Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS
I. PERCEPTIA PUBLICULUI PRIVIND RESPONSABILITATEA AUDITORULUI PENTRU DETECTAREA FRAUDELOR SI ERORILOR. INCURSIUNE ISTORICA
II. LIMITARI ALE DEMERSULUI DE AUDIT. ASTEPTARILE PUBLICULUI PRIVIND DETECTAREA ERORILOR SI FRAUDELOR
III. FRAUDA SI EROARE IN AUDIT
III.1 FRAUDE, DELICTE, CONFLICTE DE INTERESE SI ALTE ABATERI DE LA PREVEDERILE LEGALE CU EFECTE ASUPRA RISCULUI DE AUDIT
IV. INSTRUMENTE DE CONTROL INTERN PENTRU PREVENIREA APARITIEI FRAUDELOR SI ERORILOR
V. PROBE SI TESTE DE AUDIT PENTRU DETERMINAREA ERORILOR SI FRAUDELOR
VI. RELATIA DINTRE RISCUL DE AUDIT INERENT, DE CONTROL SI DE NEDETECTARE SI NIVELUL ERORILOR SI FRAUDELOR
VII. EROAREA ROL IN STABILIREA PRAGULUI DE SEMNIFICATIE SI IN PROCESUL DE ESANTIONARE
VIII. CONSECINTELE FRAUDELOR SI ERORILOR ASUPRA PROFESIEI DE AUDITOR
VIII.1 RESPOSABILITATEA AUDITORULUI DE A LUA IN CONSIDERARE LEGISLATIA SI REGLEMENTARILE IN VIGOARE IN EFECTUAREA AUDITULUI SITUATIILOR FINANCIARE
IX. EFECTUL FRAUDELOR CONTABILE IN CAZUL COMPANIILOR ENRON, ARTHUR ANDERSEN

Alte date

?

INTRODUCERE

În dinamica actualului mediu economico-social, informatia comporta un caracter insemnat, prin aceea ca persoana care detine o informatie veridica, fiabila, conforma cu realitatea si cu standarde general recunoscute (in speta, cele contabile) este o persoana mai puternica si apta, pe aceasta baza, sa decida in modul cel mai pertinent cu putinta.

Veridicitatea informationala este asigurata prin recurgerea la serviciile profesionale ale auditorilor financiari care, prin demersul lor, furnizeaza o asigurare rezonabila, printr-o opinie nedistorsionata, independenta, asupra gradului in care situatiile financiare reflecta o imagine fidela, respectiv asupra faptului ca situatiile respective nu sunt viciate de fraude sau erori semnificative.

Auditul este un domeniu de varf al teoriei si practicii economico-financiare, care se interpune intre producatorii si utilizatorii informatiei auditate, ambele grupari resimtind nevoia si utilitatea opiniei exprimate de auditor privind atestarea sinceritatii situatiilor financiare, cu confirmarea respectarii prevederilor legale in vigoare si a principiilor de performanta manageriala, respectiv economicitatea, eficienta si eficacitatea. Amploarea auditului este sustinuta si prin caracterul interdisciplinar al acestuia, auditorul trebuind sa stapaneasca si sa aplice cunostinte din varii domenii, precum: contabilitate, fiscalitate, etica, analiza economico-financiara, matematica, informatica precum si din domeniul juridic.

Multa vreme s-a considerat, in mod nedrept si neavizat, ca auditul este doar o forma a controlului financiar, conceptie care practic a franat introducerea, dezvoltarea si promovarea auditului in tara noastra. Acest fapt este sustinut si prin legiferarea tarzie auditului in Romania, in 1999, cunoscand pasi importanti atat prin CECCAR, cat si prin Ministerului Finantelor, respectiv CAR, care a elaborat Standardele de Audit si Codul privind conduita etica profesionala in domeniul auditului, in conformitate cu IFAC.

Obiectivul auditului este acela de “imbunatatire a utilizarii informatiei”, de a aduce un plus de siguranta faptului ca informatia contabila a fost obtinuta, tratata si prezentata in conformitate cu standardele si principiile contabile general acceptate, consecinta misiunii de audit fiind aceea de a spori credibilitatea informatiilor, acestea devenind mai utile utilizatorilor in vederea actului de fundamentare a deciziei.

În derularea misiunii de audit, auditorul trebuie sa aiba permanent in vedere identificarea zonelor de risc, adica cele potentiale in reliefarea de erori semnificative si fraude, sa evalueze modalitatea in care sunt aplicate si respectate principiile contabile, iar pe aceasta baza, sa stabileasca un nivel acceptabil al pragului de semnificatie si al riscului de audit.

Pentru ca nivelul riscul de audit sa fie acceptabil, este necesara diminuarea intr-o masura importanta a posibilitatii aparitiei erorilor sau fraudelor, prin organizarea unui sistem de control intern performant, capabil sa identifice toate abaterile existente. Asertiunile referitoare la sistemul contabil si de control intern, precum si cele care sustin opinia de audit, trebuie probate prin punerea in aplicare a testelor de audit.

Daca, prin recurgerea la testele si la procedurile de audit, precum si la tehnica esantionarii, sunt relevate erori de o importanta semnificativa sau chiar fraude, auditorul va comunica manageriatului intreprinderii decoperirile facute; daca erorile sau fraudele nu sunt corijate sau mentionate in situatiile financiare, auditorul va lua in considerare retragerea din misiunea de audit, pentru a evita discreditarea reputatiei sale.

Despre auditori putem astfel spune ca sunt “gardieni” ai integitatii situatiilor financiare publicate de entitatile economice, determinand prin demersul lor, cresterea performantei economice, limitarea risipei de resurse si a posibilitatilor de frauda si coruptie, detectand din timp anomaliile si deficientele.

CAPITOLUL I.

PERCEPTIA PUBLICULUI PRIVIND RESPONSABILITATEA AUDITORULUI PENTRU DETECTAREA FRAUDELOR SI ERORILOR. INCURSIUNE ISTORIC?

Dupa cum o incursiune in istoria contabilitatii releva utilitatea teoretica si practica a acestei discipline de studiu, in aceeasi masura este de asteptat ca studiul evolutiei disciplinelor conexe contabilitatii - asa cum este auditul - sa conduca la aceleasi rezultate. Tehnicile si instrumentele contabile s-au dezvoltat ca raspuns la necesitatile practice pe care contextul socio-economic le-a ridicat intr-un moment sau altul de timp. În aceeasi masura, disciplinele conexe sau ramurile contabilitatii, care s-au creat in timp, au urmat ritmul de evolutie impus de contabilitate. Plecand de la aceasta premisa, auditul financiar, care utilizeaza cu predilectie informatiile produse de contabilitate, a urmat aceeasi linie de dezvoltare impusa de necesitati practice.

Auditul s-a manifestat inca din debutul secolului al XVIII-lea, fara a putea fi localizat cu exactitate din punct de vedere temporal si geografic.

Evolutia auditului si a modului de perceptie a obiectivelor auditului este reflectata de R.G. Brown astfel:

Periodizarea istoriei auditului

Perioada

Obictivele auditului

Mod de verificare

Importanta controlului intern

Antica-1500

Detectarea fraudelor

Detaliat

Nerecunoscut

500-1850

Detectarea fraudelor

Detaliat

Nerecunoscut

1850-1905

Detectarea fraudelor si a erorilor functionale

Cateva testari; in princiapal detaliat

Nerecunoscut

1905-1933

Determinarea gradului de sinceritate in raportarea situatiilor financiare; detectarea fraudelor si erorilor

Detaliat, dar si pe baza de testare

Usoara recunoastere