Pagina documente » Stiinte Economice » Ecoturismul. Model de valorificare durabila a resurselor turistice

Despre lucrare

lucrare-licenta-ecoturismul.-model-de-valorificare-durabila-a-resurselor-turistice
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-ecoturismul.-model-de-valorificare-durabila-a-resurselor-turistice


Cuprins

Cuprins:
1. Repere in evolutia turismului pag. 3
1.1 Mari calatori pag. 3
1.2 Cuceritori pag. 6
1.3 Pelerini, ghiduri de calatorie si mari dregatori pag. 7
2. Raportul turism - mediu inconjurator pag. 11
3. Conceptul de ecoturism pag. 13
3.1 Consideratii generale pag. 13
3.2 Definirea ecoturismului pag. 17
4. Ecoturismul-model de valorificare durabila a pag. 18
resurselor turistice
5. Principii de actiune ecoturistica pag. 19
6. inverzirea activitatilor turistice pag. 25
7. Factori de degradare si poluare pag. 28
7.1 Factori de degradare a mediului pag. 28
7.2 Factori de poluare naturala pag. 33
8. Forme de poluare produsa de turism pag. 34
8.1 Tipuri de poluare produsa de turism pag. 34
8.2 Poluare culturala si morala pag. 37
9. Impactul diverselor activitati turistice asupra mediului pag. 39
10. Protectia mediului inconjurator pag. 44
=>determinanta a ecoturismului<=
10.1 Protectia mediului pag. 44
10.2 Ecologia in industria ospitalitatii pag. 46
11. Ecoturismul in Europa Estica pag. 53
12. Ecoturismul in Rominia pag. 54
13. Posibila traiectorie a ecoturismului secolului XXI pag. 57
14. Concluzii pag. 59
15. Bibliografie pag. 61

EXTRAS DIN DOCUMENT

?

{p}

?

1. REPERE ĪN EVOLUTIA ECOTURISMULUI

1.1 Mari calatori

Motto:

"Calatoria de o mie de li incepe cu un pas"

(Lao Tzi, sec VI, i.e.n.)

Oamenii, asemenea pasarilor, au calatorit intotdeauna orientandu-se ziua dupa soare si noaptea dupa stele (primii in acest mod de orientare fiind fenicienii). Fie ca au plecat din Atena, unde Platon a sadit un maslin acum 2500 de ani, ce poarta mesajul intelepciunii si pacii pana in zilele noastre, peste atatea razboaie si catastrofe, fie din Fontainebleau, unde s-au putut minuna de broasca testoasa ce are imprimata pe carapace pecetea lui Napoleon, fie din oricare parte a pamantului, drumetind ori navigand, calatorind cu diligenta (din 1464) sau cu trenul (1802, prima linie ferata fiind construita de inginerul Vivian in Anglia), coborand, uneori, spre adancul pamantului, alteori catarandu-se spre crestele muntilor, zburand cu aparate mai usoare sau mai grele decat aerul, oamenii au stiut sa persevereze si ,cel putin cateva secole de acum in colo, vor avea de ales din cele aproximativ 150 000 de sisteme planetare din sistemul solar.

Progresul, civilizatia omeneasca sunt intrinsec legate de drumul in spatiu al oamenilor, prin cunoastere, pentru cunoastere, pornind de la cautarea la distanta a ceea ce nu puteau gasi in preajma lor pana la "infruntarea zeilor" si "apropierea de soare".

Iata-l pe marele demnitar egiptean Hirhuf, care in urma cu 34 de veacuri a calatorit circa 10.000 de kilometri, din sudul Marii Rosii, pana in tinutul fluviului Zambezi numit pe atunci Punt cu cele opt corabii ale sale. La intoarcere, jurnalul expeditiei a fost sapat in peretele unui templu din vechea capitala egipteana Memfis. Despre tinutul vizitat, in jurnal se mentioneaza, printre altele: "Localnicii din tara Punt locuiesc in case asemanatoare stupilor de albine, in care se suie cu scara. Īn jurul caselor, la umbra cocotierilor si arborilor de tamaie se odihnesc cirezile de vite."

Un alt mare calator, Cian - Tian, incepand cu anul 138 i.e.n. strabate muntii Nansan, peste marele zid chinezesc unde ramane 10 ani printre hani, iar la intoarcere strabate Tansanul de rasarit si central pana in Valea Pergano. Se reintoarce prin Altai, prin preajma muntilor Pamir, pe care-i numeste Tunlin (Muntii Cepei). Īn cei 13 ani de peregrinari strabate 25.000 h (adica 15.000 km.) si dde la el au ramas cele dintai marturii geografice despre muntii si apele Asiei Centrale, despre Tiansan, Pamir, Sir - Daria si Amu - Daria.

Tot in aceasta perioada (130 i.e.n) Polibius, cel dintai istoric si geograf care vorbeste despre muntii Greciei si despre Alpi, calatoreste foarte mult. El aminteste lacurile Elvetiei, apele Ronului si drumurile Alpilor, dintre care unul este cunoscut din expeditia lui Hannibal asupra Romei.

Un alt mare calator neobosit a fost Pliniu cel Batran (23 - 79 e.n.) care urca Vezuviu, la 1277 de metri, si care moare in timpul unei eruptii a acestuia. A lasat pagini interesante despre vulcani, dar mai ales cele 37 de carti ale scrierii sale enciclopedice "Istoria Naturala" cuprinzand elemente de botanica, zoologice si mineralogie. A mai scris un tratat de oratorie ("Studiosus") si o lucrare in opt carti despre "Incertitudinile limbajului".

Oamenii - coloane de cristal intre cer si pamant, poeme nascute din trecerea luminii prin lacrimile tristetii sau bucuriei, ca si plantele, nu pot trai fara apa. De multe ori, apa i-a ajutat sa calatoreasca, dar intotdeauna sa traiasca asemenea cactusului - Cacto Adante, care cu ajutorul unor prelungiri se poate deplasa in cautarea apei. Oamenii au stiut nu numai a inota, naviga, ci si zbura si, ceea ce este important, au putut-o face atat inainte cat si inapoi, asemenea pasarii colibri, spre a putea povesti ceea ce au vazut, spre a putea transmite ceea ce au invatat.

Oamenii vor continua sa zboare, asa cum si-i inchipuia Goya, cu aripi proprii si cu chipul asemanator celui al pasarilor, dar altfel decat cel imaginat - unul mai bun si mai frumos, cu priviri intelepte, calde, umane, nu de prada. Si oricand vor putea raspunde ca Tensing calugarului Lama de la Manastirea Katmandu ca "acolo sus unde a ajuns, calatorul nu i-a vazut la fata pe zei, decat numai privindu-se in oglinda". Dar omul va ramane el, cel adevarat, numai in timp de pace, insusindu-si limba eschimosilor, singura din lume din care lipseste cel mai ingrozitor cuvant - cuvantul "razboi".

Va putea calatori numai atunci cand oamenii nu se vor mai ucide intre ei, desi a calatori "inseamna sa te nasti si sa mori in fiecare clipa" dupa cum spunea Victor Hugo, dar de incatare, de bucurie.

Īntotdeauna omul va incerca sa treaca, calatorind, chiar dincolo de "marginea lumii", asa cum a mai facut-o. Astfel, Phiteas, in secolul al IV- lea i.e.n., conducand o expeditie de negustori din Massalia (colonie greaca din sudul Galiei, azi Marsilia), ocoleste insulele britanice, pe care le numeste "Albion" si, dincolo de insulele Orcade (de azi), atinge "o insula ce se afla la sase zile de drum de miazanoapte si aproape de marea inghetata (dupa o denumire romana -Ultima Thule), indicata multa vreme drept marginea de nord a lumii. Īn 1330 apar insemnarile de calatorie in Atlanticul de nord ale lui Phinteas din Massalia "Despre Ocean".

Phinteas, considerat astazi primul navigator polar, era socotit drept mincinos, contemporanii sai nevrand sa creada relatarile sale despre un tinut in care jumatate de an domneste noaptea.

Scormonind necunoscutul, omul, dintotdeauna, a incercat sa stie, sa poata masura si sa transmita. Īnca din anul 2637 i.e.n., imparatul chinez Hoang-Ti a descoperit insusirile acului magnetic, de a arata cu unul din capetele sale nordul (deci busola), iar invatatul grec Eratostene (in anul 200 i.e.n.) a numarat cel dintai lungimea unui grad terestru in Egipt (intre Syene si Alexandria), calculand pe aceasta baza meridianul pamantesc.

Gratie acestor descoperiri, marii calatori au putut strabate lumea de la un capat la celalalt. Ibn Battuta (pe numele sau adevarat Muhammad Abu-Abdalah Ibn Battuta, 1304 - 1377) este unul dintre cei mai mari calatori ai tuturor timpurilor si tuturor popoarelor.Marele geograf si negutator arab voiajeaza zeci de mii de kilometri in Europa, Africa si Asia, cuprinzand in cartea sa "Calatoria lui Ibn Battuta" un urias material istoric, geografic, etnografic si turistic.

Ibn Battuta viziteaza (incepand cu anul 1325) Egiptul, fiind primul care-i descrie splendorile arheologice, urca pe Nil pana la prima cataracta si-si continua preumblarile in Liban, Siria, Mesopotamia, Arabia si Mozambic. Viziteaza Zanzimbarul si la intoarcere strabate Persia incepand cu Ormuzdul si continuand cu Sirazul, cunoscand splendorile artei arabe. Cu vii amintiri despre noptile de vis ale Bagdadului, Battuta strabate Asia Mica si, cu ajutorul unei corabii pe care se imbarca la Sinope, trece in Crimeea.

Īn acest drum, prin 1330 sau 1331 se pare ca a trecut si prin Dobrogea, iar in 1333 este primit si gazduit cu cinstea cuvenita unui mare invatat in palatul de piei de bivol (de pe Volga) al hanului "Hoardei de Aur", la Sarai Berke. Viziteaza apoi Constantinopolul, insotind o solie tanara, iar peste un an trecand prin Siberia, coboara in tara cazahilor spre a se minuna vizitand palatele de aur si marmura rosie de la Samarkand. Īsi continua extraordinara-i calatorie in India, din Belucistan in Bengal si din Ceylon in Himalaya.

Īn 1342 ajunge in China, trecand prin insulele Maldive, pe coastele Sumatrei, Javei si Borneo-ului. Dupa 24 de ani revine acasa la Tanger, in 1349, dar dupa numai un an isi prezinta omagiile Imamului din Granada, viziteaza Sevilla si Toledo si revenit acasa se gandeste la Africa cea fierbinte. Traverseaza Sahara pe camila, pana la Tombuctu pe Niger, apoi navigheaza pe acest rau pana la Oceanul Atlantic. Revine bizuindu-se, dupa cum spune el "numai pe puterile amintirii".

Demonul calatoriei ce doarme in fiecare om, cum spunea scriitorul Eugen Barbu, i-a facut pe temerari sa uite primejdiile ce i-ar fi putut pandi in necunoscut, alteori sa le infrunte, pe mare sau pe culmile inzapezite ale muntilor.

1.2. CUCERITORII

Nu toti temerarii si deschizatorii de drumuri sunt foarte cunoscuti, nu tuturor le-au fost ridicate statui spre aducere aminte. Īn legatura cu acest aspect, Cato (234-149 i.e.n.), celebru om politic roman, care era renumit pentru modestia sa proverbiala, dar si pentru fermitatea cu care combatea luxul si apara virtutile, spunea (referindu-se la numeroasele statui ridicate unor potentati ai "Cetatii eterne"): "prefer ca oamenii sa se intrebe de ce nu exista o statuie a lui Cato, decat sa se intrebe de ce a fost ridicata".

Dar sunt si statui care nu puteau lipsi, care reamintesc momente cruciale ale istoriei, infatisindu-i pe cei ce au fost urmati de milioane de oameni, ce s-au stiut face ascultati, pe cei care au dirijat un timp concertul multor popoare, credintele si artele acestora.

Alexandru cel Mare, in anul 334 i.e.n., a traversat muntii Taurus din Asia Mica si podisul Iranului, spre a lupta cu regele Por si a cuceri India, urmat de 30.000 de pedestrasi si 4500 de calareti. Traversarea inaltimilor a insemnat insa si arderea majoritatii carelor incarcate cu arme si prazi de razboi si chiar uciderea unuia dintre prietenii cuceritorului, a lui Menandros, acesta nesupunandu-se si ramanand in fruntea garzii pe care o conducea.

La fel de nebuneasca este trecerea Alpilor, in anul 281 i.e.n., facuta de Hannibal - cutezatorul cartaginez, care porneste pe coastele estice ale Spaniei, spre Galia, cu intentia de a invada nordul Italiei si a cobori asupra Romei. Aceasta cutezanta il costa pe Hannibal viata a 60.000 de pedestrasi, 60.000 de calareti si a majorotatii elefantilor in cele 33 de zile cat a durat traversarea culmilor de gheata, a furtunilor de zapada si a frigului pe care nu-l mai intalnisera intr-o asemenea masura. Dincolo de munte, cu fortele ramase, Hannibal ataca ostile romane, conducand lupta de pe ultimul elefant ramas in viata in urma traversarii muntelui. Roma este inspaimantata, iar istoria pastreaza cuvintele de alarma "Hannibal ante portas!".

Si Cezar (in secolul I i.e.n.) trece de mai multe ori Alpii, in Galia, cucerind in zece ani trei sute de cetati si trei sute de neamuri, luptand cu Vercingetorix, acoperindu-se de glorie si de neuitare, "As vrea sa fiu cel dintai aici - spunea Cezar aflandu-se pe culmile muntilor - decat al doilea la Roma" (din "Īnsemnarile despre razboiul cu Galii").

Oamenii au calatorit deci dintotdeauna, numai scopurile acestor calatorii au fost felurite. Ei si- au prefigurat drumurile si, odata intorsi din calatorie, au lasat marturii, care i-au ajutat pe urmasi in calatoriile acestora.

Una dintre primele descrieri de calatorie apartine lui Hecateu din Milet (istoric si geograf grec, autor al unei "Genealogii" si al "Descrierii pamantului", scrise intre c. 540 - c. 470 i.e.n., pastrate fragmentar). Acesta aprecia distantele in "zilele de calatorie"; in "Perioada", relatarile despre unele tari si popoare din Europa cuprind si unele referiri la stramosii nostri traci.

Cea mai veche harta a ramas insa de la babilonieni. Are circa 4000 de ani si este sapata pe o placa de argila tare in centrul capitalei tarii: orasul Babilon. Īn aceeasi ordine de idei, indienii isi imaginau pamantul ca pe o floare uriasa cu patru petale, reprezantand: India, China, Asia Nordica si Europa. Acestea sunt urmate de hartile romane, care, desi sunt mai putin realizate artisic, aveau avantajul preciziei, mai ales in masurarea drumurilor (pe hartile romane, numite "tabule", drumurile erau notate in leghe romane). Pentru prima data, un mare geograf al antichitatii - Diceark - cauta sa fixeze locurile tarilor si porturilor, pe harta, cu ajutorul coordonatelor geografice (longitudinea si latitudinea). Tot in aceasta perioada, calatorul roman Hipalus (sec I i.e.n.), isi da seama ca musonii pot fi folositi spre a traversa mai usor Oceanul Indian. El constata ca vara musonul sufla dinspre sud si sud - vest spre India, iar iarna in sens invers. Deci calatoriile in India incepeau primavara sau vara si se sfarseau toamna sau iarna.

Īn 1130, Aimeri Picaud scrie primul ghid turistic, pentru a ajunge in Santiago de Compostello, iar circulatia marfurilor se amplifica intre est si vest, cu centre importante la Venetia, Pisa, Genova, in multe orase din Franta si Flandra.

1.3. PELERINI, GHIDURI DE C?L?TORIE SI MARI DREG?TORI

Calatoriile au constituit o preocupare cu multiple scopuri si cu mai mult timp inainte. Odata cu cucerirea Greciei de catre romani, iau amploare calatoriile cu un pronuntat caracter turistic, in antachitate, datorate superioritatii culturii cetatilor din jurul Marii Egee, ce cuceresc Roma.

Transportul era astfel organizat (de catre stat si de catre particulari), incat statiile asigurau animale de tractiune (pentru schimb), camere pentru dormit si hrana, existand si rute pe care transportul se facea, cu mijloace navigabile, pe apa (de exemplu, intre Britania si Roma drumul dura 93 de zile).

Biletele de calatorie, eliberate de catre un oficiu central (Officium de Facere evectionem) erau insotite de bonuri pentru bagaje si puteau fi " simple - diplomat" (o foaie de pergament pliata in doua pentru un loc in trasura postala) sau "tractoria" (incluzand transport, cazare si masa). Biletele erau nominale, netransmisibile si puteau fi de doua categorii sau clase.

O alta modalitate utilizata de greci este contractarea vizitelor reciproce, prietenesti, intre familii, fiecare asigurandu-si in strainatate locuinta, intretinerea, siguranta morala si fizica prin intermediul unui "simbolon" (un obiect care se rupea in doua) care se mostenea din tata in fiu si neindeplinirea obligatiei atragand dupa sine pedeapsa severa a zeilor.

Oferta anului

Reducere 2020