Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
CAP 1. TENDINTE iN COMERTUL INTERNATIONAL ............4
1.1. Aspecte actuale privind libertatea comertului international ...........4
1.2. Superblocurile. Scurte observatii despre locul si rolul lor in comertul international .....7
1.3. Corporatiile transnationale ..............11
CAP.2. IMPACTUL CORPORATIILOR TRANSNATIONALE iN ECONOMIA MONDIALA.15
2.1. Observatii si exemplificari asupra libertatii comertului international....15
2.2. Despre fluxurile de capital si costurile sociale.....19
2.2.1. Fuziunile si achizitiile internationale..............19
2.2.2. Datoriile exterme si programele de ajustare...20
2.2.3. Dezinformarea realizata prin preturi..............23
2.2.4. Despre incercarile singulare de protejare a mediului.....24
2.3. Reglementari si standarde in comertul international...........27
2.3.1. Reducerea standardelor..............27
2.3.2. Barierele tehnice ale comertului....28
2.3.3. Strictetea reglememtarilor si interesele marilor companii.............31
CAP. 3. ALTE EVOLUTII SI INFLUENTE ALE CORPORATIILOR TRANSNATIONALE........33
3.1. Efecte asupra factorului munca........33
3.1.1. Relaxarea practicilor contractuale si organizatorice...33
3.1.2. Disparitatea salariilor..36
3.2. Efecte asupra mediului......39
3.3. Observatii relative la democratie.......46
3.3.1. Aspecte privind atitudinea consumatorilor si impactul asupra acestora46
3.3.2. Alternative la comert..51
CAP. 4. CiTEVA CONCLUZII PRIVIND EVOLUTIA SI EFECTELE GLOBALIZARII ASUPRA VIETII ECONOMICE.........55
Bibliografie..........62

Alte date

?

CAPITOLUL 1. TENDINTE ÎN COMERTUL INTERNATIONAL

1.1. Aspecte actuale privind libertatea comertului international

La inceputul secolului XX, procesul de internationalizare aparea, sub multe aspecte, mai avansat decat astazi. Între mijlocul secolului XIX si primul razboi mondial, cresterea comertului mondial a fost relativ puternica, expansiunea exporturilor (3, 5% pe an) depasind sensibil pe cea a productiei industriale (2, 7% pe an). Partea exporturilor in productia mondiala a atins punctul culminant in 1913, care nu a mai fost depasit inainte de 1970. Expansiunea schimburilor comerciale s-a datorat, in parte, reducerii taxelor vamale si scaderii considerabile a costurilor de transport care, au antrenat multiplicarea legaturilor feroviare si maritime. De asemenea, aceasta perioada a fost marcata de o convergenta internationala a preturilor produselor de baza.

În Europa, liberalizarea comertului a inceput atunci cand Marea Britanie a optat, in mod unilateral, pentru libertatea schimburilor, abolind legile asupra graului, in 1846. Miscarea a cuprins si alte tari, dupa ce Marea Britanie si Franta au semnat Tratatul Cobden-Chevalier in 1860. În afara reducerii taxelor vamale franceze, acest tratat incorpora clauza natiunii celei mai favorizate, in virtutea careia, fiecare parte contractanta se angaja ca si cealalta parte sa beneficieze de orice reducere a taxelor vamale pe care ea o acorda unui tert. Dat fiind ca, Franta nu redusese tariful sau vamal decat pentru schimburile cu Marea Britanie, ceilalti parteneri au fost incitati sa semneze tratate similare cu aceasta. Urmare a unei serii de acorduri bilaterale care prevedeau clauza natiunii celei mai favorizate, in urmatorii 20 de ani, cvasi-totalitatea tarilor Europei au redus taxele lor vamale, acestea diminuandu-se cu mai mult de 35%, la valori cuprinse intre 10-15%.

Cu toate ca, procesul de liberalizare a fost inversat dupa 1879, odata cu instituirea de taxe vamale de catre Germania si apoi de alte tari, nivelul protectiei efective a ramas scazut pana in 1914, comparativ cu ceea ce a fost anterior (principala exceptie fiind SUA). Miscarea de liberalizare a cunoscut un nou elan in cadrul etalonului aur lingouri (1925-1931), oprindu-se odata cu Marea Criza. În fata reducerii in cadere libera a preturilor la produsele agricole, in 1929, un numar de tari au crescut taxele lor vamale. În iunie 1930, SUA au instituit tariful Smoot-Hawley care majora cu 23% taxele de import; apoi, masuri similare de represalii au fost luate de majoritatea tarilor. Pentru a stimula economia lor, in afara taxelor vamale, tarile au recurs la restrictii cantitative si la alte bariere comerciale.

Confruntate cu deflatia, unele tari – Marea Britanie, alte tari din zona lirei sterline, SUA – au abandonat etalonul de schimb aur, au devalorizat moneda lor si au dus politici expansioniste; altele (Franta, Italia, Belgia, Tarile de Jos, Elvetia) au pastrat etalonul aur, crescand si taxele vamale. Un al treilea grup de tari – Germania, Austria si alte tari din Europa centrala – au recurs la controlul schimburilor, punand in practica o serie de acorduri bilaterale de schimb (acorduri de troc). Urmare a acestor obstacole, comertul mondial a scazut mai puternic decat productia reala. Totusi, protectia oferita de taxe vamale a fost putin redusa la mijlocul anilor ‘30, cand SUA a adoptat, (in 1934), legea asupra acordurilor reciproce de comert, in virtutea careia ea a negociat o serie de acorduri bilaterale.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, comunitatea internationala a instituit Acordul general pentru tarife si comert, GATT, in acelasi timp, cu Banca Mondiala, FMI si alte institutii internationale. Bazata pe principiile cooperarii internationale, GATT a primit ca mandat reducerea taxelor vamale in raport cu nivelele de varf inregistrate inainte de razboi, precum si continuarea diminuarii acestora.

Primul ciclu de negocieri deschis, in acest scop, la Geneva in 1947 s-a soldat cu rezultate extrem de pozitive intrucat, GATT a putut sa reduca taxele vamale cu 35%. Alte negocieri au avut loc in anii ‘50 si ‘60 (ciclul de negocieri Kennedy) apoi, in anii ‘70 (Runda Tokyo). Ciclul de negocieri comerciale ale Rundei Uruguay, incepe in 1986 la Punta del Este si se deruleaza intr-o indiferenta generala, pana la sfarsitul anului 1992. Recentele negocieri din Uruguay au permis, practic, eliminarea tuturor taxelor vamale la produsele manufacturate. Acordul Rundei Uruguay este, in final, semnat in aprilie 1994 la Marrakech. Organizatia mondiala a comertului, OMC, care a succedat GATT in 1994, urmareste azi sa reduca obstacolele netarifare si gradul de protectie, inclusiv in domenii neacoperite de GATT.

În 1990, valoarea totala a produselor comertului mondial a fost de 3485 miliarde dolari, cu un plus de 810 miliarde dolari in serviciile comerciale. Aceste sume scot in evidenta faptul ca o mare parte din produse circula pe intreg globul. Bunurile sunt de factura fizica-lucrurile care pot fi prelucrate, imbunatatite, dar serviciile sunt mai intangibile-asigurari, sfaturi legale, bancare si de proprietate. Întotdeauna aceste bunuri sau servicii se misca pe glob, unele suferind modificari.Uneori, asa ca in pietele viitoare, oamenii sunt siguri ca pretul marfii creste sau scade.

Ce este mai impresionant pe pietele comerciale mondiale, este ca cateva companii sau tari domina fiecare sector. De exemplu, sase tari-Statele Unite ale Americii, URSS, Franta, Marea Britanie, Germania si China-detin 90% din comertul cu arme. Comertul cu cereale este dominat de o mana de companii, iar in 1988 de doar o singura tara, Statele Unite ale Americii, ridicandu-se la 60% din expotul net.

Comertul mondial cu produse primare, cum ar fi alimente, materii prime, minerale si energie, la fel ca si produsele fabricate, a crescut in proportie de 5, 4% fata de anul 1950, in conformitate cu statisticile comerciale mondiale, laborios efectuate de secretariatul GATT din Geneva. Aceasta crestere a depasit in mod regulat expansiunea exporturilor mondiale, luate per total. Astfel, ca procentaj din resursele naturale folosite sau extrase, sau bunuri produse manual, suma intrata in comertul international creste mai repede decat suma destinata uzului intern. De asemenea, ia amploare foarte rapid comertul cu servicii si investitiile din strainatate. În ultimii 20 de ani, proportia comert din bunuri supra comert din servicii a ramas, in mod remarcabil , constanta: 4:1.Acest lucru este interesant deoarece in ultimii 20 de ani au avut loc dezbateri continue in randul economistilor in legatura cu intrebarea daca tarile dezvoltate isi vor putea permite sa-si vada in declin bazele productiei pe motiv ca vor exista cresteri compensatorii in locurile de munca din servicii. Guvernul Thatcher, de exemplu, a respins violent criticile care demonstrau declinul productiei din Marea Britanie la inceputul anilor 1980. Rata de crestere atat la servicii cat si la bunuri a incetinit de la 8% cat era in perioada anilor 1960-1970, la 5% in perioada 1970-1980 continuand sa scada mai mult in perioada 1980-1990.

Comertul mondial este inegal. Tarile dezvoltate 71, 5%, tarile in curs de dezvoltare 21% iar China, Europa de Est si Centrala si URSS, 7%. Trei sferturi din comertul mondial si din investitii au loc intre tarile industrializate.

Tarile lumii a treia sunt in majoritate exportatoare de hrana, de materii prime, de minerale si combustibil in folosul tarilor industrializate, produse primare care tind sa domine exporturile totale-de exemplu export peste 98% din Bolivia, Etiopia, Ghana, Nigeria in comparatie cu 24% din exporturile Statelor Unite si 2% a exporturilor Japoniei. Cu toate ca lumea industrializata este responsabila pentru majoritatea exporturilor de produse, unele forme de productie-textile piele, fier, otel si produse chimice-se concentreaza preponderent in tarile dezvoltate. Dar majoritatea tarilor dezvoltate isi mentin dependenta asupra produselor primare si astfel, asupra economiilor.

Cu toate ca este traditional, comertul international este vazut ca ceva care are loc intre natiuni, expansiunea comertului exterior a fost surprinsa de investitiile corporatiilor transnationale in toata lumea. Aceasta a avut loc cu preponderenta in 1980 cand tehnologia informationala si dereglarea pietei schimbului valutar in tarile industrializate a permis acestora sa-si creasca competitivitatea prin productia in cele mai avantajoase locuri. Comertul exterior este, de fapt, dominat de comertul din interiorul corporatiilor transnationale. În 1985 vanzarile primelor 200 de astfel de corporatii au depasit 3 miliarde dolari americani, echivalent cu aproape o treime din Produsul Local Brut (GDP).Dereglarea si preluarea au crescut de atunci in interesul acestor conglomerate masive, a carui control domina productia, sistemul bancar si transporturile.

Comertul cu bunuri este dominat de Europa de Vest cu aproape 50%, Asia (in special Japonia) cu 22%, America de Nord 15%, America Latina 4% si Africa 2, 5%. Din nou putem observa cat de dezechilibrat este comertul mondial.Dar in ceea ce priveste bunurile? Produsele agricole reprezinta 12,5%, produsele miniere 14% iar cele prelucrate 70%, 35% din acestea fiind echipamente de transport si masini.

Daca ne uitam care tara practica comertul, observam ca importatorii cei mai mari sunt si exportatorii cei mai mari, vezi tabelul nr 1, dar nu si toate aceste tari afecteaza balanta. În topul comercial, unele tari fac bani din exporturi mai degraba decat sa plateasca importuri: Germania (+55, 8 miliarde USD) si Japonia (+55, 2 miliarde USD), iar alte tari comerciale sunt in deficit: USA (-123, 4 miliarde USD), Marea Britanie (-37, 6 miliarde USD), Franta (-17, 8 miliarde USD), Italia (-11, 7 miliarde USD).

În acelasi timp, Brazilia exporta in valoare de 31, 4 miliarde USD si importa 22, 5 miliarde USD (+8, 9 miliarde USD)dar aceasta aparenta cifra pozitiva exclude Brazilia din top.Mexico prezinta cifre aproape egale:export 41, 1 miliarde USD, import 41, 6 miliarde USD (-0, 5 miliarde USD).O jumatate de miliard de dolari pare putin-doar 0, 01435% din totalul comertului mondial de produse –dar in Mexico, o jumatate de miliard de dolari este echivalentul a foarte multe cheltuieli .

Tabelul nr 1

Topul primelor 15 tari exportatoare si importatoare in 1990

Marii exportatori

Marii importatori

Germania

USA

USA

Germania

Japonia

Japonia

Franta

Franta

Marea Britanie

Marea Britanie

Italia

Italia

Olanda

Olanda

Canada

Canada

Belgia-Luxemburg

URSS

URSS

Belgia-Luxemburg

Hong Kong