Pagina documente » Stiinte Economice » Falsificarea documentelor contabile

Despre lucrare

lucrare-licenta-falsificarea-documentelor-contabile
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.
lucrare-licenta-falsificarea-documentelor-contabile


Cuprins

CUPRINS
CAPITOLUL I - DOCTRINA SI JURISPRUDENTA NEUNITARE .... pag. 3
1.1. INTRODUCERE SI ARGUMENT pag. 3
1.2 DISPUTE DOCTRINARE .......... pag. 4
1.3 JURISPRUDENTA NEUNITARA pag. 9
CAPITOLUL II - DOCUMENTELE CONTABILE SI FISCALITATEA .............. pag. 15
2.1. ARMONIZAREA CU REGLEMENTARILE COMUNITARE ............ pag. 15
2.2. INSTITUTIONALIZAREA SOCIETATILOR COMERCIALE ............ pag. 16
2.3. COMUNICATIA CONTABILA .... pag. 19
2.4. FUNCTIA JURIDICA A CONTABILITATII ... pag. 20
2.5. DOCUMENTAREA CONTABILA pag. 21
2.5.1. CLASIFICAREA DOCUMENTELOR CONTABILE ........... pag. 22
2.5.2. NORME GENERALE PRIVIND DOCUMENTELE
JUSTIFICATIVE SI FINANCIAR - CONTABILE ............. pag. 25
2.5.3. PRELUCRAREA INFORMATICA A DOCUMENTELOR
JUSTIFICATIVE SI REGULI COMUNE DE iNREGISTRARE pag. 27
2.5.4. REGISTRELE DE CONTABILITATE .............. pag. 28
2.5.5. DOCUMENTE CONTABILE DE SINTEZA ...... pag. 31
2.5.6. FORMULARELE TIPIZATE, COMUNE PE ECONOMIE, CU
REGIM SPECIAL ......... pag. 33
2.6. CORELATIA DINTRE PROCEDEELE SI INSTRUMENTELE
CONTABILTATII ... pag. 35
2.7. SARCINILE FISCALE ALE CONTABILITATII pag. 38
CAPITOLUL III - INFRACTIUNEA DE FALS INTELECTUAL
iN ACTE CONTABILE ........ pag. 40
3.1. LEGEA CONTABILITATII - LEGE SPECIALA CU
DISPOZITII PENALE ... pag. 40
3.2. CONTINUTUL LEGAL pag. 41
3.3. LATURA OBIECTIVA SI SUBIECTIVA ......... pag. 42
3.4. MODALITATI SI SANCTIUNI ...... pag. 43
BIBLIOGRAFIE ...... pag. 44

EXTRAS DIN DOCUMENT

?- Falsificarea documentelor contabile - {p}

?

CAPITOLUL I

DOCTRIN? SI JURISPRUDENT? NEUNITARE

1.1. INTRODUCERE SI ARGUMENT

Prin articolul 40 al Legii Contabilitatii nr. 82/1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 265 din 27 decembrie 1991, a fost incriminata infractiunea de fals intelectual in acte contabile: efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale ce se reflecta in bilantul contabil constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii.

Acest text normativ a dat nastere la mai multe interpretari, fiind sesizat caracterul sau de noutate si consecintele sale in planul efectelor juridice concrete.

Controversele sunt explicabile prin noutatea reglementarii si prin tendintele acesteia de a reflecta si orienta trecerea de la economia planificata la economia de piata, intr-un proces de tranzitie fara precedent in istorie.

În plan imediat, incriminare unei noi infractiuni, cuprinse intr-o lege speciala, a ridicat probleme punctuale privind: definirea documentelor – obiect material al infractiunii; daca este sau nu o infractiune de rezultat, cum se stabileste prejudiciul si modul in care poate fi cuantificat; consecintele sanctionatorii penale ale efectuarii de inregistrari inexacte sau a omisiunii inregistrarilor in contabilitate.

La aceste dificultati initiale s-au adaugat altele, determinate de influentele legilor succesive care au urmat promulgarii Legii Contabilitatii, incepand chiar cu Constitutia adoptata in 1992 si urmata de modificarile aduse Codului Penal. La acestea s-au alaturat unele dificultati in asimilarea, intelegerea si aplicarea noii legislatii, in decelarea influentelor determinate de modificarile intervenite in domenii conexe contabilitatii si fiscalitatii post-decembriste. Practic, au fost sesizabile mai multe perioade de practica neunitara, pana in momentele in care Curtea Suprema de Justitie a fost chemata sa se pronunte asupra unor chestiuni punctuale, orientand practica celorlalte instante.

Din pacate, nici in acest moment inca nu se poate vorbi de o practica unitara a instantelor in legatura cu aplicarea art. 40 din Legea nr.82/1991. Acest lucru este intrucatva explicabil prin caracterul complex al stiintei contabilitatii, insuficient cunoscuta de cei care sunt pusi in situatia sa aplice pedepse penale pentru incalcarile prevazute, intr-un un mod relativ general, in aceasta lege si in alte acte normative ce au urmat-o, modificand-o sau completand-o.

Fiind depasita etapa uei abordari inguste, strict formale si tehniciste a institutiilor proprii, doctrina dreptului penal s-a angajat pe fagasul unor cercetari de tip realist, incercand, pe de o parte, sa cerceteze si sa valorifice mai deplin rezultatele si datele furnizate de celelalte stiinte, iar pe de alta parte sa-si perfectioneze, in raport cu cerintele actuale de combatere a criminalitatii, mijloacele proprii de actiune.

Practic, stiinta dreptului penal s-a orientat spre studii cu caracter interdisciplinar, incursiunile sale in sfera politicii penale, a criminologiei si a altor stiinte limitrofe sau conexe fiind din ce in ce mai frecvente si mai semnificative.

1.2 DISPUTE DOCTRINARE

Imediat dupa promulgarea Legii Contabiliatii nr. 82/1991, in doctrina penala au fost exprimate mai multe puncte de vedere in legatura cu interpretarea si aplicarea articolului 40, care incrimina o infractiune noua, respectiv falsul intelectual in acte contabile. Încercam o sintetizare a opiniilor exprimate de mai multi autori, cu limitele specifice fiecarei teorii emise, tributare, in special, unor abordari simplificatoare, fara o valorificarea corespunzatoare a caracteristicilor si specificului domeniului complex al contabilitatii.

a. Initial s-a exprimat opinia1 ca art. 40 din Legea Contabilitatii nu ar contine o norma penala incriminatoare, ci s-ar margini la a enumera unele conduite profesionale contrare legii si aceste conduite ar constitui infractiunea de fals intelectual, sanctionata conform articolului 289 Cod Penal. Acelasi autor sustine ca textul articolului 40 ar fi doar un “text – avertisment”, un “text–scoala” pentru persoanele care lucreaza in domeniul contabilitatii, atentionate, in acest mod, ca in cazul efectuarii de inregistrari inexacte sau a omisiunii cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate suporta rigorile legii penale. Se concluzioneaza ca “prevederile articolului 40 din Legea nr. 82/1991 au valoare exclusiv orientativa si nu aplicativa pentru practica judiciara penala”.

b. Alti autori2 au constatat ca, la data adoptarii Legii nr. 82/1991, incriminarea era in concordanta cu legislatia penala in vigoare la acea data, dar mai ales cu dispozitiile art. 289 din Codul Penal ce reflementeaza falsul intelectual, la care articolul 40 din Legea nr. 82/1991 face trimitere, insa modificarile ulterioare ale legislatiei au constituit surse de controverse si de inadvertente cu textul articolului nr. 40 din Legea contabilitatii.

_____________

1. Diaconescu Gh, Infractiunile in legi speciale si legi extrapenale, Ed. Sirius, Bucuresti., 1994, p.162-163

2. Potrivitu G., Observatii in legatura cu infractiunile de falsuri in inscrisuri, in Dreptul nr. 7/1998, p. 119

Într-adevar, conform articolului 289 Cod Penal in vigoare in 1991, falsul intelectual consta in falsificarea unui inscris oficial cu prilejul intocmirii acestuia, de catre un functionar ori alt salariat aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului, ori prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau imprejurari, si se pedepsea cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Acest text a fost modificat prin Legea nr. 140/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr. 289 din 14 noiembrie 1996, in sensul ca subiectul activ poate fi doar “un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu”. De fapt, prin acelasi act normativ, articolul 148, care definea “alti salariati” ca fiind acei salariati care exercita, in conditiile art. 147 alin. 1, o insarcinare in serviciul uneia dintre celelalte organizatii prevazute in art. 145, a fost abrogat. Erau asimilate “cu alti salariati” , conform alin. 2 al art. 147, persoanele care indeplineau o insarcinare in serviciul unei organizatii din cele prevazute in alin. 1, indiferent daca primeau sau nu o retributie. Potrivit art. 145, la care facea trimitere art. 148 Cod Penal, prin “obstesc“, se intelegea “tot ce intereseaza organizatiile de stat, organizatiile obstesti sau orice organizatii care desfasoara o activitate utila din punct de vedere social si care functioneaza potrivit legii“.

Conform art. 147 alin. 1 Cod Penal, cu redactarea in vigoare in 1991, prin “functionar” se intelegea orice salariat care exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent daca si cum a fost investit, o insarcinare in serviciul unui organ sau institutii de stat, ori unei intreprinderi sau organizatii economice de stat, iar conform alin. 2 erau asimilate functionarilor persoanele care indeplineau o insarcinare in serviciul unei organizatii din cele prevazute in alin. 1, indiferent daca primeau sau nu o retributie. De asemenea, potrivit art. 150 alin. 2 Cod Penal, prin “inscris oficial“ se intelegea orice inscris care emana de la o organizatie din cele prevazute in art. 145 sau care apartinea unei asemenea organizatii.

Din prisma acestor reglementari, rezulta, intr-adevar, ca incriminarea din articolul 40 al Legii Contabilitatii, era in 1991, la data adoptarii Legii nr. 82/1991, in deplin acord cu textul art. 289 Cod Penal, si s-a aplicat in sensul ca a atras raspunderea penala a administratorului sau salariatului unei societati comerciale cu raspundere limitata pentru fapta de a face inregistrari inexacte sau de a omite cu stiinta inregstrarea in contabilitate, deoarece administratorul sau salariatul respectiv indeplineau toate conditiile cerute de art. 148 si art. 145 Cod Penal, ca “alt salariat“ al unei organizatii ce desfasura o activitate utila din punct de vedere social si care functiona potrivit legii, iar inscrisurie intocmite de acestia, inclusiv documentele contabile, aveau caracterul de “inscris oficial“ in sensul art. 150 alin. 2 Cod Penal.

Acest autor constata existenta inadvertentelor generate de modificarile aduse prin Legea nr. 140/1996 continutului unor infractiuni si intelesului unor termeni sau expresii folosite de Codul Penal, dar nu ofera nici o solutie jurisprudentei.

Constata, de asemenea ca nici trimiterea eventuala la art. 288 alin. 2 Cod Penal, care incrimineaza falsul material in inscrisuri oficiale, nu este o solutie intrucat exista incompatibilitate intre acest text si felul in care au fost redefinite “inscrisul oficial“ si “functionarul“ prin Legea 140/1996. Într-adevar, prin art. 150 alin. 2 Cod Penal, „inscrisul oficial“ este definit ca fiind inscrisul care emana de la o unitate din cele la care se refera art. 145 Cod Penal sau care apartine unei asemenea unitati. La fel, prin noul continut al art. 147 alin. 2 Cod penal, prin notiunea de « functionar » a fost definita persoana care exercita o insarcinare in serviciul altei persoane juridice decat cele prevazute de art. 145 Cod Penal. Deci, “un functionar“ nu are cum sa falsifice, cu ocazia indeplinirii atributiilor de serviciu, un “inscris oficial“, intrucat astfel de inscrisuri emana numai de la unitatile prevazute de art. 145 Cod Penal iar in cadrul acestor unitati functioneaza “functionarul public“, notiune definita de art. 147 alin. 1 ca fiind “orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 Cod Penal“. Ori, termenul “obstesc“ a fost inlocuit prin Legea nr. 140/1996 cu termenul “public“, in consonanta cu dispozitiile noii Constitutii adoptate in 1992, si definit ca fiind “tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel, care, potrivit legii, sunt de interes public“.

În concluzia articolului, atat cu privire la art. 289 alin. 1 Cod Penal cat si la art. 288 alin. 2 Cod Penal, legiuitorul ar fi trebuit sa intrebuinteze expresia de “functionar public” in loc de aceea de “functionar”.

c. Alti autori3 au interpretat modificarile aduse Codului Penal prin Legea nr. 140/1996 in privinta art. 145, 147, 148, 150 si 289 in sensul ca societatile comerciale cu raspundere limitata nu mai intra in categoria autoritatilor publice, institutiilor sau persoanelor juridice de interes public vizate de art. 145, iar inscrisul intocmit de administratorul sau salariatul unei asemenea societati nu mai este “inscris oficial” in sensul art. 150 alin. 2 si, in consecinta, falsificarea actelor contabile nu mai poate constitui infractiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod Penal, ci infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art. 290 Cod Penal. Adica, modificarile aduse prin Legea nr. 140/1996 au restrans sfera subiectilor activi ai infractiunilor prevazute de art. 289 Cod Penal, eliminandu-i pe administratorii si salariatii societatilor comerciale cu raspundere limitata din aceasta sfera.

Autorul isi pune intrebarea cum poate fi denumita si sanctionata fapta administratorilor si salariatilor societatilor comerciale de a face inregistrari inexacte sau de a omite sa faca inregistrarea in contabilitate a veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale ce se reflecta in bilantul contabil, daca ei nu mai pot fi subiecti activi ai infractiunii de fals intelectual si nu pot fi sanctionati cu pedeapsa prev. de art. 289 Cod Penal: “cum ii putem spune fals intelectual, daca nu este fals intelectual ?”. Singura rezolvare pe care o vede pentru aceasta problema ar fi interventia legiuitorului, care sa puna de acord textele sau sa modifice art. 40 din Legea nr. 82/1991 dandu-i individualitatea ce se impune, atat in privinta denumirii infractiunii, cat si a pedepsei fara trimitere la o alta infractiune. “Poate ca formularea cea mai fericita, care ar corespunde tuturor exigentelor, a art. 40 din Legea nr. 82/1991, ar fi inlocuirea raportarii la falsul intelectual cu raportarea la infractiunea de fals, ceea ce inseamna ca raportarea se va face la falsul intelectual, prevazute de art. 289 Cod Penal, in cazul cand subiectul activ face parte din regiile autonome, societatile comerciale pe actiuni, institutiile publice, sau la falsul in inscrisuri sub semnatura privata atunci cand subiectul activ face parte dintr-o societate comerciala cu raspundere limitata”.

Sigur ca aceasta propunere de standard dublu nu poate fi luata in considerare, textul legal incriminator trebuind sa aiba aceleasi rezonante si efecte pentru faptele similare ale unor persoane care realizeaza latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991. O solutie compozita si mixta este inadmisibila si inechitabila, iar practica are de solutionat imediat problemele cu care se confrunta, pana sa se realizeze acea modificare de legislatie considerata de autor necesara.

Oferta anului

Reducere 2020