Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

CUPRINS:
INTRODUCERE ...........2
CAPITOLUL 1: Sistemele de salvare -Evolutia si efectele catapultarii asupra pilotului
1.1. Evolutia sistemelor de salvare........3
1.2. Efectele catapultarii asupra pilotului.............6
CAPITOLUL 2: Aspecte teoretice generale privind sistemele de salvare prin catapultare
2.1. Rolul sistemelor de salvare ..............9
2.2. Situatii deosebite in care se impune catapultarea ...........10
2.3. Procesul catapultarii ..........11
2.4. Etapele catapultarii ............12
2.5. Viteza scaunului de catapultare ........15
2.6. Suprasarcinile care apar in procesul catapultarii ............16
2.7. Actiunea curentului de aer in procesul catapultarii ........19
2.8. Traiectoria scaunului de catapultare si factorii care o influenteaza ............20
CAPITOLUL 3: Aspecte constructive ale sistemelor de salvare de pe avioanele supersonice moderne
3.1. Tendinte in dezvoltarea si constructia sistemelor de salvare de la bordul avioanelor supersonice .....25
3.2. Sistemul de largare al cupolei ...........26
3.2.1. Catapultarea prin cupola...28
3.3. Sistemele pirotehnice ale scaunului de catapultare .........30
3.3.1. Piromecanismul telescopic de catapultare ......30
3.3.2. Motorul-racheta .32
3.3.2.1. Mecanismul de inclinare a motorului racheta ..............33
3.3.3. Mecanismul de extragere a parasutei si separarea pilotului de scaun
.......34
3.3.3.1. Sistemul de separare manuala a pilotului .......35
3.4. Ansamblul semiautomatului barostatic si de timp ...........37
3.5. Sistemul de stabilizare a scaunului ....41
3.6. Sistemul de protectie impotriva curentilor de aer ............42
3.7. Mecanismul de retragere a pilotului in scaun ...44
3.8. Sistemul de retragere a picioarelor ....48
3.9. Sistemul de alimentare cu oxigen ......50
3.10. Echipamentul portabil de supravietuire ..........50
CONCLUZII .............52
BIBLIOGRAFIE ......54

Alte date

?

INTRODUCERE

Zborul este cel mai vechi si cel mai frumos vis al omenirii, dar acesta, nu de putine ori, s-a transformat intr-un cosmar deoarece nu a intarziat sa faca si victime. Primele au fost chiar in randul pionierilor aviatiei, in unele cazuri, accidentele fiind soldate cu moartea lor.

Problema existentei la bord a unor sisteme de salvare a pilotului a aparut, asa cum am vazut, odata cu primele aparate de zbor. În conditiile in care dezvoltarea aviatiei s-a materializat prin cresterea posibilitatilor de zbor si a numarului de aeronave, sistemele de salvare sunt absolut necesare deoarece a crescut si numarul evenimentelor de zbor.

Daca la primele aparate de zbor (baloane, avioane de mica viteza) era suficienta parasuta, astazi, cand vitezele de zbor depasesc de cateva ori viteza sunetului, este nevoie de sisteme de salvare mult mai complexe.

Cele mai mari probleme, in domeniul sistemelor de salvare, apar la avioanele de lupta supersonice. Aici, vitezele sunt foarte mari si timpul de salvare se reduce extrem de mult. Din aceasta cauza, pilotul poate fi supus la solicitari fizice foarte mari care sa-i provoace o serie de traumatisme mai mult sau mai putin grave. Sistemele de salvare de pe acest tip de aeronave trebuie sa raspunda prompt si eficient pentru ca salvarea sa se execute in conditii bune. Modalitatea de salvare aleasa, probata in timp si dovedita ca eficienta a fost salvarea prin catapultare.

În aceasta lucrare voi trata problema salvarii pilotului prin catapultare din avioanele supersonice moderne. Sistemele de salvare prin catapultare au fost imbunatatite permanent si adaptate tipului de aeronava, functie de caracteristicile acesteia, dar a trebuit sa se tina cont permanent de factorul uman si de limitele rezistentei lui fizice la diferite solicitari.

Un sistem de salvare este considerat performant daca reuseste sa salveze pilotul din cat mai multe si mai variate evolutii ale avionului fara, insa, a depasi limitele rezistentei corpului uman. Salvarea pilotului trebuie sa se realizeze fara afectarea integritatii corporale a acestuia, cu cat mai putine si recuperabile efecte negative.

CAPITOLUL 1

SISTEMELE DE SALVARE – EVOLUTIA SI EFECTELE CATAPULT?RII ASUPRA PILOTULUI

1.1 Evolutia sistemelor de salvare

Pentru a putea vorbi despre evolutia sistemelor de salvare trebuie sa avem in vedere cel mai important dispozitiv de salvare in situatii deosebite, si anume parasuta.

Parasuta a fost prima data imaginata de Leonardo da Vinci. În manuscrisele sale din 1495 se afla o schita a unei parasute sub forma unei piramide cu suspantele legate in cele patru colturi.

Fig.1 Parasuta imaginata de Leonardo Da Vinci.

Denumirea de “parasuta” a fost data de fizicianul francez Sebastian Lenormand care a facut primele studii pentru realizarea unui mijloc prin care sa se poata cobori cu o viteza nepericuloasa. Acesta reuseste, la 26 decembrie 1783, sa coboare de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier cu o parasuta conica.

André-Jacquer Garnerin, in ziua de 22 octombrie 1797, a fost primul om care a avut curajul sa sara dintr-un balon de la inaltimea de 1000 m.

În anul 1808 a avut loc prima salvare prin parasutare a polonezului Kuparenko, care a sarit din nacela balonului cuprins de flacari.

Primul salt fortat dintr-un avion, a fost executat de aviatorul francez Adolphe Pegoud in anul 1913.

În apropierea aeroportului Orly din Paris, in ziua de 28 august 1929, mai multe persoane au asistat la experimentarea unei inventii a romanului Dragomir Anastase, a carei menire era sa salveze viata pilotilor in caz de accident. În stadiul in care se afla aviatia in acel an aceasta inventie a fost privita cu neincredere. Dupa multe interventii Dragomir Anastase reuseste sa obtina finantarea experientei, realizarea “cabinei catapultabile” si aprobarea incercarii ei. Astfel, a fost amenajat un avion Farman in conformitate cu indicatiile date de inventator, in care sa instalat “cabina catapultabila”. Acest avion a fost pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot. Deplina reusita a experientei a confirmat utilitatea acestui sistem de salvare.

Odata cu aparitia avioanelor de mare viteza s-a pus problema realizarii scaunelor catapultabile. Primele sisteme de salvare de acest tip s-au construit in anii ’40.

Datorita vitezei mari de zbor a avioanelor cercetarile in acest domeniu au intampinat o serie de probleme:

a) rezistenta foarte mare a aerului impiedica iesirea datorita curentului relativ din jurul fuselajului. Deschiderea prealabila a parasutei, care sa smulga pilotul din avion era o metoda extrem de periculoasa, ea nu a putut fi folosita deoarece provoca leziuni mortale.

b) o data iesit din avion, rezistenta aerului antreneaza omul spre partea dinapoi a avionului si-l face sa se loveasca de coada aparatului.

c) presiunea dinamica foarte mare la care este supus omul, in momentul in care este proiectat in aerul inconjurator imobil, in conditiile vitezei foarte mari a avionului produce grave efecte fiziologice.

Pentru evitarea primelor doua pericole, solutia a fost catapultarea automata din carlinga a echipajului cu scaun cu tot, in sus, cu o viteza suficient de mare ca sa nu loveasca structura avionului. Cu cat viteza de zbor este mai mare, cu atat viteza de catapultare necesara pentru a permite pilotului sa treaca pe deasupra cozii avionului trebuie sa fie mai mare.

Primele experiente cu scaune catapultabile s-au facut catre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Germanul Buss de la centrul de cercetari de parasute de la Rechlin a facut experiente de parasutari la 350–420 km/h. S-au facut experiente si cu un scaun pe care s-a fixat o papusa de marimea unui om, catapultat la viteza de 620 km/h, dar nici o persoana nu a facut salturi experimentale la viteze mari.

Primul avion german dotat cu scaun de catapultare a fost avionul de vanatoare cu reactie Heinkel 162-Volksjäger. a aparut pe front spre sfarsitul razboiului avand un scaun catapultabil prin explozia unui cartus care-i imprima o acceleratie de circa 12 ori acceleratia gravitationala. Nu se cunosc date ca ar fi fost vreodata utilizat, dar este indoielnic ca acest sistem ar fi fost eficace in caz de nevoie.