Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
1. Globalizarea ca fenomen - 4 -
1.1 Ce este globalizarea? - 4 -
1.2 Globalizarea intre elogii si respingere - 5 -
1.3 Cinci dimensiuni ale procesului de globalizare - 16 -
1.4 Globalizarea si comunitatea internationala de informatii - 23 -
1.5 Integrarea si globalizarea Romaniei in structurile europene - 25 -
1.5.1 Interdependente economice. Internationalizarea si globalizarea economica. - 25 -
1.5.2 Integrarea Romaniei in structurile economice europene - 27 -
2. Consecinte ale fenomenului de globalizare - 31 -
2.1 Crima organizata transnationala - o amenintare pentru piata mondiala. Traficul cu droguri - 31 -
2.1.1 Fata intunecata a globalizarii - 31 -
2.1.2 Tendinte actuale ale crimei organizate transnationale - 33 -
2.1.3 Economiile in tranzitie si crima organizata - 35 -
2.1.4 Legislatiile nationale si aplicarea lor - 36 -
2.1.5 Parlamentele si lupta impotriva crimei organizate transnationale - 39 -
2.2 Consumul de droguri si Natiunile Unite - 40 -
2.3 Tendinta consumului de droguri in lume - 44 -
2.3.1 Africa - 44 -
2.3.2 America Centrala - 45 -
2.3.3 America de Nord - 46 -
2.3.4 America de Sud - 47 -
2.3.5 Asia - 47 -
2.3.6 Europa - 50 -
2.3.7 Australia - 51 -
2.3.8 Studiu de caz - droguri pentru dividende politice si economice - 52 -
2.4 Strategia Uniunii Europene cu privire la droguri (2005 - 2012) - 56 -
2.4.1 Problema drogurilor in cadrul U.E. - 58 -
2.4.2 Coordonarea - 62 -
2.4.3 Reducerea cererii de droguri - 64 -
2.4.4 Reducerea ofertei de droguri - 66 -
2.4.5 Cooperare internationala - 69 -
2.4.6 Informare, cercetare si evaluare - 71 -
3. Comertul cu droguri - 73 -
3.1 .Tendinte si forme de manifestare a fenomenului drogurilor pe plan european si international - 73 -
3.1.1 Principalele tipuri de droguri. Productia de droguri - 74 -
3.1.2 Traficul - 81 -
3.1.3 Consumul de droguri - 86 -
3.2 Situatia generala in domeniul drogurilor - Romania 2009 - 86 -
3.2.1 Cele mai relevante realizari si tendinteale anului - 87 -
3.2.2 Politici antidrog si context national - 94 -
3.3 Consumul de droguri in randul populatiei - 95 -
3.3.1 Consumul de droguri problema - 95 -
3.3.2 Consumul de droguri in scoli si in rindul tinerilor - 96 -
3.3.3 Consumul de droguri in randul unor grupuri specifice (recruti, minoritati, prostituate) - 98 -
3.3.4 Abuzul de droguri in rindul femeilor gravide - 99 -
3.4 Strategia Nationala Antidrog (2005-2012) - 100 -
3.4.1 Consideratii antidrog - 100 -
3.4.2 Reducerea cererii - 102 -
3.4.3 Reducerea ofertei - 110 -
3.4.4 Cooperarea internationala - 116 -
3.4.5 Informare si evaluare - 118 -
3.4.6 Coordonare Inter-institutionala - 121 -
3.4.7 Resurse financiare - 122 -
3.5 Cauze si modalitati de prevenire si combatere a consumului de droguri...- 123 -
3.5.1 Cauze si riscuri - 126 -
3.5.2 Masuri de prevenire si combatere - 129 -
4. Concluzii - 132 -
5. Legislatie - 136 -
6. Bibliografie selectiva - 143 -

Alte date

?1 Globalizarea ca fenomen

1.1 Ce este globalizarea?

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila atingand domenii diferite ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc. În urmatoarul tabel apar diferite posibilitati de definire a globalizarii date de diversi economisti de prestigiu:

Globalizarea este ...

„... procesul de surmontare al granitelor aparute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonima cu eroziunea (dar nu si cu disparitia) suveranitatii statelor nationale si se infatiseaza ca o ‚detasare’ a economiei de piata fata de normele morale si legaturile institutionalizate dintre societati ...“

[Elmar Altvater]

„... intensificarea relatiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanta unele de celelalte ajung sa se interconecteze astfel incat evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc intr-un loc de la multi kilometri departare si viceversa ...“

[Anthony Giddens]

„... intensificarea cantitativa si calitativa a tranzactiilor ce depasesc limitarea impusa de granite, concomitenta cu expansiunea spatiala a acestora ...”

[Ulrich Menzel]

„... cea mai mare schimbare economica si sociala de la Revolutia Industriala incoace ...“

[Dirk Messner / Franz Nuscheler]

„... o interdependenta sporita si integrarea diferitelor economii din lume ...”

[Meghnad Desai]

„... un proces al cresterii numarului legaturilor dintre societati si domenii-problema...“

[Johannes Varwick]

„... prin globalizare se intensifica concurenta pe piete ...“

[C. Christian von Weizsäcker]

„... descatusarea puterilor pietii mondiale si slabirea puterii economice a statului ...“

[Schumann/Martin]

„... a devenit un termen la moda, folosit de ceva timp in dezbaterile politice, publicistice si stiintifice in mod inflationist, si care este privit, pe de o parte, ca o „amenintare“ si, pe de cealalta, ca o „oportunitate“ ...“

[Johannes Varwick]

„... a social process in which the constraints of geography on social and cultural arrangements recede and in which people become increasingly aware that they are receding (...). Globalization does not necessarily imply homogenization (...). Globalization merely implies greater connectedness and de-territorialization ...”

[Malcolm Waters]

„Dinamica globalizarii este controlata de puterile economice, si totusi consecintele sale cele mai importante apartin domeniului politic“ [Klaus Müller].

1.2 Globalizarea intre elogii si respingere

Definirea globalizarii

Exista mai multe procese interrelationate care definesc globalizarea. Acum citeva

decenii Marshall McLuhan a vorbit despre “satul mondial” (the global village) surprinzind cu acea expresie esenta fenomenului din zilele noastre:

- tehnologii ale informatiei care ne pun mai iute si mai dens in legatura unii cu altii;

- comprimarea distantelor prin noi tehnologii; inter-conectarea si cresterea dependentelor reciproce;

- integrarea pietelor financiare si comerciale; internationalizarea (globalizarea) crescanda a productiei (prin intermediul firmelor cu activitate globala);

- aparitia unor probleme “planetare”, care necesita abordari globale;

- raspindirea de comportamente si clisee presupuse a exprima rationalitatea unui homo oeconomicus ce nu cunoaste frontiere si emotii (sentimente) “locale”

- aparitia unui homo globalus;

- dezvoltarea de identitati transnationale, etc.

Intre problemele planetare sunt de reliefat cele care privesc protectia mediului inconjurator (de genul efectului de sera/global warming), protejarea surselor de apa potabila, migratia masiva ilegala cauzata de saracie si de conflicte inter-etnice si militare si, nu in ultima instanta, internationalizarea crimei organizate (trafic de droguri si fiinte umane, de arme,etc) si terorismul international.

Merita de evidentiat ca dezbaterea privind globalizarea nu trebuie disociata de doua procese ale deceniilor trecute. In primul rind, ne referim la caderea sistemului comunist, care a insemnat o extindere geografica mare a sistemelor bazate pe economia de piata. Si aici se include si revolutia capitalista, mai mult sau mai putin insidioasa, din China comunista, care a inceput la finele anilor 70’. In al doilea rind, ne referim la reformele de sorginte neoliberala care au avut loc in tari ale Europei occidentale (in Marea Britanie, in special, dar nu numai), in America Latina, etc. Aceasta stare de spirit si de actiune in domeniul politicilor publice, a fost incurajata de organismele specializate internationale care au pledat, prin asa numitul Consens Washington-ian, pentru deschiderea pietelor financiare interne, privatizare masiva, liberalizarea comertului, etc.

Prin urmare, globalizarea, in acceptia obisnuita si care a stirnit controverse aprinse, priveste procese definitorii, mai cu seama pentru ultimele doua decenii –si nu ceea ce poate fi judecat prin prisma aspiratiei generale a oamenilor, de oriunde, de a poseda instrumente (tehnici) de cunoastere si de stapinire a naturii din ce in ce mai potente.

Evolutia dezbaterii

Exista mai multe tipuri de discursuri privind globalizarea, care pot fi puse in legatura cu predispozitii intelectuale (de doctrina), cu interese de grup si de comunitate diferite, un spirit al timpului (zeitgeist), si nu in cele din urma, mersul evenimentelor.

Astfel, un tip de rationament se reduce la propozitia simpla, “globalizarea este un proces inexorabil”. Altfel spus, se afirma ca, orice s-ar intampla, procesul in sine nu poate fi stopat. In plus, se argumenteaza, nici nu ar fi de dorit intrucit avantajele ar depasi considerabil costurile. Se poate detecta aici un anume determinism tehnologic in masura in care integrarea pietelor si cresterea importantei actorilor transnationali sunt puse pe seama, in principal, a progresului tehnologic. Pentru ca, daca acesta din urma este continuu (desi nu in acelasi ritm de avans), ceea ce nu se poate pune in dubiu, se poate asuma o evolutie institutionala liniara, de nestopat, intr-o directie anume. Istoria ne arata de ce este intelept sa fim circumspecti din acest punct de vedere. In fond, epoca victoriana a secolului XIX a fost una de mare avant al globalizarii, cu circulatie libera a factorilor de productie (inclusiv a fortei de munca –cum nu este cazul in zilele noastre), ceea ce nu a impiedicat, la un moment dat, recrudescenta protectionismului comercial si finalmente izbucnirea primului Razboi Mondial. Cineva ar putea spune insa: Da, dar atunci nu existau democratii puternice in tarile cele mai avansate economic, care sa inlature surse de conflict puternic. Realitatea arata insa ca altercatii comerciale puternice exista chiar si intre aceste tari, ca asistam la aparitia unor blocuri comerciale si valutare (precum este UE). Ca sa nu mai vorbim de relatia dintre aceste tari,pe de o parte, si tarile mai putin dezvoltate, pe de alta parte, de clivajul Nord-Sud. Deci, afirmatia ca procesul este inexorabil nu este cautionata, cel putin de istorie.

Am mai putea aminti aici ca generalizarea unor “practici ce par a fi cele mai eficace”(best practices) nu se desafasoara in mod uniform si natural/organic. De exemplu, la cativa ani buni dupa crizele financiare din deceniul trecut organismele specializate internationale au incetat sa mai recomande (asa cum au facut-o in anii 80’ si anii 90’) deschiderea contului de capital, indiferent de circumstante. Iar astazi se discuta tot mai mult de modul diferit in care comertul neingradit afecteaza tarile lume, bogate si sarace. Pentru ca ceea ce este mai eficace (favorabil) depinde de conditiile concrete locale si varietatea joaca un rol important in progresul social si economic. Cu alte cuvinte, nu este intotdeauna clar care sunt cela mai bune practici, iar confuzia poate fi accentuata de controverse doctrinare (paradigmatice). In aceasta zona a cunoasterii si praxisului isi are originea disputa, in interiorul capitalismului, intre variante de organizare economica si sociala, ca si dezbaterea privind fracturile ce se adincesc in spatiul economic mondial.

Exista, totodata, atitudini diferite in abordarea subiectului. La margini, dar nu neaparat fara influenta, se afla fundamentalistii, care fie sprijina fara nici o rezerva globalizarea, sau o resping in totalitate. Intre aceste grupuri dialogul este foarte dificil deoarece presupozitiile cu care se opereaza sunt diametral opuse si foarte ideologizate. Mult mai interesante sunt pozitiile care nuanteaza dezbaterea, fie sustinind procesul de globalizare, fie incecrcind sa-i reliefeze neajunsuri. Altii nu resping globalizarea, dar arata ca, procesul este plin de contradictii si ca reclama o gestionare corespunzatoare. De aici rezulta o mare intrebare: poate fi gestionat procesul, mai ales in lipsa unor institutii adecvate? Avem oare institutii pentru gestionarea proceselor globale? Ralf Dahrendorf* si nu numai el, este de parere ca nu exista institutii adecvate pentru o “guvernanta globala”. Din aceasta perspectiva Dahrendorf critica pe cei care prevestesc eutanasia statului-natiune. In acest context se poate judeca relatia intre functionarea “pietelor globale” si democratie, aceasta din urma presupunind participarea cetatenilor la gestionarea treburilor cetatii. Fara a fi fundamentalisti, alti ginditori gasesc mari vicii de functionare si chiar axiologice globalizarii.

Dezbaterea privind globalizarea poate fi urmarita pe citeva tronsoane principale si anume: