Pagina documente » Recente » Criminalului innascut

Despre lucrare

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL 1: ASPECTE INTRODUCTIVE 1
1.1. Notiuni privind criminologia 3
1.2. Criminalitatea ca fenomen social 4
1.3. Criminologia ca stiinta penala 6
1.4. Principalele curente ?n criminologie 7
1.4.1. Orientarea biologic? 7
1.4.2. Orientarea psihologic? 8
1.4.3. Orientarea sociologic? 12
1.5. Mijloace si procedee folosite in criminologie 12
1.5.1. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica 12
1.5.2. Procedee si metode in cercetarea criminologica 17
CAPITOLUL 2: TEORII SI METODE PRIVIND FACTORII BIOLOGICI 21
2.1. Primele cercet?ri ?n direc?ia criminalit??ii mo?tenite 21
2.2. Teoria lui Goring 22
2.3. Metoda cercetarii gemenilor 23
2.4. Teoriile privind studiul adoptivilor 25
2.5. Teoriile privind dezechilibrul biochimic 26
2.6. Teoria privind complementul cromozomial xyy ?i xxy 27
2.7. Teorii privind rasa si etnia 30
CAPITOLUL 3: TEORIILE LUI CESARE LOMBROSO 31
3.1. Generalitati 31
3.2. Teoria anormalitatii biologice 32
3.3. Factorii antropologici 35
3.4. Importanta teoriei lui Lombroso 37
CAPITOLUL 4: FAMILII DE CRIMINALI 39
4.1. Consideratii generale privind caracteristicile familiilor de criminali 39
4.2. Criminali in serie 42
CAPITOLUL 5: STUDIU DE CAZ 46
CONCLUZII 51
BIBLIOGRAFIE 53

EXTRAS DIN DOCUMENT

CAPITOLUL 5: STUDIU DE CAZ {p}

CONCLUZII {p}

BIBLIOGRAFIE {p}

INTRODUCERE

Criminologia apare ca stiinta la inceputul secolului al XIX-lea si se dezvolta in secolul al XX-lea, dar initial in cadrul altor discipline stiintifice.

Crima si autorul ei au preocupat gandirea umana mult timp inainte de secolul al XIX-lea. Codul lui Hammurabi, de exemplu, a avut o influenta majora asupra reglementarilor penale ale popoarelor din zona de confluenta.

Marii filosofi ai lumii antice ca Socrate, Platon si Aristotel au manifestat un interes insemnat pentru criminalitate, evidentiind in operele lor probleme care, intr-o anumita masura, si-au mentinut actualitatea chiar si in perioada moderna.

În stiinta, in general, si in sociologia juridica, in mod special, a explica un fenomen, respectiv, cel al infractionalitatii si al criminalitatii, inseamna a cunoaste cauzele care-i determina existenta si ii orienteaza manifestarile.

Studiul crimei si a criminalui, ca act individual, ridica o serie de probleme intre care cea mai importanta vizeaza cauzele care determina savarsirea faptelor antisociale.

In ceea ce priveste teoria criminalului innascut, studiu acesteia porneste de la ipoteza confrom careia agresivitatea are un caracter innascut. Aceast ipoteza este sustinuta de autori precum Sigmunt Freud si Konrad Lorenz. În viziunea lui Freud agresivitatea este un instinct. Oamenii se nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti. Si K. Lorenz pune accent pe natura biologica si instinctuala a comportamentului agresiv.

„Criminalul innascut nu apare decat ca o victima a propriei inzestrari biologice, influenta psihosociala fiind minima si orientata in sensul scopului urmarit de individ, deoarece insusirile si aptitudinile criminale sunt innascute”. În cadrul teoriei ereditatii, se considera ca biologicul reactioneaza in mod spontan in virtutea unor deprinderi, indiferent de fondul actiunii mediului ambiental.

Privitor la agresivitatea umana, daca ea ar fi de natura instinctuala, ar fi de asteptat sa intalnim foarte multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Or, realitatea a demonstrat ca exista mari diferente interindividuale in manifestarea agresivitatii.

Orientarea biologica cuprinde acele conceptii care atribuie un substrat organic comportamentului delincvent. Promotorii acestei orientari incearca sa demonstreze existenta unor trasaturi specifice de ordin bioantropologic ce diferentiaza criminalul de noncriminal. Un nume de referinta este cel al lui Cesare Lombroso, medic militar, lector de medicina legala si apoi profesor de psihiatrie si antropologie la Universitatea din Torino. În principala sa lucrare “L’uomo delinquente” (1876) el afirma ca omul criminal reproduce instinctele feroce ale omului primitiv si ale animalelor inferioare.

Teoria afirma ca inclinatiile spre infractiune sunt native, predeterminate, mergand pana la negarea responsabilitatii criminalului.

Lucrarea de fata este structura pe 4 capitole. Primele trei capitole prezinta notiunile teoretice privind cercetarea criminologica, teoria criminalului innascut si importanta scolii italienesti in domeniul criminologiei. Un capitol este dedicat teoriei lu Cesare Lombroso, numele acestuia asociindu-se cu teoria criminalului innascut.

In ultima partea a lucrarii, care constituie si partea practica a acesteia am prezentat un studiu de caz.

Capitolul patru prezinta consideratii generale privind caracteristicile familiilor de criminali.

In ultima partea a lucrarii, care constituie si partea practica a acesteia am prezentat un studiu de caz.

În f?nal sunt prezentate concluz??le si b?bl?ograf?a aferente lucrar??.

CAPITOLUL 1: ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Notiuni privind criminologia

Stiinta criminologiei are origini tot atat de indepartate ca si celelalte stiinte sociale.

Criminologia, ca stiinta, a aparut in secolul al XIX-lea, odata cu publicarea monografiei medicului italian Cesare Lombroso, "Omul delincvent". Acesta este considerat a fi "parintele criminologiei moderne" insa unele opinii mai recente considera ca stiinta criminologiei a aparut cu un secol mai devreme sub influenta iluminismului. Astfel, un rol important il au lucrarile reprezentantilor scolii clasice de drept penal Cesare Bonesana Beccaria si Jeremy Bentham care sunt considerati a fi si intemeietorii criminologiei clasice, datorita noii viziuni asupra criminologiei.

La sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, criminologia a aparut sub forma unor capitole in cadrul altor discipline cum ar fi: antropologia criminala, psihologia criminala, sociologia criminala, fara a fi o disciplina autonoma.

Pe plan international, un rol important in dezvoltarea criminologiei l-au avut anumite organisme care au fost create pentru cercetari in acest domeniu. Dintre acestea amintim Societatea Internationala de Criminologie, precum si o serie de organisme din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si Consiliului Europei (Comisia interguvernamentala pentru prevenirea criminalitatii si justitiei penale, UNICRI, UNAFRI, CICC, CDPC etc.). În Romania a fost infiintata Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, afiliata la Societatea Internationala de Criminologie.

Studiile aprofundate efectuate in domeniu intre cele doua razboaie mondiale au determinat acumularea unor cunostinte privind fenomenului criminalitatii, precum si un inceput de specializare pe plan profesional. Aceasta a determinat o desprindere a capitolelor care se ocupau de studiul criminalitatii din cadrul diferitelor discipline si formarea unor criminologii specializate: criminologie sociologica,psihologica, etc.

Ulterior, se produce o unificare a criminologiilor specializate intr-o criminologie generala care nu este un inventar al criminologiilor specializate si nici o "super stiinta". Este o abordare a problematicii criminalitatii din perspectiva integratoare biopsihosociolegala.

Pentru a demonstra faptul ca criminologia este o stiinta de sine statatoare trebuie sa aratam ca ea are un obiect propriu de studiu, scop, functii si metode de cercetare proprii.

1.2. Criminalitatea ca fenomen social

În sens general, notiunea de „criminalitate” desemneaza ansamblul de crime care se comit pe un anumit teritoriu si intr-o anumita perioada de timp.