Pagina documente » Stiinte Economice » Elaborarea si analiza bilantului contabil. Norme contabile (S.C. XYZ S.A.)

Despre lucrare

lucrare-licenta-elaborarea-si-analiza-bilantului-contabil.-norme-contabile-s.c.-xyz-s.a.-
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-elaborarea-si-analiza-bilantului-contabil.-norme-contabile-s.c.-xyz-s.a.-


Cuprins

Cuprins
Capitolul I
Bilantul contabil-model de reflectare a situatiei patrimoniale 1
1.1 Bilantul contabil - document sinteza 1
1.2. Structuri calitative privind bilantul contabil 4
1.2.1. Activul si pasivul bilantier 4
1.2.2. Cheltuieli, venituri si rezultate 21
1.3. Principii contabile general admise care se
utilizeaza in structura documentelor de sinteza 24
1.4. Norme contabile privind documentele de sinteza 30
1.4.1 Rominia 30
1.4.2 Internationale 35
Capitolul II
intocmirea bilantului contabil 45
2.1 Prezentarea componentelor bilantului contabil din Rominia 45
2.1.1 Bilantul 45
2.1.2. Contul de profit si pierdere 47
2.1.3. Anexa la bilant 48
2.1.4. Raportul de gestiune 52
2.2. Lucrari contabile pregatitoare privind intocmirea bilantului 53
2.2.1. Pregatirea lucrarilor contabile de inchidere a exercitiului financiar 53
2.2.2. intocmirea balantei conturilor inainte de inventariere 54
2.2.3. Inventarierea generala a patrimoniului 55
2.2.4. Contabilitatea regularizarilor la inventar 60
2.2.5. Balanta conturilor dupa inventariere 73
2.2.6. Determinarea rezultatului contabil, a rezultatului fiscal si repartizarea acestuia 74
CAPITOLUL III
Verificarea si certificarea bilantului 80
3.1. Definitii prealabile 80
3.2. Succesiunea lucrarilor intr-o misiune de audit a conturilor anuale si certificarea bilantului 85
3.3. Tehnici de control pentru obtinerea elementelor probante 96
3.4. Structura raportului de audit asupra documentelor anuale si certificarii bilanturilor 102
3.5. Prezentarea generala a S.C. PANIMON S.A. Onesti 105
3.6. Raport al comisiei de cenzori privind activitatea desfasurata
de S.C. PANIMON S.A pentru perioada 01.01.1999 ? 31.12.1999 112
3.7. Plusuri si minusuri la inventar 119
Capitolul IV
Analiza bilantului contabil la societatea comerciala PANIMON S.A. 120
4.1. Analiza patrimoniului pe baza structurii activului si pasivului bilantier 120
4.2. Analiza pe baza ratelor de solvabilitate si lichiditate 122
4.3 Analiza corelatiei fond de rulment, nevoie de fond de rulment si trezorerie 129
4.3.1. Analiza bilantului prin prisma functiei de exploatare, de investitie si de trezorerie 129
4.3.2. Determinarea si interpretarea celor trei mase monetare:
fond de rulment, nevoie de fond de rulment, si trezorerie 129
4.3.3. Analiza corelatiei creante ? obligatii 133
4.4 Analiza pe baza rezultatelor 134
4.4.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune 134
4.4.2. Analiza pe baza ratelor de rentabilitate 143
Capitolul V
imbunatatirea procesului de conducere la S.C. PANIMON S.A. prin valorificarea informatiilor din lucrarile de sinteza 149
Anexa A
Anexa B
Anexa C
Bibliografie

EXTRAS DIN DOCUMENT

?Capitolul I

Bilantul contabil-model de reflectare a situatiei patrimoniale

1.1 Bilantul contabil – document sinteza

Ca un prim plan in deschiderea acestui punct conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 si in sublinierea corelatiei dintre documentele de sinteza citam: “bilantul contabil se compune din bilant, contul de profit si pierdere, anexa la bilant si raportul de gestiune”.

Procedand la o reforma inspirata de experienta franceza, in acord cu dispozitiile Directivei a patra europene, normalizatorii romani au optat pentru schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti : activul in stanga si pasivul in dreapta.

Pentru deschiderea analizei bilantului contabil pornind de la aceasta etapa tot printr-un citat conform regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii articolul 135: “ bilantul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la incheierea exercitiului, precum si celelalte situatii prevazute de lege”.

Bilantul (cuvant de provenienta latina, bilax ce reprezinta balanta cu doua talere) reflecta la nivelul fiecarui agent economic totalitatea mijloacelor economice de care dispune unitatea patrimoniala sursele de acoperire ale acestora, precum si rezultatele financiare obtinute de aceasta . Acesta se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare existente a conturilor sintetice, dupa punerea in acord cu conturile analitice si inregistrarea tuturor documentelor privind operatiile financiar-contabile care fac obiectul raportarii.

Din punct de vedere economic activul oglindeste modul de intrebuintare a mijloacelor unui agent economic corespunzator functiei si destinatiei lor, sau altfel spus, continutul natural-material al fondurilor, oglindite in activ. Cu alte cuvinte activul si pasivul bilantului reflecta structura patrimoniului unui agent economic atat in forma sa fizica, precum si in pozitia aceasta, in ceea ce priveste titlul pe baza caruia detine activul (mijloace proprii, imprumuturi).

Utilizarea criteriilor destinatie economica si natura juridica, ca principalele criterii de clasificare, a avut ca scop initial sa orienteze informatia bilantiera spre cerintele contabilitatii financiare si ale analizei financiare externe. În acest mod, s-ar fi permis sa se urmareasca de la un an la altul, fluxurile de resurse si utilizarea lor, deci sa se determine si sa se valorifice informatia aferenta unui tablou de finantare de tip tablou de utilizare si de resurse.

Acest avantaj al modului de clasificare a structurii bilantiere nu pare sa fi avut ecoul scontat in contabilitatea romaneasca deoarece normele contabile din tara noastra lasau agentul economic sa intocmeasca bilantul contabil cu un grad diferentiat de detaliere in functie de marimea intreprinderii. Astfel unitatile patrimoniale mici si mijlocii urmau sa intocmeasca conturile anuale in sistem simplificat, iar cele mari in sistem de baza tinand cont de faptul ca cele doua categorii de intreprinderi respectau directiva a patra europeana care se refera la : total bilant, cifra de afacere si numarul mediu de salariati.

Procesul de tranzitie care se desfasoara in tara noastra, restructurarea intreprinderilor, a economiei si mai ales desemnarea unor dubii asupra pagubelor primilor doi indicatori in conditiile de inflatie (hiperinflatie) care avut loc in tara noastra a determinat o amanare la aceasta practica diferentiata a documentelor, a sistemelor documentare in functie de marimea intreprinderii.

Dupa aceasta scurta prezentare a bilantului, putem aborda o analiza mai ampla a acestuia, pornind de la reflectarea situatiei patrimoniale prin intermediul bilantului contabil. Plecand de la ideea de patrimoniu, putem spune ca o valoare economica bine definita apartinand unei persoane fizice sau juridice numita, titular de patrimoniu. Bilantul poate fi privit si abordat din doua puncte de vedere. În primul rand, putem face o abordare prin prisma conceptului si anume ca bilantul reflecta sursele si utilizarile de care dispune o unitate patrimoniala intr-o perioada de timp bine determinata (de aici rezulta o egalitate intre utilizari si resurse, adica Activ = Pasiv). Utilizarile sunt privite ca active patrimoniale, iar resursele ca pasive patrimoniale iar egalitatea dintre ele poate fi abordata la randul sau printr-o interpretare economica si alta juridica.

Interpretarea economica considera ca activul si pasivul sunt marimi valorice ale aceleiasi realitati economice. Prin intermediul acestei interpretari, activul patrimonial este privit prin prisma utilizarii (sub forma de bunuri si creante), iar pasivul patrimonial este privit prin prisma surselor (sub forma datoriilor si beneficiilor) in timp ce interpretarea juridica abordeaza bilantul ca reprezentand totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are un titular de patrimoniu fata de terte persoane si nu numai .

O alta interpretare a bilantului este aceea prin prisma financiarului. Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (termenul de transformare in bani, ordinea acestora fiind crescatoare) iar pasivul in functie de exigibilitate (termen de plata, ordinea acestora fiind descrescatoare) .

În privinta activului, elementele sunt prezentate la valoarea neta, rezultata din valoarea bruta corectata cu deprecierea constatata pe parcursul exercitiului. Modelul practicat in Franta evidentiaza cele trei informatii (valoare bruta, valoare neta si depreciere) la nivelul exercitiului recent incheiat unde valorile brute se dovedesc utile in cazul intocmirii unui tablou de tipul tablou de utilizari si resurse pe cand utilizarea valorii brute in sistemul din Romania implica recursul la informatii din anexa. Este si aceasta o proba suplimentara a concluziei ca in proiectarea modelelor de document de sinteza nu s-au avut in vedere aspecte legate de valorificarea informatiilor contabile.

Dupa prezentarea bilantului contabil ca document de sinteza, detalierea structurii activului si pasivului bilantier insotita de definiri, caracterizari si precizari privind modul de evaluare a diferitelor elemente este necesara.

1.2. Structuri calitative privind bilantul contabil

1.2.1. Activul si pasivul bilantier

1.2.1.A. Activul bilantier

Desi normele romanesti nu definesc categoria de activ, daca am lua in considerare definitia oferita de planul francez de conturi am intelege prin activ “un element al patrimoniului care are o valoare economica pozitiva pentru intreprindere”.

Altfel spus el reprezinta utilizarea resurselor intreprinderii, adica a capitalurilor puse la dispozitia sa.

Desi activul bilantier cuprinde elemente patrimoniale care au o valoare economica pozitiva pentru intreprindere, normele permit in anumite cazuri, sa se faca derogare de la aceste principii si sa se includa in activ elemente care sunt cheltuieli sau valori ce nu au fost deduse din rezultat in cursul exercitiului in care s-au realizat. Înscrierea in activ se numeste capitalizare sau activare avand ca scop etalarea lor pe mai multe exercitii si poarta numele activ fictiv. Diferenta dintre activul contabil (total) si activul fictiv se numeste activ real.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii, Legea nr. 82/1991 bilantul tuturor unitatilor patrimoniale care desfasoara activitate economica cuprinde: active imobilizate (imobilizari corporale, imobilizari necorporale si imobilizari financiare), active circulante (stocuri, creante, disponibilitati, titluri de plasament si alte valori), conturi de regularizare si asimilate si prime de rambursare a obligatiilor.

Activele imobilizate sau fixe cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizeaza atat prin durabilitatea lor mai indelungata, repetata lor participare in cadrul circuitului economic, cat si prin faptul ca nu se consuma sau se inlocuiesc dupa prima utilizare. Acestea se inscriu in cadrul bilantului la valoarea neta contabila, obtinuta prin diferenta dintre valoarea de intrare a activelor si sumele reprezentand amortismentele si provizioanele aferente acestora.

Imobilizarile necorporale (sau nemateriale) includ toate acele valori economice care nu imbraca, sub aspect fizic forma de bunuri materiale concrete. Aceste active, intangibile, la randul lor se impart in: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare dezvoltare si alte imobilizari necorporale.

Cheltuieli de constituire care in realitate nu reprezinta decat o componenta a cheltuielilor de stabiliment (sau de organizare) cuprind: taxele, alte cheltuieli de inscriere si de inmatriculare la infiintarea societati, cheltuieli de prospectarea pietei, cheltuielile de publicitate etc. Celelalte cheltuieli legate de cresterea de capital si de operatii diverse, precum fuziunile, sciziunile, transformarile (in normalizarea actuala sunt concretizate numai prin cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni) nu fac parte din cheltuielile de constituire, ci din categoria mai larga a cheltuielilor de stabiliment (organizare), avand natura de cheltuieli de dezvoltare. De asemenea se poate observa, ca nu se fac precizari in legatura cu conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o asemenea categorie de cheltuieli pentru a se regasi in bilantul contabil (depasirea unui anumit prag valoric si neafectabilitatea lor unei productii viitoare). Cheltuielile de constituire se recupereaza pe calea amortizarii (inclusa in categoria cheltuielilor de exploatare), pe o perioada de cel mult cinci ani si sunt considerate ca elemente de activ fictiv (nu participa la calcularea activului net).

Cheltuieli de cercetare – dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionale de efectuarea unor lucrari sau obiective de cercetare, care sa prezinte garantia realizarii eficientei scontate de pe urma acestora, pentru necesitatile proprii ale unitatii patrimoniale. Perioada de amortizare este de maxim cinci ani.

Alte imobilizari necorporale se refera la cesiuni, brevete, licente, marci, alte drepturi si valori similare, fondul comercial si programele informatice. Aceste elemente pot intra in posesia unitatii prin aport in natura realizat de asociati, achizitionari de la terti sau sunt create de societate.

Concesiunile pot fi de natura privata sau publica. Concesiunea privata reprezinta dreptul acordat de o firma de a fi agentul sau reprezentatul sau pe un teritoriu geografic precis, in legatura cu comercializarea unor produse sau servicii. Concesiunea publica este dreptul acordat de catre administratia publica unei intreprinderi, de a ocupa sau exploata o proprietate din domeniul public. Concesiunea se amortizeaza pe o perioada egala cu cea a contractului de cesiune.

Brevetele, licentele, know-how-urile, marcile de fabrica si de comert si alte drepturi de proprietate industriala si intelectuala sunt amortizate pe perioada lor de utilizare de catre societatea ce le detine.

Fondul comercial este reprezentat de acele elemente necorporale ce insotesc elementele materiale ale fondului de comert (stocuri, imobilizari) si care contribuie la mentinerea si/sau dezvoltarea potentialului de activitate al unitatii cum ar fi clientela, vadul, bursele, reputatia si alte elemente necorporale. Fondul comercial se constituie numai prin aport sau achizitie, cel creat de intreprindere nu se contabilizeaza in cursul vietii unei intreprinderi. Evaluarea lui are loc cu ocazia determinarii pretului de vanzare al unei intreprinderi care include alaturi de activul net si aceste elemente necorporale ce vor deveni la intreprinderea cumparatoare elemente constitutive ale fondului comercial. Ca orice activ, fondul comercial ar trebui amortizat si el, dar legislatia romana nu prevede acest lucru. În practica romaneasca nu exista o reglementare juridica expresie a fondului comercial, dar normalizarea contabila se aliniaza practicii generale europene, considerand fondul comercial acea parte nemateriala a fondului de comert ce se determina ca diferenta intre valoare de aport sau costul de achizitie a fondului de comert si valoarea contabila a acestor elemente.

Programele informatice sunt elemente accesorii, prestatii intelectuale necesare pentru elaborarea programelor. Partea esentiala se refera tocmai la acest element necorporal ca drept de proprietate intelectuala. În practica actuala romaneasca programele informatice sunt considerate ca bunuri necorporale ce pot fi create de catre unitate sau achizitionate de le terti pentru nevoi proprii sau in scop comercial si supuse amortizarii, in functie de durata probabila de utilizare, dar nu pe o perioada mai mare de trei ani.

Imobilizari necorporale in curs evidentiaza valoarea neta a imobilizarii necorporale in curs de executie (valorile necorporale primite de furnizori dar nereceptionate, productia de imobilizari necorporale realizate de catre unitate pentru nevoi proprii, aport in natura, corectate cu provizioanele constituite pe seama acestor valori).

Aceste elemente nu se gasesc in bilant in cadrul unor pozitii bine definite, deoarece se structureaza astfel: cheltuieli de constituire si cercetare-dezvoltare, alte imobilizari si imobilizari in curs. În cadrul acestor rubrici ale bilantului “Imobilizari necorporale” se tine cont de soldurile urmatoarelor conturi: Grupa 20 “Imobilizari necorporale” 230 “imobilizari necorporale in curs”, 290 “provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale”, 293 “provizioane pentru deprecierea imobilizarilor in curs” si “Amortizarea imobilizarilor necorporale”.

Imobilizarile corporale mai sunt cunoscute si sub denumirea de active fixe tangibile. Aceste imobilizari se refera la bunurile tangibile (bunuri materiale) de folosinta indelungata, pe care o unitate patrimoniala le foloseste pe parcursul desfasurarii activitatii sale. În cazul in care intreprinderea realizeaza bunuri materiale, dar neterminate sau bunuri materiale procurate acestea se vor include in categoria imobilizarilor in curs sau investitilor in curs.

La imobilizarile corporale, exclusiv terenurile, apare un proces de pierderea valorii acestora ca urmare a actiunii diferitilor factori, proces ce se numeste uzura. Aceasta uzura poate fi morala (ca urmare a progresului tehnic) sau fizica (sub influenta agentilor naturii), iar procesul de uzura se evidentiaza in contabilitate prin includerea unei parti din valoarea bunului respectiv in cheltuieli respectiv amortizare.

Aceste imobilizari corporale sunt formate din mai multe elemente printre care: terenuri, cladiri, si constructii speciale, masini si utilaje, alte imobilizari corporale si imobilizari corporale in curs.

Terenurile sunt reflectate la valoarea neta contabila si se refera la terenurile propriu-zise, cat si la amenajarea lor la sisteme de alimentare cu energie, apa, lucrarile de acces, imprejmuirile. Terenurile nu se pot deprecia cu caracter ireversibil si in consecinta nu se vor amortiza; totusi investitiile legate de amenajarile acestora sunt amortizate.

Cladiri si constructii speciale sunt reflectate la valoarea neta contabila a cladirilor, fundatii si infrastructura, racordarea cladirilor la reteaua de apa, gaze, electricitate etc.

Masini utilaje se refera la masini de forta si utilaje energetice, masini, utilaje si instalatii de lucru, mijloace de transport.

Alte imobilizari corporale se refera la aparate de masura si control, de reglare, animale de munca, plantatii, unelte, accesorii de productie si inventar gospodaresc.

Imobilizarile financiare, cunoscute si sub denumirea de investitii financiare sau de portofoliu pot fi definite ca acele titluri durabile, utile activitatii unui agent economic, acestea permitand asigurarea unui control asupra unei societati eminente si realizarea de venituri financiare (dividende, dobanzi). Acestea au ca elemente componente: titlurile de participare, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

Titluri de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare, in capitalul altor unitati patrimoniale, care asigura unitatii patrimoniale detinatoare, exercitarea unui control sau influente si realizarea unui profit. Prin posesia de titluri de participare societatea detinatoare poate avea reprezentanti in structurile de conducere ale emitentului sau poate intretine relatii tehnice sau comerciale privilegiate cu acesta. În unele cazuri societatile comerciale sunt tentate sa detina titluri de participare (actiuni) ale unor societati ce au o activitate complementara (furnizori, clienti). Pentru a-si impune punctul de vedere, participarea unei intreprinderi la capitalul societati emitente trebuie sa fie destul de semnificativa. În cazul in care se poseda peste 50% din capitalul societatii emitente, respectiva societate devine actionar majoritar si are putere de decizie absoluta. Titlurile de participare sunt evidentiate la valoarea neta contabila (numai participatiile efectiv varsate).

Oferta anului

Reducere 2020