Pagina documente » Stiinte Economice » Creditarea persoanelor juridice (XYZ, Hunedoara)

Despre lucrare

lucrare-licenta-creditarea-persoanelor-juridice-xyz-hunedoara-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-creditarea-persoanelor-juridice-xyz-hunedoara-


Cuprins

Cuprins
Cap.I. Necesitatea si continutul sistemului bancar din Rominia
1.1 Contextul politic si economic din Europa Centrala si de Est..........3
1.2. Reforma sistemului bancar romin.........4
1.3. Problemele si obiectivele sistemului bancar din Rominia in contextul procesului de reforma..........7
Cap.II. Administrarea resurselor si plasamentelor in sistemul bancar
2.1. Gestionarea resurselor si plasamentelor in sistemul bancar...........10
2.2. Optimizarea activitatii bancare prin corelarea resurselor cu plasamentele.........12
2.3. Estimatii privind volumul posibil al resurselor si plasamentelor.....15
Cap.III. Politica de creditare a Bancii Comerciale Romine
3.1. Definirea creditului bancar si a elementelor sale........18
3.2. Principii si reguli generale privind activitatea de creditare...........19
3.3. Procesul de creditare...........20
3.3.1. Analiza cererii de creditare si a documentatiei necesare........20
3.3.2. Analiza garantiilor creditului bancar.22
3.3.3. Proceduri comune privind fundamentarea deciziei de creditare..............22
3.3.4. Contractul de credit. Principii si clauze generale.23
3.3.5. Asigurarea activelor acceptate in garantie.........24
3.3.6. Controlul utilizarii creditelor si verificarea garantiilor.........25
3.4. Riscul in activitatea de creditare............25
3.5. Analiza si clasificarea portofoliului de credite, determinarea, constituirea, si utilizarea provizioanelor specifice de risc.......26
3.5.1. Analiza si clasificarea portofoliului de credite....26
3.5.2. Determinarea, constituirea si utilizarea provizioanelor specifice de risc....27
Cap. IV. Activitatea de creditare in practica Bancii Comerciale Romine - Sucursala Hunedoara
4.1. Organizarea Bancii Comerciale Romine - Sucursala Hunedoara...29
4.1.1. Scurt istoric..............29
4.1.2. Clientii bancii si tehnologia informationala.......30
4.2. Administrarea sistemului de creditare in practica Bancii Comerciale Romine
4.2.1. Structura resurselor pentru sustinerea procesului de creditare31
4.2.2. Categorii de credite acordate de Banca Comerciala Romina - Sucursala Hunedoara.33
4.3. Credite acordate persoanelor juridice......34
4.3.1. Credite pentru activitatea curenta...34
4.3.1.1. Evolutia si volumul creditelor acordate de Banca Comerciala Romina......34
4.3.1.2. Tipuri de credite comerciale.35
4.3.1.3. Analiza bonitatii clientilor si evaluarea riscului creditelor...........36
4.3.1.4. Scadentarea, rescadentarea, reesalonarea si rambursarea creditelor acordate persoanelor juridice.......37
4.3.2. Credite pentru echipament............39
4.3.3. Credite de leasing......40
4.3.4. Credite forfetare........41
4.3.5. Credite in valuta.........42
Studiu de caz.........44
Concuzii47
Anexe...51
Bibliografie...........65
1

EXTRAS DIN DOCUMENT

?CAPITOLUL I. NECESITATEA SI CONTINUTUL SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

1.1. CONTEXTUL POLITIC SI ECONOMIC DIN EUROPA CENTRAL? SI DE EST

Evenimentele politice de la sfarsitul anilor ’80 din Europa centrala si de est au determinat ca multe tari din acest spatiu geografic sa treaca de la economia centralizata la economia de piata. Cu toate ca ritmul tranzitiei si nivelul modificarilor variaza de la o tara la alta, procesul cunoaste anumite trasaturi comune.

În fostele economii centralizate din Europa de est, in general, structurile bancare functionau in sistemul “monobanca”. Dupa cum o arata si numele, acest sistem era caracterizat prin faptul ca exista un sistem de banci unic, pentru implementarea politicilor economice ale statului uni-partid. Nu exista concurenta bancara si nici nu se aprecia ca ar fi fost necesara. Activitatile bancare erau limitate si destinate a servi exclusiv obiectivelor stabilite prin planul centralizat.

În unele tari, cum a fost si cazul Romaniei, functiile sistemului de tip monobanca erau repartizate pe anumite banci destinate a deservi necesitatile anumitor sectoare, cum ar fi agricultura sau comertul exterior. Chiar si in conditiile existentei mai multor banci, nu exista nici o competitie intre ele si nici un motiv pentru a dezvolta practicile unei activitati bancare pe baze comerciale, fiecare dintre aceste banci fiind specializate pentru un anumit sector de activitate economica.

În tarile cu o economie de piata, bancile exista nu numai pentru a satisface cerintele pietei, dar si pentru a participa ele insele pe piata. Bancile opereaza nu numai pentru a oferi servicii financiare companiilor, ci si pentru a fi companii.

Bancile concureaza unele cu altele pentru a atrage depozite si a acorda imprumuturi, atat clientilor persoane juridice, cat si clientilor persoane fizice. Ele acorda imprumuturi companiilor, in speranta ca acestea vor fi suficient de profitabile incat sa-si ramburseze creditele si sa plateasca dobanda aferenta, generand astfel un profit pentru banca.

Desi toate bancile au proceduri precizate de evaluare a bonitatii companiilor, investirea banilor intr-o afacere presupune intotdeauna, un element de risc, deoarece nici o banca nu poate fi absolut sigura ca afacerile creditate vor putea asigura rambursarea datoriilor contractate. În calculele lor, bancile accepta un anumit element de risc, si de aceea, si-au dezvoltat metode de estimare si minimizare a riscului. Într-adevar, estimarea riscului este una din cele mai importante activitati ale bancherului de succes.

Concurenta intre banci poate avea si unele efecte negative, daca bancile situeaza obiectivele privind obtinerea de profit inaintea celor referitoare la etica si onestitate. Acesta este un domeniu in care rolul bancilor, de intermediari in economie, ar putea fi in contradictie cu rolul lor de institutii care au drept scop obtinerea de profit. Banii clientilor sunt supusi riscului daca bancile ar utiliza orice mijloace numai pentru un singur scop : maximizarea profitului. O astfel de practica ar avea consecinte dezastruoase, atat pentru clientii persoane fizice, cat si pentru companii.

Evident, abuzurile bancare de acest tip ar avea un efect negativ nu numai asupra clientilor, dar si asupra economiei in general. Din aceste considerente, reglementarea activitatii bancare este necesara pentru a proteja clientii care-si incredinteaza banii bancilor. Reglementarile pot lua forma normelor proprii bancilor sau a reglementarilor legislative, abordate separat sau corelat. Alaturi de reglementarile proprii diferitelor sisteme bancare, s-au elaborat si acceptat standarde bancare internationale, in domeniul adecvarii capitalului. Criteriile adecvarii capitalului permit stabilirea unui anumit nivel al capitalului de baza, astfel incat institutiile care functioneaza ca banci sa aiba un capital suficient pentru a-si satisface obligatiile financiare si pentru a dezvolta operatiuni in conditii de stabilitate.

Trecerea de la un sistem bancar centralizat la un sistem bancar specific economiei de piata s-a desfasurat, in mod asemanator, in aproape toate tarile Europei centrale si de est. A fost adoptat, in general, un sistem cu doua nivele, format dintr-o banca ce a preluat functiile de banca centrala si un numar de banci comerciale, prin care se deruleaza operatiunile bancare.

Odata cu restructurarea sistemului bancar, riscurile implicate de activitatea privind imprumuturile nerambursate au fost impartite, sub diferite forme, intre stat, banci si investitori. Au fost introduse modificari importante, atat in structura tranzactiilor si a relatiilor financiare, cat si in ceea ce priveste cadrul legal institutional la nivelul de ansamblu al economiei (introducerea de noi tipuri de relatii de afaceri si infiintarea de noi institutii financiare, un nou cadru legislativ etc.).

Tranzitia in tarile Europei centrale si de est a fost insotita de numeroase probleme. De exemplu, in unele tari capitalul minim necesar pentru crearea unei noi banci a fost stabilit la un nivel prea mic, fapt care a determinat o proliferare a bancilor cu un potential relativ slab. Acest aspect este, in special, valabil pentru tarile CSI (Comunitatea Statelor Independente). Alte tari, care s-au confruntat cu aceasta problema (cum ar fi Slovenia), au reajustat cerintele privind nivelul minim de capital al unei banci.

Cu toate ca se dezvolta rapid, in aceste tari, experienta functionarii economiei de piata si practicile financiare care opereaza in cadrul acesteia sunt inca limitate. Lipsa de experiente poate genera probleme atat la nivelul bancilor centrale, cat si la nivelul bancilor comerciale. Astfel, la nivelul bancilor centrale (de exemplu, in domeniul sistemelor de contabilitate financiara) lipsa de experienta poate determina, uneori, elaborarea unor reglementari mai putin ferme, iar activitatea bancilor comerciale poate fi perturbata de lipsa de experienta in domeniul acordarii creditelor si analizei riscurilor.

Pe ansambul infrastructurii bancare, lipsa automatizarii se reflecta printr-un sistem de plati lent si neadecvat standardelor internationale. Necunoasterea eticii si principiilor specifice comportamentului de piata conduce la un nivel slab al serviciilor si o lipsa de orientare catre client.

În aproape toate tarile, exista probleme privind legatura intre banci si intreprinderile de stat necompetitive. Deseori, in adoptarea deciziilor prevaleaza interese personale sau de grup restrans, in locul unei concurente bancare sanatoase. De exemplu, un principal debitor al bancii poate fi, totodata, si unul din principalii actionari ai acesteia, bucurandu-se, astfel, de o putere de decizie cu efect negativ pentru banca. Aceasta situatie este agravata de stadiul economic dificil in care se afla multe din tarile in tranzitie.

Exista posibilitatea aparitiei “efectului de domino’’ a rau platnicilor, care afecteaza atat bancile, cat si debitorii acestora. Noile banci comerciale opereaza, deseori, intr-un context de instabilitate si schimbari economico-sociale rapide, context in care cele mai dure consecinte ale tranzitiei economice sunt evidente (cum ar fi somajul, nivelul mare pentru banci, este gasirea unei solutii pentru reducerea efectelor negative ale unor evolutii economice nedorite si a framantarilor sociale, in contextul preocuparilor de a dezvolta o infrastructura si practici economice bazate pe principiile pietei.

Solutionarea problemei este dificila, cu atat mai mult cu cat politicile adoptate trebuie aplicate in conditiile a numerosi factori interni si externi restrictivi.

1.2. REFORMA SISTEMULUI BANCAR ROMÂN

Datorita evolutiei istorice si particularitatilor tranzitiei catre o economie de piata, sistemul bancar romanesc prezinta unele probleme si aspecte comune cu situatia sistemelor bancare din alte tari est si central europene. Luand in considerare modelul structurii unui sistem bancar, a fost creat un sistem bancar pe doua nivele: Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala si bancile comerciale. Functia de reglementare a Bancii Nationale este puternica, iar legislatia bancara, adoptata initial in 1991, a stimulat, intr-o prima faza, aparitia unui sistem bancar novator, favorabil tranzitiei la economia de piata.

Aceste avantaje au fost diminuate, intr-o anumita masura, de faptul ca, spre deosebire de alte tari (cum ar fi Polonia si Ungaria), unde anumite experiente specifice unei economii de piata au avut loc chiar si in timpul regimului comunist, in Romania, dupa revolutia din 1989, nu avea practic, o experienta cu privire la functionarea mecanismelor economiei de piata.

Noi avem 45 de unitati bancare, din care 36 de banci romanesti si 9 sucursale ale unor banci straine solide, de reputatie internationala. Sistemul bancar format din aceste entitati constituie, in aprecierea pe care Consiliul de Administratie al Bancii Nationale a facut-o publica, un sistem care functioneaza. El crediteaza economia, si fac aceasta subliniere pentru ca de multe ori se spune ca bancile au intors spatele economiei. Creditele neperformante sunt prima dovada ca sistemul bancar crediteaza economia. Nu suficient, pentru ca finantarea economiei s-a facut in mult prea mare masura din credit bancar si mai putin din capital.

În acelasi timp, sistemul bancar din Romania finanteaza si bugetul statului intr-o masura foarte mare. Exista acum, intr-adevar, o problema de concurenta pe resursele limitate pe care le au bancile, resurse limitate din cauza nivelului economisirilor din tara, atat pentru finantarea economiei si a investitiilor, cat si pentru finantarea bugetului statului si aceasta este o problema majora. Mai precizam ca sistemul bancar romanesc are probleme, dar, cu problemele sale, este departe de a fi un sistem foarte precar.

O alta precizare, este aceea ca, din cele 36 de banci romanesti, 29 de banci sunt banci viabile, fara probleme de lichiditate in prezent. Din punct de vedere al problemelor sistemului bancar, fac precizarea ca sistemul bancar romanesc trece printr-o perioada grea in prezent, perioada pe care o putem numi de restructurare si asanare.

În ceea ce priveste cauzele care au dus la acumularea problemelor din sistemul bancar romanesc, Banca Nationala considera ca acestea sunt, in ordinea importantei: * distorsiunile din economia reala, intarzierile legate de restructurare si schimbarea regimului acestor intreprinderi. * fluctuatiile ratelor de dobanda, din cauza repetatelor macrostabilizari care s-au facut din 1991 pana in prezent. * fluctuatiile cursului de schimb. * fluctuatiile preturilor de consum si, mai ales, intazierea liberalizarii preturilor.

Toate acestea s-au acumulat in performantele financiare ale bancilor si in deteriorarea indicatorilor de prudenta bancara, in sensul cresterii, pe de o parte, a ponderii veniturilor nerealizate, dobanzi neincasate, iar pe de alta parte, a influentelor negative din deprecierea si fluctuatiile cursului valutar. În ceea ce priveste indicatorii principali cu care se urmareste sanatatea unui sistem bancar, asistam in ultimii doi ani la deteriorarea lor, dar ei se mentin, per ansamblul bancilor bune si a bancilor romanesti care nu sunt in proces de lichidare sau restructurare, in limitele de prudenta recunoscute pe plan international. Astfel, in 1998 s-a asistat la o reducere a nivelului de solvabilitate al bancilor de la 13,6% la 12,5% pe ansamblul sistemului bancar, insa nivelul este peste cel minim recunoscut pe plan international de 8%. Majoritatea bancilor, dintre cele bune, au atins o rata de adecvare a capitalului peste nivelul minim recunoscut pe plan international de 8% prevazut in normele B.N.R.

Prin Normele din 1999, Banca Nationala a ridicat indicatorul de solvabilitate de la 8% la 12%. Este o orientare cu care s-a cazut de acord pe plan international: in tarile in tranzitie, adecvarea capitalului sa fie mai mare decat in tarile cu economie stabila. S-a solicitat bancilor ca aceasta adecvare a capitalului in perioada urmatoare sa fie de 12%. Pe ansamblul sistemului bancar, rata de adecvare a capitalului este 12,5%, dar nu toate bancile au peste 12%. Bancile care au doar peste 8%, vor trebui sa-si majoreze capitalul, pentru a se inscrie in normele cerute de B.N.R.

Un alt indicator extrem de important este lichiditatea curenta. Si aici de doi ani se inregistreaza o evolutie mai putin favorabila. Nivelul de lichiditate a scazut pe ansamblul sistemului bancar de la 101% la 94,8%..

În ceea ce priveste indicatorii de rentabilitate, rentabilitatea capitalurilor proprii si eficienta utilizarii activelor a scazut in 1999 comparativ cu 1998 de la 75% la 30,7%, respectiv de la 8,2% la 3,8%. Aceasta injumatatire a pus bancile in situatia de a simti ca nu mai au profituri foarte mari. Una din acuzele aduse sistemului bancar romanesc se refera la faptul ca el a inflorit, in timp ce economia s-a deteriorat. Acest lucru nu mai e nici pe departe adevarat.

Înca din 1992, Banca Nationala a incurajat, prin cadrul legal existent atunci si prin legile bancare in vigoare in prezent, infiintarea de sucursale si filiale ale unor banci straine. Acestea au un rol important in extinderea gamei de servicii bancare prin imbunatatirea calitatii serviciilor bancare din Romania. Toate cele 9 sucursale din Romania sunt sucursale ale unor banci de reputatie; de exemplu, ING Bank, care are cota cea mai ridicata ajungand anul trecut la o cota de aproape 3% din totalul activitatii bancare in Romania si, dupa datele recente, in 1999 cota acestei banci in total activitate bancara in Romania a depasit 6%.

Prin majorarea rapida a cotei de piata a acestor banci straine - datele arata ca bancile cu capital strain vor detine in acest an mai mult de 10% din totalul activitatii bancare, sistemul bancar romanesc se va imbunatati si aceasta concurenta crescuta va obliga si bancile autohtone sa-si sporeasca eficienta. Bineinteles, procedeul, ca orice ascutire a concurentei, este dureros, dar acesta e sistemul economic spre care ne indreptam.

Într-o proportie covarsitoare, creditele neperformante din sistemul bancar romanesc sunt concentrate la bancile cu probleme. Deci cand se spune ca 50% din creditele acordate in sistemul bancar romanesc sunt neperformante se are in vedere aceasta medie. Daca am reduce creditele neperformante din bancile cu probleme la nivelul sistemului bancar in ansamblu creditele neperformante sunt sub 30% din totalul creditelor si sub 20% din totalul activelor. Daca am avea in vedere cazul bancilor viabile pe care Banca Nationala le-a obligat sa se provizioneze, pentru aceste credite, aceste 20% sunt in totalitate provizionate, deci acoperite cu rezerve speciale, provizioane sau Fondul general de rezerva.

Nemultumirile privind sistemul bancar romanesc sunt legate in special de activitatea de creditare, de aici apar cele mai mari probleme. Pe de o parte, bancile nu acorda suficiente credite, iar, pe de alta parte, aceste credite sunt neperformante. Legat de aceste nemultumiri, probabil multi se intreaba ce face Banca Nationala, cum s-a prevenit acest volum de credit neperformante. Din acest an, cand a inceput procesul de asanare a sistemului, deci de scoatere din sistem a bancilor cu probleme, fie prin introducerea lor in procedura de faliment sau prin restructurarea si reintroducerea in sistem in momentul in care ele raspund indicatorilor prudentiali, criticile la adresa B.N.R. si asupra activitatii de supraveghere s-au intetit. Aceste critici sunt in mare parte indreptatite. Se face insa adeseori simtita o intelegere gresita a rolului Bancii Nationale ca institutie de supraveghere a sistemului bancar. Pe de o parte, cauzele dificultatilor nu sunt numai supravegherea mai slaba a Bancii Nationale. Cauzele dificultatilor din sistemul bancar este legata de climatul economic general. În general cand economia intra in recesiune, cand inflatia este ridicata, aceste probleme se rasfrang asupra sistemului bancar. Bancile nu traiesc in alt climat, nu dau credite altcuiva decat economiei romanesti si daca economia are probleme, ele se reflecta si in portofoliul bancilor. Pe de alta parte, multe intreprinderi, in special intreprinderile de stat, si-au pierdut capacitatea de a produce lichiditati.

Alte probleme legate de creditele neperformante sunt corelate cu problemele derivate din impactul intarziat pe care-l are rata ridicata a inflatiei din anii precedenti. Asta inseamna ceea ce in literatura de specialitate se numeste profituri iluzorii. Bancile au avut senzatia ca au inregistrat profituri mari, aceste profituri au fost impozitate, dar ele au fost, de fapt, profituri din inflatie, iar impozitarea a fost o impozitare pe inflatie. În timp, bancile au constatat ca au fost decapitalizate, au platit lichiditati catre bugetul statului, dar baza lor de capital calculata in noile conditii, in termeni reali la un curs de schimb stabil s-a redus.

Mai avem in vedere si cauze particulare. Bancile romanesti, o spunem ca o realitate, nu au fost pregatite pentru a dezvolta politici adecvate pentru pastrarea resurselor si plasamentelor specifice perioadelor de tranzitie si de criza. Multe au si plecat cu o capitalizare insuficienta, actionarii acestor banci au avut o forta financiara redusa si cand li s-a solicitat majorarea capitalului, nu au putut sa vina cu lichiditati.

În sfarsit, avem si probleme legate de supravegherea bancara, care este insuficient dezvoltata. Banca Nationala a dezvoltat sectorul aproape de la 0, dar el nu trebuie confundat cu activitatea de control preventiv. Aici, cele doua slabiciuni sunt legate pe de o parte de supravegherea propriu-zisa, iar pe de alta parte de faptul ca bancile nu au respectat legislatia bancara si normele de prudentialitate emise de Banca Nationala. Bancile care acum au probleme au acordat pe diverse cai, uneori ocolite, imprumuturi depasind 20% din capital unui singur debitor.

Referitor la responsabilitati, interventia bancii centrale pentru salvarea unei banci cand ea prezinta riscuri de sistem sau pentru inchiderea unei banci cand nu prezinta riscuri de sistem si nu mai poate fi insanatosita, nu protejeaza nici proprietarii, nici administratorii si nici debitorii bancii. Interventia Bancii Centrale este numai pentru protejarea creditorilor bancii si in special a creditorilor mici, a depunatorilor care nu au suficiente instrumente si nici informatii pentru a se proteja singuri. Pentru o mai buna transparenta, bancile sunt obligate sa-si publice indicatorii de prudenta, indicatorii de lichiditate si solvabilitate, ceea ce va ajuta si micii depunatori sa se protejeze mai mult. Dar pentru protejarea acestora functioneaza si Fondul de garantare a depozitelor populatiei.

B.N.R. si bancile comerciale sunt preocupate, in permanenta sa rezolve probleme specifice perioadei de tranzitie, inclusiv cu sprijinul institutiilor financiare internationale, cum ar fi Banca Mondiala, Fondul Monetar International si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Perspectivele favorabile, pe termen mediu si lung, sunt atestate de interesul crescand si de prezenta bancilor straine in Romania. Sectorul bancar se dezvolta rapid, astfel incat este probabil ca situatia din acest an sa se fi schimbat deja in momentul actual.

Într-o economie de piata, sistemul bancar indeplineste functia de atragere si concetrare a economiilor societatii si de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv si impartial de alocare a creditului, catre cele mai eficiente investitii. În indeplinirea acestei prime functii, bancile, ca verigi de baza ale sistemului, urmaresc modul in care debitorii utilizeaza resursele imprumutate. Bancile asigura si faciliteaza efectuarea platilor, ofera servicii de gestionare a riscului si reprezinta principalul canal de transmisie in implementarea politicii monetare.

1.3. PROBLEMELE SI OBIECTIVELE SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL PROCESULUI DE REFORM?

Principalul obiectiv al reformei sistemului bancar romanesc este de a crea un sistem bancar modern, corespunzator standardelor internationale, care sa contribuie direct la dezvoltarea si stabilirea economiei. Acest obiectiv poate fi atins prin activitatea concentrata a Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor comerciale.

Pentru a asigura practicilor bancare romanesti acelasi nivel cu standardele si practicile bancare internationale, Banca Nationala a Romaniei are ca prim obiectiv, corelarea regulamentelor bancare cu cele ale Uniunii Europene. De asemenea, B.N.R. – impreuna cu Asociatia Romana a Bancilor si sectorul bancar, in general - incearca sa contribuie, direct sau prin anumite masuri, la imbunatatirea urmatoarelor domenii:

? tehnologie bancara;

? perfectionare profesionala;

Oferta anului

Reducere 2020