Despre lucrare

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Cuprins

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

DREPTUL INSTITUTIONAL INTERNATIONAL CE GARANTEAZA DREPTURILE ECONOMICE SI SOCIALE ALE OMULUI

1. CREAREA ORGANIZATIEI INTERNATIONALE A MUNCII

Revolutia industriala a avut un impact deosebit asupra conditiilor de munca si de viata ale muncitorilor, generand multiple consecinte negative atat in planul economic, cat si in cel social Datorita concurentei acerbe pentru acapararea pietelor de desfacere, mentinerea costurilor de productie constituia un motiv suficient de temeinic pentru a nu accepta nici o modificare a situatiei socio­profesionale. a muncitorilor.

Singura solutie acceptabila [1 Popescu. Dreptul International al Muncii. Editura Holding Reporter. Bucuresti. 1998, p. 26.] era considerata rezolvarea uniforma, la nivelul unui numar cat mai mare de state, pe calea acordurilor internationale, a problemelor sociale vizand ameliorarea conditiilor de munca, reducerea zilei de lucru etc.

Pe acest fond si al presiunii create de manifestarea nemultu­mirilor angajatilor, in 1890 la Berlin, in cadrul unei conferinte la care au participat reprezentanti a paisprezece state, a fost pusa in discutie problema ocrotirii muncii. In 1892, intr-o conferinta similara, a fost adoptata o rezolutie care preconiza crearea unui birou international al muncii, obiectiv concretizat in 1900 la Paris prin crearea "Asociatiei internationale pentru protectia legala a muncitorilor".

Aceasta asociatie si-a fixat ca obiectiv prioritar traducerea si publicarea legislatiei sociale in diverse tari. Prima realizare a Asociatiei a fost convocarea la Berna, in I906, a unei conferinte pentru a examina posibilitatile de adoptare a doua conventii internationale privind reducerea folosirii fosforului alb pentru fabricarea de chibrituri si interzicerea muncii de noapte a femeilor.

Pe masura acutizarii problemelor sociale, s-a inregistrat si o amplificare a preocuparilor solutionarii lor, atat pe plan national, cat si pe plan international.

În acest context, in 1919 ia fiinta Organizatia Internationala a Muncii, ce are ca obiectiv prioritar ,,justitia sociala", care obliga natiunile sa adopte un regim de munca uman care sa amelioreze situatia muncitorilor din propriile tari.

Problemele principale care au facut obiectul documentelor adoptate de organizatie au privit limitarea la opt ore a zilei de munca, lupta contra somajului, protectia maternitatii, reglementarea muncii femeilor si tinerilor.

Daca ameliorarea conditiilor de munca si de viata, precum si promovarea ocuparii fortei de munca au ramas obiectivele centrale ale actiunii sale, Organizatia Internationala a Muncii si-a indreptat atentia si asupra celor care privesc muncitorii migranti, intreprinde­rile multinationale, protectia mediului ori consecintele restructurarii economice. Dincolo de aceste evolutii generale, perioada de dupa Declaratia de la Philadelphia si pana in deceniul al saselea se caracterizeaza si prin confruntarea cu o serie de probleme majore referitoare la explozia demografica, foametea, somajul masiv, revolutia tehnico-stiintifica si impactul sau asupra productiei, schimbarile profunde din structura fortei de munca etc.

În pragul declansarii primului razboi mondial erau deja trasate liniile generale ale viitoarei organizatii internationale; razboiul avea sa accelereze miscarea in favoarea acesteia. Pe parcursul celor patru ani de razboi, organizatii sindicale si muncitoresti de cele mai diverse orientari si tendinte discutasera problemele legate de imbunatatirea conditiilor de munca si viata ale salariatilor Preocuparile acestora s-au canalizat in doua directii 1 crearea conditiilor pentru ca in reglementarea pacii sa se asigure si reprezentarea salariatilor prin tinerea unui congres muncitoresc in acelasi timp cu conferinta de pace sau prin participarea lucratorilor in delegatiile nationale pentru conferinta de pace; includerea in Tratatul de pace a unor clauze care sa amelioreze conditiile de munca ale lucratorilor, fie prin adoptarea de catre conferinta de pace a unor dispozitii privind drepturile fundamentale ale lucrato­rilor, fie prin stabilirea unui cadru institutional pentru elaborarea si dezvoltarea unei legislatii internationale a muncii.

Sfarsitul razboiului adusese profunde modificari in pozitia si rolul clasei muncitoare, in multe state europene existand o situatie revolu­tionara. În optiunea pentru crearea Organizatiei lnternationale a Muncii, un rol important au jucat si convulsiile sociale prezente in epoca, in Rusia, in Germania si in Imperiul Austro-Ungar. Prima con­flagratie mondiala a avut, printre consecintele sale, si o recrudescenta a problemelor sociale, insotita de o amplificare a preocuparilor pentru solutionarea lor, atat pe plan national, cat si international Acest lucru explica si preocuparea unor guverne (Franta, Anglia, Germania) de a avansa proiecte privind clauzele de munca, de natura sa fie luate in discutie de catre Conferinta de pace si rapiditatea cu care s-a lucrat pentru conceperea, constituirea si functionarea Organizatiei Internatio­nale a Muncii. Conferinta de pace incredinteaza, in prima sa sedinta­unei comisii speciale, care includea, pentru prima data in istoria conferintelor diplomatice, si reprezentanti ai lucratorilor, sarcina de a analiza si de a propune masuri in legatura cu reglementarea internationala a muncii si protectiei sociale. Dupa 35 de sedinte de lucru, comisia propune includerea in Tratatul de pace a partii a XIII-a consacrata problemelor de munca prevazand constituirea Organizatiei Internationale a Muncii.2

Misiunea noii organizatii internationale rezulta din Preambulul Constitutiei sale, unde ideea ca „pacea universala... nu poate fi intemeiata decat pe baza justitiei sociale" se completeaza cu aceea potrivit careia „neadoptarea de catre o natiune a unui regim de munca eu adevarat uman impiedica eforturile celorlalte natiuni. doritoare de a ameliora situatia muncitorilor in propriile tari".

Sub presiunea organizatiilor muncitoresti care avansasera ideea adoptarii unor reforme sociale prin Tratatul de pace, a fost convocata de urgenta Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii, fara a se mai astepta semnarea Tratatului.

La 29 octombrie 1919, la Washington, in prima sa sesiune, Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii adopta, prin voturile delegatilor celor 42 de tari membre ale tinerei institutii, 6 conventii internationale care, privite prin prisma obiectului lor, aveau o extrerna importanta.

Experienta primei Conferinte a Organizatiei Internationale a Muncii a constituit punctul de plecare pentru prima reuniune a organismelor Ligii Natiunilor care, intr-un fel sau altul, s-au inspirat din procedura care fusese deja verificata la Washington 1

Prin normele sale, Organizatia Internationala a Muncii era chemata sa ocroteasca o valoare fundamentala unica si consumabila a omului ­forta de munca. Nu se putea, obiectiv vorbind, ca o atare valoare unica sa nu fie ridicata, in vederea protectiei, la scara internationala.

Între cele doua razboaie mondiale, activitatea Organizatiei Internationale a Muncii a fost consacrata, in principal, procesului de elaborare a unor conventii sau recomandari. În acest interval au fost adoptate un numar de 67 conventii si 66 recomandari. Acest proces a presupus, intr-o prima etapa, de inceput, strangerea unor informatii referitoare la munca din intreaga lume pentru ca, in perioada urmatoare, pe aceasta baza, sa poata proceda la elaborarea unor instrumente internationale care, incorporate in legislatia statelor membre, sa contribuie la progresul social al acestora 2

În conceptia initiatorilor sai, Organizatia lnternationala a Muncii trebuia sa devina un „clearing house" al informatiilor si datelor eu privire la miscarea economiea si sociala pentru continua imbunatatire a regimului de munca.

În esenta sa, activitatea desfasurata in acest interval se poate caracteriza prin aceea ca a condus Ia asezarea si asigurarea functionalitatii structurilor Organizatiei Internationale a Muncii, la precizarea, in raport cu realitatile de dupa primul razboi mondial, a competentelor sale si la elaborarea unui nurnar de 133 instrumente internatianale.

Problemele cu incidenta politica nu au facut obiect de studiu sau de dezbatere in cadrul conferintelor Organizatiei Internationale a Muncii, fie pentru ca delegatiile statelor membre erau omogene din punct de vedere social, fie datorita apolitismului ce a caracterizat miscarea sindicala care sa facut prezenta in Organizatia Internationala a Muncii, fie ca, de plano, aceasta nu s-a voit o organizatie politica.

A. Popescu. Dreptul International al Muncii Editura Holding Reporter Bucuresti. 1998, p 31

1 N. Valticos, Traite du droit du travail. Dalloz. Paris, 1970, p. 34-40, 2 N. Valticos, op cit p. 48-78

Amendamentele aduse Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii au vizat, in principal, compozitia Consiliului de Administratie, in sensul cresterii numarului de reprezentanti de la 24 in 1919 la 32 in 1934, in conditiile sporirii numarului statelor membre ale Organizatiei si meniinerii numarului de 8 membri guvernamentali, reprezentand statele avand o importanta industriala „considerabila" `

În privinta afirmarii competentei privind problemele de munca, Organizatia Internationala a Muncii a traversat o adevarata criza, in patru reprize, intre anii 1922-1932. În conditiile situatiei economice de dupa razboi, competenta Organizatiei Internationale a Muncii a fost contestata in ceea ce priveste reglementarea problemelor muncii in agricultura, a muncitorilor nesalariati si a muncitorilor intelectuali Sesizata, Curtea Permanenta de Justitie Internationala a decis ca, potrivit Constitutiei, Organizatia Internationala a Muncii are o competenta generala in materie de munca, permitand deci elaborarea unor instrumente internationale si in materiile contestate.

În timpul celui de-al doilea razboi mondial, activitatea Organizatiei Internationale a Muncii s-a diminuat considerabil, in conditiile reducerii personalului si a mutarii sediului, in 1940, de la Geneva la Montreal; practic, activitatea de elaborare a normelor internationale a fost intrerupta, iar cea de strangere de informatii. diminuata. În acest interval, Conferinta Organizatiei Internationale a Muncii s-a reunit doar de doua ori, in 1941, cand cele 33 de delegatii au discutat perspectivele organizatiei si masurile care urmau sa fie intreprinse dupa razboi in opera de reconstructie, si in 1944, cand cele 41 de delegatii au adoptat cunoscuta Declaratie de la Philadelphia prin care au fost redefinite scopurile si principiile Organizatiei Internationale a Muncii.

Amendamentele aduse Constitutiei Organizatiei Internationale a Muncii in 1945 si 1946 au tradus pe plan formal ceea ce se hotarase deja in acest act de importanta istorica. Ele nu numai ca au asezat pe baze principiale noi activitatea Organizatiei Internationale a Muncii, dar au instituit obligatia statelor membre de a asigura libertatea sindicala si de a actiona impotriva politicilor de discriminare 1 Absenta unor referiri la Organizatia Natiunilor Unite se explica prin aceea ca Declaratia a fost elaborata inainte ca aceasta sa fi fost conceputa. Nu este insa mai putin adevarat ca textul principal si destul de larg al Declaratiei lasa posibilitatea - devenita. ulterior realitate - ca Organizatia Internationala a Muncii sa devina institutie specializata a succesoarei Ligii Natiunilor. Declaratia privind Organizatia Internatio­nala a Muncii s-a constituit intr-un adevarat punct de plecare pentru formularea principiilor fundamentale pe care putea fi construita o lume pasnica, respectiv, Carta Organizatiei Natiurlilor Unite, Consa­crand autonomia Organizatiei Internationale a Muncii Declaratia a permis incheierea, in 1945, a acordurilor Organizatiei lnternationale a Muncii cu Organizatia Natiunilor Unite si alte institutii specializate sau organizatiile internationale guvernamentale regionale. Pe baza acordurilor incheiate cu Organizatia Natiunilor Unite si cu institutiile sale specializate, Organizatia Internationala a Muncii isi amplifica, in raport cu perioada anterioara, rolul sau in instaurarea justitiei si a pacii sociale.

O asemenea orientare realista adoptata nu ar putea fi explicata altfel decat prin influenta exercitata, si de aceasta data, ca si la constituirea Organizatiei Internationale a Muncii, de miscarea sindicala În aceasta perioada, in miscarea sindicala internationala si, in special in cea europeana, s-au produs importante mutatii.