu dezvoltarea societatii, s-au transformat treptat in bancheri.

Primele institutii care au efectuat operatii pe profilul actualelor banci au fost, probabil, cele din orasele republicii italiene, adica in secolele XII-XIV. Banca din Venetia, de exemplu, a fost infiintata in 1171, insa a fost recunoscuta oficial ca banca de viramente, abia in 1587 sub denumirea de "Banca di Rialto". [3 Constantin Kiritescu: Emilian M. Dobrescu: Bancile – Mica enciclopedie, Ed. Expert, Bucuresti, 1998.]

Bancile au cunoscut o tot mai mare dezvoltare pe masura extinderii relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului de conditiile inrobitoare ale camatariei.

Tot in secolul XVI au aparut si asa-numitele asociatii de credit, care acordau membrilor credite in conditii favorabile. Astfel de asociatii au capatat o larga dezvoltare in Olanda, Germania, Italia, Anglia dar si in alte state.

Circulatia capitalului de imprumut era infaptuita, in principal, prin intermediul unor organizatii de credit, adica prin banci. Datorita acestor conditii s-a ajuns la o crestere a activitatii bancare care s-a generalizat pe la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Creditul a devenit unul din mecanismele fundamantale ale vietii economice incepand din 1850, dupa revolutia industriala, facand posibila anticiparea cumpararilor si astfel, in principiu, exercitand un efect multiplicator asupra activitatii economice.

În prezent, in cadrul operatiunilor unei banci, creditele acordate agentilor economici detin ponderea cea mai mare, reprezentand modalitatea principala de plasament, respectiv de utilizare a resurselor financiare mobilizate.

1.2. Conceptul de credit

Creditul este operatiunea prin care se ia in stapanire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, de regula insotita de plata unei dobanzi ce remunereaza pe imprumutator [4 Turcu I., Contracte si operatiuni bancare, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pg. 110].

În desfasurarea activitatii curente a oricarui agent economic se poate intampla sa aiba goluri temporare de casa, din motive diverse cum ar fi: neincasarea facturilor la scadenta, activitati sezoniere, cicluri de fabricatie lungi, etc. Aceste situatii pot fi solutionate prin intermediul creditelor de care poate beneficia agentul economic, special acordate in acest sens. În principiu aceste credite sunt cele cuprinse in categoria creditelor pe termen scurt.

În cazul in care se doreste dezvoltarea activitatii, se va recurge la un program de investitii care are loc pe termen lung. Finantarea acestor programe se realizeaza in mod normal partial din resurse proprii, partial din resurse atrase sau imprumutate. Niciodata banca nu va accepta finantarea unui obiectiv de investitii integral, din considerentul diminuarii riscului creditului prin participarea la investitia in curs a 2 parteneri: banca si debitorul, precum si din dorinta cointeresarii directe a debitorului in finalizarea proiectului, dat fiind ca astfel sunt implicati nu chiar banii bancii dar si propriii bani ai debitorului. Asistam la exercitarea in practica a unui principiu de gestiune a riscului creditului. În cazul creditelor pentru investitii vom avea in vedere in principal creditele acordate pe termen mediu si lung.