Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
Introducere
Capitol I. Creditarea bancara- sursa esentiala de profituri si riscuri pentru banca
1.1 Importanta procesului de creditare pentru banca
1.2 Determinantele procesului de creditare bancara
1.3 Evaluarea riscurilor de creditare in cadrul procesului de acordare a creditelor
Capitol II. Diagnosticul agentilor economici ca metoda de evitare a riscului de creditare
2.1 Metode traditionale de analiza a bonitatii agentilor economici in vederea determinarii riscului de creditare
2.1.1 Diagnosticul lichiditatii pentru determinarea capacitatii de plata
2.1.2 Diagnosticul solvabilitatii pentru determinarea riscului de creditare
2.1.3 Analiza rentabilitatii - expresie a capacitatii de achitare a dobinzii
2.2 Metode moderne de diagnostic financiar a agentilor economici
2.2.1 Metoda credit-scoringului
2.2.2 Metoda Z a lui Altman de determinare a falimentarii
2.3 Cai de optimizare a diagnosticului economico-financiar in vederea determinarii riscului de creditare
Capitol III. Metode contemporane de diagnostic financiar in bancile Republicii Moldova
3.1 Prezentarea sistemului bancar si a riscului bancar in Republica Moldova
3.2 Aplicarea diagnosticului economico-financiar a intreprinderilor in bancile moldovenesti
Concluzie

Alte date

?

INTRODUCERE

„Deosebirea efectiva intre o banca si toate celelalte afaceri consta in aceea ca o banca nu se infiinteaza decit daca va obtine si alte profituri decit cele din folosirea propriului sau capital; avantajul sau real incepe doar atunci cind intrebuinteaza capitalul altora. Alte afaceri, dimpotriva, obtin adesea profituri enorme, doar prin intrebuintarea propriului lor capital”. Astfel a fost definita banca de catre renumitul economist si totodata bancher, David Ricardo.

Bancile in general, bancile comerciale in special, sunt considerate ca dispun de “o mare putere economica” si ca isi afirma un rol special in evolutia economica. Dezvoltarea vietii economice, a instrumentelor si mecanismelor sale a creat un loc primordial sistemului bancar in interconditionarea activitatii altor organizatii economice si a constituit astfel temeiul unei influiente hotaritoare asupra acesteia prin banci.

Banca este deci o firma care face comert cu bani: atrage depozite, acorda imprumuturi (rol de intermediar intre cei care au disponibilitati in exces sau vor sa le valorifice si cei care au deficit de lichiditati si trebuie sa se imprumute), plaseaza imprumuturile de stat si cumpara valori mobiliare in cont propriu sau in contul clientelei sale.

Banca se caracterizeaza prin activitatea pe care o indeplineste, prin rolul sau, acela de intermediar in operatiunea de creditare. Pe de o parte ea atrage fondurile pe care publicul i le incredinteaza, iar pe de alta parte ea redistribuire aceste fonduri, sub diferite forme, celor care au nevoie de ele prin intermediul activitatii de creditare.

Respectiv, sistemul bancar este una dintre cele mai importante verigi ale economiei de piata, iar functia principala a unei banci in economie ramine a fi creditarea, ceea ce motiveaza alegerea temei “Diagnosticul starii financiare a intreprinderii – etape preliminare a procesului de creditare bancara”.

Creditarea agentilor economici creeaza bancilor responsabilitati importante privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilitatii si eficientei. În activitatea de creditare a agentilor economici, bancile trebuie sa „selectioneze" afacerile si sa le sustina pe cele eficiente, viabile si legale.

Acest fapt reflecta importanta si totodata actualitatea temei alese.

Lucrarea “Diagnosticul starii financiare a intreprinderii – etape preliminare a procesului de creditare bancara” trateaza a problema controversata in Republica Moldova. Bancile, efectueaza acest diagnostic pentru a se asigura de capacitatea firmei de a plati datoriile, se urmareste de asemenea, capacitatea firmei de a plati dobinzile la credite, precum si rambursarea creditului la scadenta, chiar si in cazul declararii starii de faliment.

Diagnosticul consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei economico-financiare si a performantelor unei intreprinderi.

Pentru o sistematizare a multitudinii de metode, idei si obiective, pe care si le-a propus autorul, tema abordata a fost impartita in trei capitole si anume:

Capitol I. Creditarea bancara - sursa esentiala de profituri si riscuri pentru banca.

În acest capitol s-a analizat importanta procesului de creditare bancara, principalele elemente ale acestui proces, metodele si esenta evaluarii riscurilor de creditare, caci fara a cunoaste ceea ce sta la baza creditului, nu se pot inregistra rezultate bune in urma etapei preliminare de acordare a creditului – diagnosticul financiar al intreprinderii.

Capitol II. Diagnosticul agentilor economici ca metoda de evitare a riscului de creditare.

În capitolul dat am sintetizat toate metodele si indicatorii ce caracterizeaza bonitatea unui agent economic, cit si metode, utilizate in practica mondiala, de incadrare in categorii de bonitate.

Capitol III. Metode contemporane de diagnostic financiar in bancile Republicii Moldova

În cel din urma capitol a fost efectuata o prezentare a sistemului bancar si a riscului bancar in Republica Moldova. Plus la acesta autorul a analizat aplicarea diagnosticului economico-financiar a intreprinderilor in bancile moldovenesti.

În economia din tara noastra, creditul se poate defini ca principala compo­nenta a pietei monetare. Creditul acordat de bancile comerciale poate fi consi­derat ca reprezentand relatiile banesti de redistribuire prin intermediul carora se mobilizeaza disponibilitatile nefolosite ale populatiei si agentilor economici si se plaseaza ca resurse prin acordarea de credite clientilor din diferite sectoare de activitate sau in titluri de valoare. Pentru agentii economici, contractarea de credite, in aceasta etapa, reprezinta­

o necesitate obiectiva, intrucat resursele proprii sunt in proportie redusa sau lipsesc total. Si deoarece creditul reprezinta pentru banca atit surse de venit, cit si de risc, diagnosticul financiar al debitorului vine in ajutor ca o metoda de evitare a riscului de creditare.

Capitol I Creditarea bancara - sursa esentiala de profituri si riscuri pentru banca

1.1 Importanta procesului de creditare pentru banca

Pina a incepe procesul de creditare si cu atit mai mult, cel de diagnostic economico-financiar a debitorului, banca trebuie sa inteleaga, in primul rind, importanta si oportunitatea procesului de creditare. Trebuie sa raspunda la intrebarea: are rost sau nu sa acorde acest credit? Va obtine sau nu banca profiturile asteptate la nivelul riscurilor asumate?

Aparut odata cu schimbul in natura si cunoscind in evolutia sa numeroase forme, creditul indeplineste un rol esential in economia moderna, in general, si in activitatea bancara, in special.

Creditul, in calitatea sa de categorie economico-financiara, a format obiectul unor ample cercetari in literatura de specialitate. Etimologic, creditul isi are originea in cuvintul latin creditum, care insemna a crede, a avea incredere. Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic absolut necesar existentei unei operatiuni de imprumut – increderea.

Creditul bancar este imprumutul acordat solicitantilor (agenti economici sau persoana fizice) de catre institutiile specializate – denumite institutii bancare – sub forma baneasca, pentru un timp determinat, prin care se procura diverse bunuri, se achita cheltuielile curente sau se efectueaza alte plati. Cu alte cuvinte, a acorda cuiva un credit inseamna a a-i pune la dispozitie o suma de bani ce va fi rambursata in viitor, la o anumita data, fiind insotita de o dobinda.

Organizarea deservirii financiar-creditare a intreprinderilor, organizatiilor, populatiei joaca un rol important in dezvoltarea economiei, in dezvoltarea structurilor financiar-economice si in tendinta de a ridica nivelul de trai al populatiei. Evolutia sistemului creditar se determina in mare masura de situatia economica din tara data. Fiecare etapa a dezvoltarii istorico-economice a societatii corespunde unui tip de sistem de creditare, care determina cerintele la etapa de dezvoltare a omenirii. Mecanismul de functionare a sistemului de creditare se schimba in functie de schimbarea structurii de organizare, de executare a obligatiunilor de creditare sub diferite forme, de metodele si procedeele utilizate.

Oferind intreprinzatorilor toate aceste disponibilitati, bancile, prin creditarea acestora, transforma economiile sterile in capitaluri productive, contribuind astfel la cresterea avutiei reale a societatii. De aceea se poate spune ca, creditul sporeste puterea de actiune productiva a capitalului.

Daca folosirea creditului este o operatiune necesara pentru agentii economici, mai ales in conditiile cand capitalul propriu este neindestulator pentru promovarea diverselor proiecte avute in vedere, tot atat de adevarat este ca se impune o atitudine prudenta din partea debitorului care sa-i creeze certitudinea folosirii eficiente a sumelor imprumutate, astfel incat sa se realizeze o rentabilitate satisfacatoare pentru a rambursa la timp creditele, sa plateasca dobanzile aferente, in conditiile obtinerii de profit.

Rolul creditului in schema analitica a lui Fredericks este determinat ca: ”capitalul bancar - este prioritar, sursa principala a capitalului bancar - veniturile sale, sursa principala a venitului - veniturile din imprumuturi”.

Este cunoscut faptul ca bancile tind sa obtina profituri cit mai mari, dar probabilitatea de a suporta pierderi restringe aceasta tendinta. Cu cit nivelul profitului asteptat este mai mare, cu atit si riscul aferent este mai mare.

Traditional, creditarea se considera una dintre cele mai importante si mai eficiente forme de activitate bancara, dar totodata cuplul profit-risc este de neinlaturat in universul bancar. Organizatiile creditare sunt in drept de a practica pe angajamentele clientelei sale si de a se ocupa de atragerea resurselor banesti, de a promova politica proprie si independenta de creditare. Bazele specifice aferente procesului de credit bancar in conditiile tranzitiei de piata sunt:

Sistemul creditar se bazeaza pe resursele bancii ca intreprindere. Pare a fi o situatie obisnuita, dar, se creeaza doar iluzia ca organizatia creditara lucreaza in baza resurselor creditare alocate. În realitate, toate resursele acumulate de bancile ierarhic inferioare se transmit in mod centralizat conducerii bancii de stat, iar de acolo se transmit din nou bancilor in forma de limita de creditare. Filialele bancilor nu erau cointeresate in acumularea resurselor, deoarece activele lor nu depindeau de pasivele acestora. Sistemul actual de creditare in conditiile tranzitiei la economia de piata are alta temelie: volumul creditelor acordate depinde totalmente de resursele atrase. Acesta atinge cotele creditelor acordate, deci si marimea venitului de care beneficiaza banca.