Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
Cap. 1 Importanta functiei de organizare in cadrul functiilor manageriale 4
Cap. 2 Organizarea procesuala a firmei 8
2.1. Definirea si componentele organizarii procesuale 8
2.2. Functiunile firmei 13
2.2.1. Functiunea de cercetare - dezvoltare 14
2.2.2. Functiunea de productie 19
2.2.2.1. Programarea, lansarea si urmarirea productiei 20
2.2.2.2. Fabricatia 21
2.2.2.3. Controlul tehnic de calitate 22
2.2.2.4. intretinerea si repararea utilajelor si a celorlalte mijloace fixe 23
2.2.2.5. Productia auxiliara 23
2.2.3. Functiunea comerciala 24
2.2.3.1. Aprovizionarea tehnico - materiala 24
2.2.3.2. Vinzarea 25
2.2.3.3.Marketingul 26
2.2.4. Functiunea financiar - contabila 27
2.2.4.1. Activitatea financiara 28
2.2.4.2. Activitatea contabila 29
2.2.4.3. Controlul financiar de gestiune 29
2.2.5. Functiunea de pesonal 30
2.3. Interdependentele functiunilor firmei in cadrul SC X SRL 32
Cap. 3 Organizarea structurala 38
3.1. Structura organizatorica si organizarea formala 38
3.2. Tipuri de structuri organizatorice 44
3.3. Analiza si proiectarea structurilor organizatorice 49
3.4. Aspecte ale organizarii structurale la SC X SRL 53
3.4.1. Structura organigramei in cadrul SC X SRL 55
3.4.2. Regulamentul de ordine interioara la SC X SRL 56
3.4.2.1. Structura cadru a Regulamentului de ordine interioara 57
3.4.3. Fisa postului la SC X SRL 58
Cap. 4 Interdependenta dintre organizarea formala si informala. Studiu de caz la SC X SRL 64
Cap. 5 Recomandari si propuneri privind rationalizarea structurii organizatorice la SC X SRL 68
Anexa: Regulament de ordine interioara la SC X SRL 73
Bibliografie

Alte date

?

CAPITOLUL 1

Importanta functiei de organizare in cadrul functiilor manageriale

Functia de organizare [1 Nicolescu Ovidiu,Verboncu Ion-“Management”,Editura Economica,Bucuresti,1997] desemneaza ansamblul proceselor de management prin intermediul carora se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor (miscari, timpi, operatii, lucrari, sarcini, etc.), precum si gruparea acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in vederea realizarii in cat mai bune conditii a obiectivelor previzionate.

Pentru ca o intreprindere sa functioneze ca un organism este nevoie de o uriasa actiune de organizare. Functia de organizare raspunde la intrebarile : - Cine si cum contribuie la realizarea obiectivelor firmei? . Raspunsul il constituie combinarea nemijlocita a resurselor umane, materiale, informationale si financiare, la nivelul locurilor de munca, al compartimentelor si al firmei in ansamblul sau.

Henry Fayol, in lucrarea „Administration industrielle et generale”, a delimitat pentru prima data functiile manageriale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul. În literatura de specialitate din tara noastra se considera ca procesul managerial este impartit in urmatoarele functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul si evaluarea.

Organizarea [2 Russu Corneliu-“Management”,Editura Expert,Bucuresti,1990], ca functie manageriala reprezinta ansamblul actiunilor intreprinse in vederea utilizarii cu maxim de eficienta a resurselor materiale, umane si financiare pe care le are la dispozitie firma.

Folosirea acestor resurse necesita armonizarea lor. Managerul trebuie sa asigure raporturi si proportii juste intre toate categoriile de resurse, sa utilizeze structuri adecvate de functionare si un sistem informational rational bine pus la punct. Structurile organizatorice trebuie sa fie elastice, sa corespunda nevoilor procesului de productie, sa permita adaptarea rapida si fara dificultate la schimbarile generate de revolutia tehnico - stiintifica.

Pentru a fi eficienta, organizarea trebuie sa se bazeze pe structuri dinamice, adaptate continuu la obiectivele firmei si la oamenii care le realizeaza.

Henry Fayol defineste organizarea in felul urmator: „a organiza intreprinderea inseamna a o aproviziona cu tot ce-i necesar pentru functionarea ei – materii prime, utilaje, bani, personal”. Astfel, el trateaza organizarea in sensul practic al cuvantului.

Reprezentantii ciberneticii abordeaza organizarea ca o activitate ce se desfasoara in afara procesului de conducere. Conducerea, scrie Trapeznikov, reprezinta „influentarea de corectie asupra obiectului legat de modificarea proceselor materiale si energetice ale acestuia”. in conceptia ciberneticii, atat sistemul condus, cat si cel conducator se presupun finite, date cu o structura relativ stabila, mai mult sau mai putin rigida.

Organizarea, ca functie manageriala, trebuie tratata insa ca forma specifica a practicii umane. Ea nu constituie un scop in sine, ci are intotdeauna un obiect in functie de care capata un anumit continut.

La nivelul societatii comerciale, organizarea poate fi privita ca determinare, enumerare si grupare a activitatilor necesare care vizeaza realizarea obiectivului stabilit, printr-o utilizare rationala si eficienta a resurselor materiale, financiare si umane ale societatii.

Prin organizare se urmareste sa se creeze relatii organizatorice capabile sa asigure integritatea sistemului condus. Aceste relatii trebuie sa fie in acelasi timp si eficace. Prin organizare, managerul contureaza structura productiei, abordeaza inzestrarea tehnica si procesele tehnologice, selectioneaza personalul si organizeaza munca acestuia.

Tot prin organizare se urmareste formarea sistemului conducator capabil sa influenteze in mod corespunzator sistemului condus, in vederea indeplinirii obiectivelor si sarcinilor stabilite, cu ajutorul unor metode si mijloace eficace.

Atributul „organizare” [3 Russu Corneliu-“Management”,Editura Expert,Bucuresti,1990] cuprinde totalitatea activitatilor intreprinse in vederea utilizarii cu maxim de eficienta a diferitelor mijloace si resurse pe care le are firma, in scopul realizarii obiectivelor.

Organizarea are deci un dublu caracter:

-functie a managementului;

-domeniu de sine statator.

Acestea sunt complementare, nu se exclud si sunt subordonate realizarii obiectivelor fundamentale ale firmei. Trecerea la economia de piata impune o organizare cu un pronuntat caracter creativ si dinamic, de natura sa asigure diferentierea sa in functie de caracteristicile agentilor economici, astfel incat sa faciliteze la maxim desfasurarea unor activitati profitabile.

În cadrul organizarii se delimiteaza doua subdiviziuni principale:

1)Organizarea ca ansamblu al societatii comerciale – stabilirea structurii organizatorice si a sistemului informational. Prin intermediul acestor doua componente de baza ale sistemului de management se asigura structurarea firmei, subordonata realizarii obiectivelor sale fundamentale. Aceasta parte a functiei de organizare este exercitata de managementul superior al firmei.

2)Organizarea principalelor componente ale intreprinderii : cercetare – dezvoltare, productia, personalul, etc. Specific acestei componente majore a functiei de organizare (predominanta cantitativ 0 este realizarea sa la nivelul managementului mediu si inferior, data fiind necesitatea luarii in considerare a specificului proceselor de executie si de management supuse organizarii si a volumului de munca apreciabil implicat.

În firmele moderne organizarea inregistreaza o dezvoltare deosebita. Reflectarea acestei situatii o reprezinta conturarea organizarii ca o disciplina stiintifica de sine statatoare, care inglobeaza un ansamblu de concepte specifice si un bogat evantai operational. De exemplu, analiza postului, analiza variabilelor organizationale, operagrama, organigrama, etc.

Tendintele in firmele moderne este, asa cum subliniaza profesorii americani Sarah Freeman si Kim Cameron, de a exercita organizarea intr-o viziune supla si flexibila, urmarind diminuarea dimensiunii aparatelor manageriale.

Concluzii: Organizarea, ca etapa a procesului managerial, are ca scop gruparea oamenilor, aranjarea sarcinilor si a activitatilor si stabilirea legaturilor organizatorice necesare in vederea dirijarii tuturor eforturilor intr-o singura directie : aceea de a atinge obiectivele pe care firma si le-a fixat.

În actuala etapa de tranzitie la economia de piata activitatea firmei este posibil sa se desfasoare eficient numai pe fondul unei organizari rationale, bazate pe principii, metode si tehnici fundamentate stiintific. Pe aceasta cale se asigura rigurozitatea cadrului organizatoric si se creeaza posibilitatea adaptarii firmei la schimbarile care se produc in permanenta in activitatea sa practica.