Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1: CRESTEREA EFICIENTEI ECONOMICE iN URMA MODERNIZARII SI RETEHNOLOGIZARII
1.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA
1.2. NECESITATEA MODERNIZARII SI RETEHNOLOGIZARII
a) Conceptul de modernizare si retehnologizare
b) Revolutia industriala - suportul modernizarii si retehnologizarii
c) Calitatea - factor de crestere a eficientei economice pe seama restructurarii tehnologice.
d) Corelatiile intre restructurarea tehnologica si celelalte cai de restructurare ale unei intreprinderi industriale.
e) Restructurarea tehnologica - modalitate de crestere a avantajului concurential.
1.3. FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE MODERNIZARE SI RETEHNOLOGIZARE
1.4. CAI DE REALIZARE A RESTRUCTURARII TEHNOLOGICE
a) Cercetare proprie.
b) Transfer de tehnologie
1.5. EFICIENTA ECONOMICA iN URMA PROCESULUI DE MODERNIZARE SI RETEHNOLOGIZARE
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA iNTREPRINDERII
2.1. CARACTERISTICILE TIPOLOGICE ALE iNTREPRINDERII
2.2. SITUATIA ECONOMICO-FINANCIARA
2.3. SISTEMUL DE MANAGEMENT.
a) Sistemul metodelor si tehnicilor de management.
b) Sistemul decizional.
c) Sistemul informational.
d) Sistemul organizatoric.
2.4. CRESTEREA EFICIENTEI PRIN MODERNIZARE SI RETEHNOLOGIZARE.
CAPITOLUL 3: DIAGNOSTICAREA VIABILITATII ECONOMICE SI SOCIALE
3.1. IDENTIFICAREA SI INTERPRETAREA SIMPTOMELOR SEMNIFICATIVE.
3.1.1. Analiza viabilitatii economice
a) Analiza potentialului material
b) Analiza potentialului financiar.
c) Analiza potentialului uman.
3.1.2. Analiza viabilitatii manageriale
a) Analiza subsistemului managerial
b) Analiza subsistemului decizional
c) Analiza subsistemului informational
3.2. PUNCTE FORTE ECONOMICE SI MANAGERIALE
3.3. PUNCTE SLABE ECONOMICE SI MANAGERIALE
CAPITOLUL 4: RECOMANDARI STRATEGICO-TATICE PRIVIND iMBUNATATIREA ACTIVITATII iNTREPRINDERII SC ELECTROAPARATAJ SA
4.1. iN MANAGEMENTUL GENERAL
4.1.1. Structurarea intreprinderii pe centre de gestiune.
4.2. iN MANAGEMENTUL COMERCIAL
4.2.1. Patrunderea pe noi segmente de piata din Uniunea Europeana.
4.2.2. Introducerea sistemului de gestiune a stocurilor JIT (just in time)
4.3. iN MANAGEMENTUL PRODUCTIEI
4.3.1. Asimilarea de noi tehnologii
4.3.2. Diversificarea productiei
4.3.3. Realizarea de aliante strategice.
4.4. iN MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
4.4.1. Angajarea de personal nou pe baza de teste profesionale, aptitudinile si comportamentale.
4.4.2. Diversificarea formelor de motivare a personalului.

Alte date

?

INTRODUCERE

Trecerea la economia de piata si restructurarea economiei romanesti trebuie sa se realizeze prin respectarea principiilor de eficienta. Însasi dezvoltarea pe mai departe a economiei, potrivit exigentelor ce se manifesta pe plan mondial, depinde, in masura hotaratoare, de sporirea eficientei in toate domeniile de activitate economico-sociala, de imbunatatirea laturilor calitative ale acestora.

În economia contemporana, problema modernizarii firmelor constituie o problema majora. Fara tehnologii de mare importanta o firma risca sa nu reziste in fata acelor unitati economice concurente care s-au preocupat continuu de inovarea productiei, de aceea problema modernizarii si retehnologizarii intreprinderii apare ca o latura inseparabila a procesului de restructurare impus de tranzitia catre un nou tip de intreprindere.

Necesitatea modernizarii si retehnologizarii deriva din: nevoia de a dezvolta sau a pastra o pozitie ocupata de intreprindere pe piata; cererea pietei de a-si diversifica productia; obligativitatea de a se alinia la normativele impuse de guvern, legislatie, cerintele sociale (referitoare la protectie mediului si protectia consumatorului); nevoia de a face fata unei scaderi a ofertei sau scumpiri a reurselor si din nevoia de a face fata progresului tehnic.

În sistemul concurential al pietei libere, activitatea agentilor economici asigura performanta in masura in care au eficienta inalta, adica, obtinerea unor efcte cat mai mari in raport cu resursele alocate sau consumate.

În definirea conceptului de eficienta energetica trebuie sa pornim de la caile de utilizare eficienta a resurselor. În acest scop este necesara utilizarea completa a acestor resurse si sa se asigure maximizarea rezultatelor obtinute in baza folosirii acestor resurse.

Maximizarea rezultatelor obtinute (a productiei), se poate realiza ca eficienta de alocare si ca eficienta in productie. Eficienta alocarii consta in producerea acelor bunuri economice solicitate de la societate, la un moment dat, prin utilizarea resurselor disponibile. Eficienta in productie implica utilizarea acelor mijloace tehnic de productie, care permit obtinerea bunurilor materiale si a serviciilor cu costul cel mai scazut.

Cresterea eficientei economice, se poate manifesta prin programe de retehnologizarea, modernizare si dezvoltare a intreprinderilor nationale, in special prin transfer international de tehnologie. Desfasurare acestor programe constituie o cerinta de prim ordin pentru realizarea cresterii eficientei la nivel microeconomic, dar constituie un factor obiectiv al asigurarii cresterii economice si participarii Romaniei la circuitul mondial de valori.

Cresterea economica este de neconceput fara investitii. Investitia trebuie privita ca „o cheltuiala certa pentru viitor”.

Eficienta trebuie privita ca: eficienta sociala si eficienta ecologica, deoarece pe plan mondial se constata o importanta a nevoilor de ordin ecologic si social, obtinerea unor rezultate mari de catre intreprindere, in conditiile poluarii mediului natural si ale unor efecte sociale nefavorabile isi pierde importanta pentru existenta umana.

Schimbarea tehnologica tinde sa fie privita ca valoroasa prin sine, insa nu orice modificare tehnologica pe care o poate initia o firma este considerata buna. În perceptia generala, a face concurenta in ramurile de inalta tehnologie reprezinta un bilet pe ruta spre profitabilitate, iar in alte ramuri considerate cu tehnologie inferioara , sunt privite cu desconsiderare.

Schimbarea tehnologica nu este importanta in sine, dar este importanta daca are efecte asupra avantajului competitiv si structurii de ramura. Nu orice schimbare tehnologica este benefica strategic, uneori inrautateste pozitia concurentiala a firmei si atractivitatea ramurii. Înalta tehnologie nu garanteaza profitabilitatea.

De aceea, statul, prin parghii economice si legislative trebuie sa asigure imbinarea acestor forme de eficienta.

CAPITOLUL 1: CRESTEREA EFICIENTEI ECONOMICE

ÎN URMA MODERNIZ?RII SI RETEHNOLOGIZ?RII

1.1. CONCEPTUL DE EFICIENT? ECONOMIC?

1.2.NECESITATEA MODERNIZ?RII SI RETEHNOLOGIZ?RII

a) Conceptul de modernizare si retehnologizare

b) Revolutia industriala – suportul modernizarii si retehnologizarii

c) Calitatea – factor de crestere a eficientei economice pe seama restructurarii tehnologice.

d) Corelatiile intre restructurarea tehnologica si celelalte cai de restructurare ale unei intreprinderi industriale.

e) Restructurarea tehnologica – modalitate de crestere a avantajului concurential.

1.3. FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE MODERNIZARE SI RETEHNOLOGIZARE

1.4. C?I DE REALIZARE A RESTRUCTUR?RII TEHNOLOGICE

a) Cercetare proprie.

b) Transfer de tehnologie

1.5. EFICIENTA ECONOMIC? ÎN URMA PROCESULUI DE MODERNIZARE SI RETEHNOLOGIZARE

1.1. Conceptul de eficienta economica

Cuvantul „eficienta” este de origine latina, derivand din „effiecere”, ceea ce inseamna a efectua, insa termen de eficienta este folosit inca din antichitate de catre Aristotel (384-322 i.e.n.), cel care si-a denumit una din cele patru Cauze, drept „cauza eficienta”, adica aceea care produce o schimbare. Cele patru cauze sunt: Cauza materiala, Cauza formala, Cauza eficienta si Cauza finala, care luate impreuna, explica de ce si cum un lucru este ceea ce este1).

În sens general, categoria de eficienta energetica este definita prin a obtine un rezultat maxim cu eforuti minime, in orice domeniu de activitate.

Conceptul de eficienta economica, exprima in modul cel mai cuprinzator rezultatele ce se obtin intr-o activitate economica, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru realizarea activitatii respective, prin intermediul ei, stabilindu-se legatura dintre volumul si calitatea eforturilor, ca factori generatori de efecte, si rezultatele ce se obtin intr-o anumita perioada, ca o consecinta a realizarii eforturilor respective.

Eficienta economica poate fi exprimata cu ajutorul urmatoarelor relatii:

e = max, e, = min

in care

e,e’-eficienta economica

E-efectele(rezultatele) obtinute;

c-eforturile depuse (resursele consumate)

Din punct de vedere econometric, problema eficientei, privita ca raport intre efectele (rezultatele) obtinute si eforturile facute (consumurile de resurse), constituie o problema de optimiyare cu doua functii obiectiv2):

- O functie de maximizare pentru efectul obtinut (Emax)

- O functie de minimizare pentru efortul facut (cmin)

1) Chirica Lefter: „Managementul transferului international de tehnologie”, Editura ALL, Bucuresti, 1997;