Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

FINANTAREA BANCARA PE TERMEN MEDIU SAU LUNG.CONCEPTE. INSTRUMENTE DE LUCRU
*INTRODUCERE
*CAPITOLUL I: NOTIUNI GENERALE ASUPRA ACTIVITATII BANCARE
1.1. Originile sistemului bancar
1.2. Functiile sistemului bancar
1.3. Cadrul juridic al activitatii bancare in Romania
*CAPITOLUL II: OPERATIUNI SPECIFICE ACTIVITATII BANCARE IN ROMANIA
2.1. Aspecte generale asupra activitatii bancilor si principalele lor operatiuni
2.2. Notiuni generale privind creditele bancare
2.2.1. Creditul bancar si imprumutul civil
2.2.2. Creditul bancar si creditul obligatar
2.2.3. Creditul bancar si creditul comercial
2.2.4. Creditul bancar si alte mijloace de finantare
2.3. Concluzii privind trasaturile specifice ale creditului bancar
*CAPITOLUL III: CREDITAREA BANCARA
3.1. Notiune si clasificare
3.2. Formele creditului bancar
3.3. Trasaturi specifice si regului de baza privind creditul bancar
3.4. Principii de creditare si operatiuni preliminare acordarii creditului bancar
3.5. Riscurile in materie de credit
*CAPITOLUL IV: ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE CREDIT
4.1. Definitie si clasificare
4.2. Contractele de deschidere de credit pe termen scurt, mediu sau lung
4.2.1. Definitie si caractere specifice
4.3. Deschiderea de credit pe termen mediu sau lung
4.3.1. Creditul pe termen mediu
4.3.2. Creditul pe termen lung
4.4. Cadrul juridic al creditului bancar
*CAPITOLUL V: ASPECTE PRIVIND PIATA INTERNATIONALA A CREDITULUI
5.1. Nevoile de finantare si schimbarile de capital
5.2. De la national la international in activitatea bancara
5.3. Pietele internationale ale creditului si evolutia lor
5.4. Piata de capital si dobanda.
*CONCLUZII
*BIBLIOGRAFIE

Alte date

?CAPITOLUL 1:

TEORIA BUGETULUI DE STAT

1.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Formarea finantelor este rezultatul unui proces istoric indelungat si complex, care este determinat de evolutia vietii sociale, prin aparitia si dezvoltarea comunitatilor umane, aparitia proprietatii private si scindarea in clase sociale, dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor marfa-bani, aparitia statului si crearea aparatului de constrangere, cu scopul de a asigura conditiile pentru acumularea de mijloace banesti necesare intretinerii aparatului de stat si indeplinirii functiilor sale. O data cu aparitia primelor elemente ale statului, au aparut si primele notiuni privind finantele, si anume: darile, impozitele, tributurile, birurile, cheltuielile statului, datoria publica etc.

Vorbind despre dimensiunea sectorului public si relatiile acestuia cu bugetul de stat, acestea variaza sensibil de la o tara la alta si de la o perioa-da la alta, in functie de conditiile politice si social-economice concrete.

Sfera finantelor difera de la o oranduire la alta. Astfel, in sclavagism si feudalism, sfera finantelor a fost limitata de slaba dezvoltare a productiei de marfuri si a relatiilor banesti. În societatea capitalista, finantele au cunoscut o larga dezvoltare, determinate de generalizarea relatiilor marfa-bani si de necesitatile sporite de resurse banesti ale statului pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.

Aceste functii si sarcini ale finantelor publice sunt aduse la indeplinire prin intermediul bugetului de stat, ca principal plan financiar al statului.

Bugetul de stat este format din relatiile financiare prin intermediul carora au loc constituirea si repartizarea celui mai important fond banesc al societatii, fondul bugetar. Relatiile bugetare isi gasesc expresia in principalul plan financiar al statului, care poarta denumirea de buget de stat.

Aparitia bugetului de stat a fost determinata de necesitatea bugetului, in primul rand, ca mijloc sau procedeu de corelare a veniturilor publice din fiecare an.

Cuvantul ,,buget” provine din vechea limba franceza, unde cuvinte ca “bonge”, “bougette” desemneaza o punga din piele sau o punga de bani [1 In limbajul anglo-saxon, cuvantul “budget” s-a raspandit ca denumirea data pungii de bani a trezoreriei regale;la origine sta expresia franceza “bougette”, care desemneaza un sac mic (a se vedea IOAN GLIGA, “Dreptul finantelor publice”, Ed. Didactica si pedagogica, 1992, p.6)

].Termenul a fost preluat in Anglia o data cu cuceririle normande si de acolo s-a raspandit in toata lumea cu semnificatia lui financiara.

În Romania, termenul de “buget” apare pentru prima data in Regula-mentele Organice. Astfel, in capitolul 3 din Regulamentul Organic al Moldovei, care se ocupa de finantele publice, se intalneste termenul de “bindge”, dar si expresia “inchipuirea cheltuielilor anului viitor” (art.117).

Printre primele reglementari juridice, care au oficializat expresia de buget este decretul francez din 1862, referitor la contabilitatea publica, ale carui dispozitii au statuat ca “bugetul este actul, prin care sunt prevazute si autorizate cheltuielile si veniturile statului pe o perioada determinata”. În tarile romanesti nu a existat un buget in intelesul actual al cuvantului. Totusi, pot fi mentionate codicele de venituri si cheltuieli aparute pentru prima data in Moldova in timpul domniei lui Gheorghe Stefan Voda(1654), iar apoi in Muntenia, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu(1694-1704). Aceste codici nu aveau un caracter executoriu, ele fiind simple acte de gestiune, care se refereau la venituri si cheltuieli trecute. Alte reglementari in materie au fost “Legea de contabilitate publica” din 1864,precum si legile de contabilitate publica din 1903 si 1929.Dar, prima incercare de realizare a unui act financiar de tip modern apatine lui Voda N. Mavrocordat (in cea de-a doua domnie, in 1712), care a prezentat sfatului domnesc asa-numitul “sama” sau “bancile visteriei”.

Acest act reprezinta o dare de seama cu privire la natura veniturilor si cheltuielilor tarii [2 DAN DROSU SAGUNA, “Tratat de drept financiar si fiscal”, Ed. All Beck, 2001, p.518]. Toate aceste dispozitii legislative,indiferent de formularile lor mai mult sau mai putin evoluate, au consacrat, in mod oficial, in tara noastra, atat expresia de buget, precum si conceptia moderna potrivit careia bugetul de stat este intocmit anual ca act necesar pentru stabilirea si autorizarea prealabila a veniturilor si cheltuielilor publice.

Actualmente, Legea finantelor publice nr. 500/13.08.2002 statueaza rolul bugetului statului ca act de autorizare a veniturilor si cheltuielilor anuale, prevazand ca, in fiecare an, lista impozitelor si veniturilor, care urmeaza a fi percepute, este aprobata prin legea bugetara anuala, prin care se mai aproba si credite bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar.

Într-o acceptiune mai larga, bugetul de stat poate fi privit si ca un plan de actiune in domeniul finantelor publice. Astfel, formarea si utilizarea resurselor financiare sunt realizate si urmarite prin intermediul bugetului central, care este folosit de puterea executiva, respectiv de guvern si de bugetele locale, instrumente la dispozitia administratiilor locale.

Bugetul (central sau local) e o balanta sau un tablou cu doua parti: venituri (intrari) si cheltuieli (iesiri), fiecare dintre aceste parti fiind detaliata pe capitole, veniturile pe surse de venituri, iar cheltuielile pe obiective de cheltuieli.

Sursele de venituri [3 EUGEN PRAHOVEANU,”Economie politica-fundamente de teorie economica”, Buc. 1996, p.262] sunt urmatoarele (in ordinea importantei): impozite si taxe pe venituri provenite din profituri, salarii si alte venituri din alte domenii de activitate; cotizatii pentru asigurarile sociale; profiturile obtinute de la intreprinderile de stat, respectiv de la intreprinderile aflate in proprietate publica. Ponderea primei surse de venituri este foarte mare in toate tarile cu o economie de piata dezvoltata. Ea variaza in jur de 70%, ceea ce ne permite sa afirmam ca este cea mai importanta sursa financiara a statului.

În ceea ce priveste capitolele de cheltuieli [4 EUGEN PRAHOVEANU, ibidem., p.263], tot in ordinea importantei ele sunt urmatoarele: cheltuieli pentru nevoi sociale (asigurarile sociale, pensii, ajutoare etc.); cheltuieli pentru cultura si educatie; cheltuieli pentru actiunile economice (investitii); cheltuieli pentru functionarea administratiei; cheltuieli cu apararea etc.

În Franta, spre exemplu, in bugetele din ultimii ani, cheltuilile din primele doua capitole reprezinta in jur de 55% din totalul cheltuielilor bugetare.

Bugetele se elaboreaza in perspectiva pe un an, iar ulterior se urmareste executarea lor. Atat la elaborare, cat si la executare, preocuparea centrala consta in echilibrarea celor doua componente, a veniturilor si cheltuielilor. Un buget echilibrat se implica in desfasurarea activitatilor economice si sociale, dar el are si un efect neutru asupra activitatii, ceea ce nu e cazul, atunci cand bugetul e deficitar sau excedentar.

Un buget e deficitar, atunci cand capitolul de cheltuieli il depaseste pe cel de venituri. Un astfel de buget poate avea repercusiuni asupra economiei. Dar, daca e de scurta durata, poate avea totusi efecte stimulative privind activitatea economica.

Un buget este excedentar, atunci cand capitolul de venituri il depaseste pe cel de cheltuieli, ceea ce, in principiu, e pozitiv. Dar acest buget e pozitiv, daca el nu depaseste un anumit nivel, caci un excedent exagerat influenteaza negativ echilibrul economic, deoarece imobilizeaza o parte din resursele financiare, ceea ce nu permite ca ele sa se transforme in investitii sau cerere de bunuri de consum.

1.2. ISTORICUL BUGETULUI DE STAT IN TARA NOASTRA În evolutia finantelor publice, bugetul statului a aparut la inceputul perioadei istorice contemporane determinata de necesitatea lui ca procedeu de corelare a cheltuielilor publice cu veniturile publice din fiecare an [5 IOAN GLIGA, “Drept financiar public”, Ed. All, Buc., p.45]. În legatura cu aparitia bugetului in cadrul finantelor publice din statele moderne, s-a sustinut ca atat cuvantul “buget”, cat si procedeul financiar al bugetului statului au aparut in Anglia, de unde au fost preluate de catre francezi la inceputul secolului al 19-lea [6 IOAN GLIGA, ibidem., p.6].

În Romania, ca forme de inceput ale bugetului statului se cunosc “Condica de venituri si cheltuieli” din timpul domniei lui C. Brancoveanu si “Samile visteriei” din timpul lui N. Mavrocordat, care reprezentau, de fapt, dari de seama ale veniturilor si cheltuielilor intocmite la sfarsitul anilor [7 GEORGE N. LEON, “Elemente de stiinta financiara”, Cartea romaneasca, Buc., 1930, p.309].

Dupa cum am mai aratat, in Romania se poate vorbi de buget de stat in intelesul actual al terminologiei juridice si financiare dupa introducerea Regulamentelor Organice, care folosesc pentru prima data termenul de buget. În evolutia istorica a relatiilor politice, juridice si economico-financiare, continutul relatiilor financiare devine din ce in ce mai complex, corespunzator nivelului de dezvoltare a societatii romane. Astfel, in baza Statutului Dezvoltator al Conventiei de la Paris din anul 1858, ca o confirmare a Unirii Principatelor, prin dubla intelegere a domnitorului Al. I. Cuza, a fost votata in 1864 prima Constitutie romana. Dar, inca din 1858 se vorbeste, in cadrul “Statutului Dezvoltatoriu Conventiunei”, despre bugetul tarii, fiind un element important in cadrul economiei politice a statului. Astfel, in articolul 6 spune: “Budgetul cheltuielilor si al recetelor…”.

Apoi, in cadrul Constitutiunii din 1866 se vorbeste despre acelasi buget “pregatit in tot anul prin ingrijirea puterii executive si supus Adunarii Elective”. În baza acestei prevederi constitutionale, prima noastra lege de contabilitate, din anul 1864, reglementeaza modul de elaborare, adoptare si executare a bugetului statului [8 DAN DROSU SAGUNA, ibidem., p.520].

Însa, inaintea acestor acte juridice importante privitoare la bugetul de stat, mentionam “Regulamentul de Finante” in 29 noiembrie 1860 promul-gat de Al. I. Cuza. Pentru aplicarea Conventiei, Regulamentul precizeaza: “recetele (veniturile) si cheltuielile ce au a se efectua prin serviciul fiecarui exercitiu vor fi autorizate prin legile de finante si vor forma bugetul general al statului”.

Constitutia din 1866, in titlul 4, “Despre finance”, articolele 108-116 descriu in amanunt metodele de colectare a impozitelor si modul de adoptare a bugetului. Prin art. 113, alin. 1 din aceasta Constitutie se spune ca “in fiecare an Adunarea Deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul”. De asemenea, in alineatul 2 al aceluiasi articol se arata ca: “toate veniturile sau cheltuielile statului trebuiesc trecute in buget si socoteli” (contul general de incheiere a exercitiului bugetar).

Constitutiile din 1923 si 1938 reproduc textul Constitutiei din 1866 privitor la bugetul de stat. Exista, totusi, unele modificari, cum ar fi cea din articolul 84, alineatele 2, 3: “Un corp superior de control va avea misiunea de a supraveghea si examina legalitatea si corectitudinea executarii gestiunilor in toate serviciile publice. Acest corp va functiona pe langa Presedintia Consiliului de Ministrii si va lucra dupa ordinele sefului Guvernului”. În aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima data despre “delapidare”. Astfel, articolul 87 spune: “Delapidarea de bani publici se califica crima si se pedepseste ca atare”. Aceasta Constitutie din 1938 nu a fost modificata, ci suspendata prin “Decretul Regal nr.3052” din 5 septembrie 1940 publicat in Monitorul Oficial nr. 205 [9 a se vedea IOAN MURARU, GHEORGHE IANCU, “Constitutiile romane”, Regia Autonoma “M. O.”, 1995,p.110]. Constitutia Republicii Populare Romane din 13 aprilie 1948, in titlul 4, in art. 5 prevede ca: “Votarea bugetului de stat, a incheierii exercitiilor bugetare, fixarea impozitelor si a modului lor de percepere sunt de competenta directa a Marii Adunari Nationale a R. P. Romane.”. În baza acestei prevederi constitutionale a fost votata Legea nr. 31949 asupra intocmirii, executarii si incheierii bugetului general a R. P. Romane, prima lege cadru privitoare la bugetul de stat.

În reglementarea actuala, sistemul bugetar al Romaniei este organizat intr-o conceptie noua impusa de economia de piata, renuntandu-se la formula bugetului unic de stat, derivata din planul national unic, instrument al centralismului excesiv, trecandu-se la un sistem de trei bugete: bugetul administratiei centrale de stat, bugetul local si bugetul asigurarilor sociale de stat, vorbindu-se si despre bugetul fondurilor speciale, al trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele institutiilor publice finantate integral din veniturile proprii, bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si de bugetul fondurilor externe nerambursabile [10 Legea finantelor publice nr. 500 din 13.08.2002, art. 1, alin. 2]. Din examinarea procesului de elaborare, aprobare si executare a acestora se poate intelege ca ele se desfasoara in conditii de autonomie.

Finantele publice sunt considerate in tarile cu economie de piata ca singurul domeniu, in care este necesara o activitate planificata pentru a prevedea pe o perioada determinata- de obicei, un an- totalitatea cheltuielilor si veniturilor statului, inscrise intr-un document detaliat, cu caracter obligatoriu sub denumirea de buget. Actualmente, Legea finantelor publice nr. 500/2002 statueaza anumite principii [11 Legea finantelor publice nr. 5002002, Cap. 2, Sectiunea 1] importante privitoare la buget.

Astfel, un principiu important statuat de lege consta in faptul ca, in bugetele administratiei centrale de stat, asigurarilor sociale de stat si in cele locale nu se pot inscrie si aproba cheltuieli fara stabilirea resurselor, din care urmeaza a fi efectuate. Alt principiu stabileste ca orice suma, care se cuvine statului se face venit la bugetul administratiei centrale de stat, daca legea nu prevede altfel. Tot asa, constituirea si utilizarea de mijloace financiare apartinand statului, in afara bugetului, se pot face numai prin lege. Bugetele pentru fondurile speciale se aproba de catre parlament, ca anexa la bugetele administratiei centrale de stat.

Cu privire la stabilirea si perceperea veniturilor bugetare, se stabileste ca nici un impozit, taxa sau alte sume de acest fel nu se inscriu in buget si nu se incaseaza, daca nu sunt stabilite prin lege listele impozitelor, taxelor si a cotelor acestora.

Legea stabileste si principiul cheltuielilor publice, care pot fi finantate de la buget, dominante fiind in aceasta directie cele pentru invatamant, sanatate, ocrotire si asigurari sociale, cultura, arta si sport etc. În concluzie, prezenta lege stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar [12 Legea finantelor publice nr. 5002002, art. 1, alin. 1]. Un rol important in procesul bugetar il are procedura elaborarii, aprobarii, executarii si incheierii bugetelor locale, care apartin unitatilor administrativ-teritoriale cu personalitate juridica, fiecare dintre acestea intocmind un buget propriu in conditii de autonomie. Bunele intentii ale legiuitorului in materie de autonomie a acestor bugete si de stimulare a initiativei locale sunt evidente, numai ca ele intra in contradictie cu alte prevederi ale legii, care dau dreptul exclusiv Parlamentului sa stabileasca impozitele, taxele, iar veniturile inscrise in bugetele locale sunt stabilite prin legea bugetara anuala.

În concluzie, bugetul este necesar ca act de autorizare parlamentara a veniturilor si cheltuielilor anuale ale statului si, prin aceasta, ca act de conducere statala a economiei financiare sau a gestiunii financiare de stat.

1.3. NECESITATEA, DEFINITIA SI IMPORTANTA BUGETULUI Bugetul de stat este un document cu caracter juridic, care se intocmeste de catre Guvern si se aproba de catre Parlament, in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului pe o anumita perioada de timp, de regula un an.

De regula, bugetul statului exprima relatiile social-economice, ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut pe timp de un an de zile, in sensul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si de repartizare a acestora, conform nevoilor sociale.

Prin bugetul de stat se asigura mobilizarea resurselor financiare, precum si dirijarea acestora pentru realizarea functiilor statului, a politicii sociale si economice a Guvernului si utilizarea impozitelor, taxelor, subventiilor si a altor cheltuieli publice ca parghii economico-financiare de influientare a diferitelor activitati economico-financiare- sociale publice si private. Gaston Jeze mentioneaza ca “a intocmi bugetul inseamna a enumera, evalua si compara periodic, cu anticipatie si pentru o perioada de timp viitoare, cheltuielile de efectuat si veniturile de incasat” [13 GASTON JEZE, “Traite de la science des finances”,Paris, citat de IULIAN VACAREL”Finantele publice”, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1981].

Adolphe Wagner sustine ca “bugetul sau lista(statul) de prevederi este o expunere in cifre, intr-o ordine determinata, de obicei mai mult sau mai putin sistematica, avand intrarile si iesirile prealabile, in moneda sau in valori monetare, care se vor produce in gestiunea economica a unui corp public pentru o perioada urmatoare(un an), apoi el arata dupa aceste date cum sumele se balanseaza.” [14 ADOLPHE WAGNER, ”Traite de la science des finances”, Paris, citat de IULIAN VACAREL op. cit., p.104] . Bugetul de stat constituie o categorie economica strans legata de existenta statului si a relatiilor marfa-bani. El exprima anumite relatii sociale ce apar in procesul repartitiei venitului national in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

Bugetul este, astfel, un plan pentru activitatile viitoare. Se crede ca bugetele cuprind toate castigurile si cheltuielile planificate (contul de profit si pierderi) [15 STEPHEN BROOKS, “Cum sa gestionam bugetele?”, Enciclopedia Rao, 2001, p.6 ].