Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAP. I. CREDITUL iN ECONOMIA CONTEMPORANA
1.1 Necesitatea si conditiile aparitiei creditului.............. 1
1.2 Functiile si rolul creditului......... 2
CAP. II. ACTIVITATEA DE CREDITARE LA BRD-GSG
2.1 Principii si reglementari generale privind activitatea de creditare.......... 5
2.2 Gestionarea creditelor si a resurselor de acoperire a acestora.. 6
2.3 Categorii de credite acordate de BRD-GSG.............. 8
2.4 Documentatia tehnico-economica necesara obtinerii creditului............ 10
2.5 Garantia creditelor...... 12
2.6 Contractul de credit.... 14
CAP. III RISCUL iN ACTIVITATEA DE CREDITARE
3.1 Riscul. Categorii de risc............. 16
3.2 Riscul in activitatea bancara si in activitatea de creditare....... 19
CAP. IV ANALIZA ASPECTELOR FINANCIARE iN ACTIVITATEA DE CREDITARE
4.1 Metoda de analiza a creditelor... 28
4.2 Indicatori de analiza a bonitatii clientilor si stabilirea performantelor
financiare ale acestora. 29
4.3 Fluxul de numerar....... 32
4.4 Analiza perspectivelor de dezvoltare pe baza fluxului de numerar....... 35
4.5 Analiza plafonului de credit....... 37
4.6 Fisa sintetica de prezentare a clientului si de analiza a creditului.......... 40
STUDIU DE CAZ. Creditarea S.C. MACO SA DEVA........ 42
CONCLUZII.. 44
ANEXE........... 46
BIBLIOGRAFIE............ 63

Alte date

?CAPITOLUL I. CREDITUL ÎN ECONOMIA CONTEMPORAN?

1.1 Necesitatea si conditiile aparitiei creditului

Creditul a aparut pe baza dezvoltarii productiei de marfuri. El exprima anumite relatii economice determinate de desfasurarea proceselor de productie si de circulatie. Pe parcursul dezvoltarii productiei de marfuri, relatiile de credit, intr-un anumit moment, depasesc sfera productiei de marfuri, iar schimbul capata forma unor relatii monetare.

Aparitia creditului se leaga de un anumit stadiu de dezvoltare a schimbului, cand vanzatorul preda valori de intrebuintare in schimbul unor promisiuni ca va primi candva o valoare. Acest fapt constituie o vanzare pe credit.

De aici apare evident ca, sub aspectul economic, creditul consta in cedarea unor valori de intrebuintare prezente, in schimbul unor valori de primit in viitor.

Termenul de „credit” vine din limba latina de la „creditum” si arata credinta celui ce da unei persoane anumite bunuri, lucrari sau servicii, ca va primi in schimb, valori corespunzatoare.

Analiza aparitiei creditului pune in evidenta faptul ca, pe masura institutionalizarii functiei monetare ca mijloc de plata, a avut loc scindarea in timp a actului de vanzare de cel de cumparare.

Acest fenomen exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul.

Pentru a nu ramine in stadiul abstract al anlizei se cuvine facuta precizarea ca furnizorul X remite din gestiunea sa marfuri, servicii, lucrari, etc. unui beneficiar Y(debitorul) fara sa prezinte achitarea imediata a contarvalorii acestora. El da, astfel, posibilitatea agentului partener sa valorifice marfurile remise; pretinde insa, in schimb,(potrivit contractului intervenit) sa i se achite de catre debitor suma aferenta insotita de un ados care poarta denumirea de dobanda.

Daca s-a convenit ca stingerea obligatiei sa se desfasoare pe intervelul, de exemplu, a 90 de zile, iar marfa remisa este evaluata la 100 mil. lei, atunci debitorul trebuie sa-si achite integral obligatiile, inclusiv dobanda convenita. Aceasta relatie directa dintre cei doi parteneri constituie intreaga esenta a procesului de creditare. Se poate afirma deci ca ne aflam in plin proces de creditare, care are ca punct teminus incheierea actului economic odata cu achitarea obligatiilor de catre debitor.

Sub alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia moneda lichida nu-i putea face fata. De aici, se poate trage concluzia ca aceasta parghie constituie una din conditiile desfasurarii oricarui proces economic. Prin reactie inversa, se poate afirma ca orice agent economic, pe langa capitalul propriu, in vederea aprovizionarii cu materii prime, materiale, contracteaza un imprumut bancar, sub forma creditului. În acelasi timp, productia propriu-zisa si circulatia bunurilor materiale reclama si ele capital care, in anumite proportii se formeaza tot cu ajutorul creditului. Largirea productiei catre care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista proceselor concurentiale si, nu in ultimul rand obtinerea unui profit care sa-i asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.

Depasind sfera de interese a agentului intern, creditul se extine din ce in ce mai mult in relatiile cu partenerii externi in cele mai complexe sfere de activitate in care intervin diferiti agenti economici, chiar si la nivelul statelor.

Monetaristul francez Amadeo Gambino afirma ca: “astazi” omenirea traieste prin credit. Evident ca acesta exagerare contine un adevar de necontestat.

Se poate afirma ca , inca de la aparitia sa, creditul s-a manifestat ca o forta activa care a favorizat intretinerea de relatii intre furniziri si cumparatori a contribuit la formarea de unitati productive si a unor acumulari de mijloace banesti. În acelasi timp, creditul a favorizat procesul de utilizare a factorilor de productie.

1.2 Functiile si rolul creditelor

Locul si importanta creditului in economie sunt date de rolul si functiile pe care le indeplineste.

În primul rand, creditul indeplineste o functie distributiva prin faptul ca mobilizeaza resursele banesti disponibile la un momendat in economie, redistribuindu-le apoi prin acordarea de imprumuturi spre anumite ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au nevoie de mijloace de finantare.

Disponibilitatile banesti se refera la surprusurile de capital de circulatie aflate temporar sub forma inactiva in conturile intreprinderilor deschise la banci, la rezervele de casa ale firmelor pastrate in conturi bancare, dar si sumele economisite de populatie pentru diferite scopuri si depuse la casele de economii sau la bancile comerciale, care si-au laegit si diversificat operatiunile.

Oferind intrprinzatorilor toate aceste disponibilitati, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului, punand astfel in miscare fortele economice latente si contruibuind in felul acesta la cresterea avutiei reale a societatii. Deci bancile, prin creditarea agentilor economici, transforma economiile sterile in capitaluri productive.

În plus, operativitatea asigurata procurarii de noi capitaluri da posibilitatea unei elasticitati mari in economie, pe ansamblul ei favorizand orientarea cat mai rapida a investitiilor spre ramurile sau ativitatile mai rentabile, asigurand o mai mare posibilitate de adaptare la cerintele pietei interne si externe si contribuind pe acesta baza la cresterea eficientei marginale a capitalului. Tot prin functia sa distributiva creditul participa la cresterea gradului de centralizare si concentrare a capitalului.

O importanta deosebita o are creditul in procesul transformarii economiilor in investitii. Asa cum arata economistul englez J.M Keynes, intr-o economie de piata dezvoltata ecuatia fundamentala pentru realizarea echilibrului macroeconomic este :

S = I, unde : S = economiile si I = investitiile.

Orice individ poate economisi o anumita suma de bani, mai mare sau mai mica, in funtie de venitul lui si de compotamentul sau economic.

Economisirea necontinuata de investire constituie, insa, o tezaurizare si reprezinta un factor dezechilibrant, deprimant pentru economie, ducand la o recesiune cu toate consecintele sale. Nu orice individ poate fi intreprinzator, nu-si poate asuma riscurile investitorului, nu are calitatile necesare, iar daca le are este posibil sa nu le poata valorifica din cauza lipsei de capital. Creditul este cel care pune la dispozitia intreprinzatorului capitalul necesar, asigurand astfel transformarea economiilor, altfel sterile, in investitii.

De aceea creditul este un important factor al cresterii economice.

Prin faptul ca la acordarea creditului prin banci este verificat modul cum urmeaza a fi utilizata suma primita de catre intreprinzator, creditul joaca un rol de diminuare a initiativelor paguboase, nerentabile.

Oferind posibilitatea accesului la credit oricarui intreprizator, care prin intentiile sale rationale, fundamentate riguros, prezinta garantia sumelor primite (garantii reale) creditul contribuie la proliferarea firmelor de mici dimensiuni, adesea promotoare ale inovatiei ceea ce favorizeaza concurenta, cu efectele sale pozitive asupra efectului economic.

Creditul are si importanta functie de emisiune monetara.

Dupa ce, prin interventia ideii de credit s-a ajuns la moneda fiduciara, adica la biletele de banca, prin intermediul unor solide institutii de credit s-au creat alaturi de acestea, multiple alte instrumente si tehnici de plata (trata, viramentul, cecul) care au dus la diminuarea folosirii numerarului si la cresterea in mari proportii a monedei scripturale. Prin aceasta s-a asigurat si importanta reducere a cheltuielilor cu circulatia banilor, noile tehnici si instrumente de plata oferite de existenta creditului facand fata in cele mai bune conditii cresterii exponentiale a volumului tranzactiilor economice.

Regland dimensiunile cererii si ofertei de marfuri prin creditarea consumului, pe de o parte si a stocurilor pe de alta parte, creditul contribuie pe langa alti factori la asigurarea stabilitatii preturilor.

De exemplu, daca anumite marfuri a caror producere are un caracter sezonier (cerealele de pilda), ar fi aduse pe piata toate in momentul obtinerii lor, oferta ar deveni disproportionat de mare in raport cu cerea si am asista la o cadere spectaculoasa a preturilor, care ar fi urmata apoi, (dupa o perioada in care s-ar ajunge la raritatea marfurilor respective), de o situatie inversa ( o cerere neacoperita de oferta si o urcare exagerata a preturilor). Pentru evitarea unor astfel de fluctuatii generatoare de risipa si perturbatoare ale echilibrului economic se foloseste instrumentul pentru creditare warant care ofera proprietarului marfurilor respective posibilitatea obtinerii cu anticipatie, cel putin partial, a contravalorii acestora.

De asemenea creditul, prin insasi natura lui, contribuie la cresterea vitezei de rotatie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanenta a fondurilor.

Creditul, al carui cont este dobanda, contribuie prin reglarea ratei dobanzii la stavilirea fenomenului de inflatie.

Prin finantarea consumului si prin crearea unor fenomene si tehnici, creditul a devenit o prezenta indispensabila si in viata populatiei in orice tara civilizata.

Creditul are un rol deosebit si in promovarea relatiilor economice internationale, prin diferitele sale forme, mai ales in comertul exterior, cu predilectie pentru stimularea exportului si derularea normala a operatiunilor de import-export.

Nu se poate trece cu vederea nici rolul pe care il are creditul in finantarea deficitului bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma creditului public.

Trebuie subliniat faptul ca pe cat de avantajos este creditul ca veriga indispensabila in mecanismul de funtionare a economiei nationale, pe atat de periculos si dezavantajos devine atunci cand nu este utilizat in conformitate cu cerintele sale si al echilibrului economic general. Cel mai mare pericol il constituie folosirea lui abuziva determinata de iluzia ca prin sine insuti creditul reprezinta avutie. Supercreditarea duce la grave dezechilibre economice monetare, generand, atunci cand ia proportii, inflatia.

De asemenea utilizarea creditului pentru finantarea unor activitati economice insuficient fundamentate poate duce la dezechilibrul structural in economie.

O folosire abuziva a creditului poate stimula si o exacertbare a operatiunilor speculative, o crestere a capitalului fictiv, care poate ajunge la crahuri financiare. Nu trebuie omise nici probleme care neluate in calcul, pot provoca prabusirea in lant a sistemului bancar, cu consecinte foarte grave pe plan economic, social, politic.

Pentru ca rolul de “motor” al creditului in desfasurarea mecanismului economic sa fie efectiv si eficient, manifestandu-si la minim dezavantajele, este necesara intrunirea mai multor conditii obiective si subiective, care se pot grupa in cinci mari categorii:

- conditii de ordin juridic – legal referitoare la existenta unui cadru juridic, a unor legi care sa reglementeze cu precizie, fara debitor si creditor (banca), procedurile de corectiune fata de debitorii recalcitranti etc., astfel incat sa cresca increderea agentilor economici si sa limiteze riscurile;

- conditii de ordin institutional, infrastructural constand in existenta unui sistem de institutii si organisme solide, bine concepute, cu atributii clare in efectuarea operatiunilor de credit dar si exercitarea controlului asupra modului in care sunt respectate aceste atributii:

- conditii de ordin social-politic referitoare la existenta cadrului general de liniste si de pace sociala si politica, de stabilitate si continuitate a operatiunilor generale ale factorilor de decizie macroeconomica, cat si la regimul politic existent si atitudinea lui fata de economie, de libera initiativa fata de piata. Este evident ca un climat social caracterizat prin convulsii intre diferite categorii sociale, un regim politic subred, contenstat, o politica economica oscilanta sau operatiuni si atitudini nesigure, fara perspective clare, vor afecta elementul esential al creditului: increderea, descurajand atat economisirea prin intermediul institutiilor specializate, cat si apelul la credite sau acordarea lor;

- conditii de ordin economic legate de situatia de ansamblu a economiei nationale, de perspectivele ei, dar si de conjunctura economica a momentului pe plan intern si international. Are importanta situatia resurselor existente in economie la dispozitia agentilor economici, accesul la acestea, structura economiei nationale, situatia pietei de marfuri a capitalurilor etc.;